Cum se numea parfumul franţuzesc a cărui imagine a fost Regina Maria şi ce arme secrete a folosit pentru a convinge liderii lumii să ajute România

Regina Maria a fost considerată cea mai frumoasă regină a Europei FOTO Arhivă TVR

La scurt timp după aniversarea zilei de naştere a celei care a fost cea mai iubită regină a românilor, un documentar TVR relevă detalii inedite despre Regina Maria, printre care numele parfumului a cărui imagine a fost suverana în timpul vieţii.

TVR 1 a programat, în cadrul ciclului documentar „Români care au schimbat lumea“, episodul dedicat Reginei Maria, care va fi difuzat vineri, 2 noiembrie, de la ora 23.30.

După cum declară autoarea documentarului, jurnalista Camelia Csiki, „pentru că Regina Maria continuă să ne inspire şi după 100 de ani, filmul urmăreşte să redea povestea celei mai iubite suverane prin prisma unor persoane care au cunoscut-o, dar şi a celor care, astăzi, reproduc creaţiile Reginei Maria“.

Portretul Reginei Maria este realizat prin interviuri realizate cu urmaşii suveranei României Mari: nepoţii Regele Mihai şi arhiducesa Maria Magdalena a Austriei, strănepoata Majestatea Sa Margareta, dar şi Regele Simeon al Bulgariei. Relatările sunt completate de câţiva dintre cei mai renumiţi istorici specialişti ai perioadei. 

Născută pe 29 octombrie 1875, la Eastwell Park, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, Prinţesa Maria a fost fiica ducelui Alfred de Edinburgh, al doilea fiu al Reginei Victoria a Marii Britanii, iar mama ei a fost Maria Alexandrovna, unica fiică a ţarului Alexandru al II lea al Rusiei.

Prinţesa Missy s-a căsătorit în 1893 cu Prinţul Ferdinand, moştenitorul tronului României. Nu avea încă 18 ani. Rebelă, Principesei Maria nu-i plăceau nici Cotroceniul, nici măreţul Peleş al Regelui Carol I, în care trebuia să împartă o camera învecinată cu cea a unchiului şi a soţiei lui, Regina Elisabeta. 

În 1914, când Carol I a murit, prinţesa Maria era la Mogoşoaia. Marta Bibescu i-a spus prima Majestate. În Europa, începuse Marele Război. Regina Maria a susţinut că România trebuie să intre în luptă alături de Antantă, pentru că doar aşa se va putea împlini visul de unire al tuturor românilor. Încrederea nu i-a fost ştirbită nici de faptul că nemţii invadaseră Bucureştiul sau că tifosul i-a răpit cel de-al şaselea copil, pe Prinţul Mircea. În refugiul de la Iaşi, a înfiinţat Serviciul de Ambulanţă şi a deschis spitale de campanie, unde îi îngrijea chiar ea pe soldaţi. 

Majestatea Sa Regele Mihai I al României, nepotul Reginei Maria, spunea: „Ăsta a fost spiritul ei de disciplină, pe care l-a avut datorită educaţiei englezeşti. Şi, bineînţeles că umbând prin spitale, cu epidemiile astea foarte grave, a avut norocul că a scăpat, îngrijea de răniţi, pe cât se putea pe vremea aceea şi pentru aceasta s-a numit Mama răniţilor. Şi, într-adevăr, a făcut o treabă extraordinară!“ 

Pe 1 Decembrie 1918 va intra victorioasă în Bucureşti, dar lupta suveranei era departe de a fi terminată. La Conferinţa de Pace de la Paris, marile puteri trasau graniţele Europei fără să ţină cont de România Mare. Regele Ferdinand ştia care este arma secretă a României: Regina Maria. Aşa că o trimite la Paris. 

Aşa cum relevă istoricul Nicolae Pepene: „Regina este cazată la Ritz, iar în prima zi, saloanele s-au umplut de păduri de flori, s-au trimis oameni să cumpere sute de vaze. E clar că a fost la acel moment cea mai strălucitoare stea din oraşul luminilor, însă ştia foarte bine că acest farmec personal trebuia să aducă avantaje imaginii României. Regina reuşeşte să obţină o întâlnire cu Clemanceaux şi cu multă abilitate conduce discuţia, deşi avea în faţă unul dintre cei mai importanţi diplomaţi ai lumii. Clemanceau îi spune: «Majestate vreţi partea Leului!» Iar Regina îşi aminteşte de porecla lui Cleamanceau – Tigrul – şi îi răspunde: «Tocmai de aceea, Leul a venit la vărul său primar, tigrul!» Hohote de râs şi această întâlnire se termină prieteneşte. Mai mult decât atât, Clemanceau devine un admirator al Reginei şi îi spune ministrului român la Paris: «Regina voastră merită să fie primită cu onorurile militare cele mai înalte, conduse de generalul Foche».“ Şi aşa a fost. Maria a fost prima regină căreia garda de onoare a armatei franceze i-a prezentat onoruri în faţa Palatului Elisee. Atitudinea Franţei pentru cauza României a devenit una favorabilă. 

După ce i-a cucerit pe francezi, Regina Maria a plecat în Marea Britanie. S-a întâlnit cu lideri ai parlamentului, cu Winston Churchill, prietenul de joacă din copilărie, şi cu Regele George, amândoi foşti pretendenţi din copilărie. Odată ce i-a cucerit şi pe britanici se întoarce la Paris. Voia să-l întâlnească pe personajul principal al Conferinţei de Pace, Woodrow Wilson, preşedintele Americii. Puţini reuşeau să obţină o întrevedere tete-a-tete cu acesta, dar Regina abordează direct delegaţia americană, îi spune că ea este de acord să îl primească pe preşedinte şi… reuşeşte. 

A fost una dintre cele mai apreciate personalităţi, era considerată cea mai frumoasă Regină a Europei, iar o celebră casă de parfumuri franţuzeşti o alege imaginea celebrului „Mon Boudoir“. Parfumul a fost retras de pe piaţă în momentul în care Regina Maria a murit, din respect faţă de suverană. 

S-a îngrijit şi de orfani şi de văduvele de război, iar pentru gestul ei primeşte un dar nepreţuit: castelul Bran. Regina Maria a preţuit tot timpul Branul ca simbol al Unirii Regatului cu Transilvania, pentru că şi braşovenii care i l-au donat, la 1 decembrie 1920, au avut grijă ca în actul de donaţie să specifice frumos gestul lor, spunând că au făcut acest dar în semn de respect pentru Regina care în anii războiului a fost simbolul rezistenţei şi al încrederii în victoria finală. 

La 15 octombrie 1922 are loc încoronarea de la Alba Iulia. Ferdinand Întregitorul i-a pus pe cap reginei sale o coroană preţioasă din aurul donat de un magnat transilvănean. Erau suveranii unui stat puternic, iar Regina Maria voia să spună Europei acest lucru şi pleacă într-un turneu. Marea Britanie şi rudele ei regale o primesc ca pe eroul războiului, a urmat Franţa şi Italia, unde mii de oameni au întâmpinat-o cu admiraţie. 

Turneul în Europa a cuprins şi o vizită în Belgia, o vizită specială pentru că se întâlneau doi dintre cei mai importanţi eroi pozitivi ai Războiului: Regele Albert al Belgiei şi Regina Maria a României. Simbolic, Regina a asigurat graniţa României Mari cu Bulgaria, în Cadrilater, cu o nouă bijuterie romantică, un castel, la Balcic. 

Aşa cum declară Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei Române: „Pentru mine este ca un loc, nu vreau să spun sfânt, dar spiritual, cu amintiri despre Regina Maria şi aşa pot să o cunosc mai bine. Pacea care este aici, frumuseţea şi cum este clima, marea este ceva foarte intens, foarte adânc. E un loc magic, un loc special, un loc în care ea a lăsat şi sufletul! Asta m-a emoţionat foarte adânc!“

Regele Simeon al Bulgariei mărturiseşte: „Cred că Regina Maria a construit o minunată reşedinţă pentru ea. În urmă Tratatului de la Craiova, acest loc a devenit teritoriu bulgăresc, din păcate pentru Majestatea Sa. Dar a lăsat această amintire minunată pe care oamenii o iubesc. Toată lumea, toţi turiştii care vin aici ştiu că Regina României a fost cea care ne-a oferit această bijuterie unică.“

După ce cucerise Europa suverana dorea ca şi lumea nouă să audă de ţara ei, aşa că în 1926, Regina Maria a plecat într-un turneu în America. Silvan Ionescu, istoric, îşi aminteşte: „A fost o adevărată folie în New York atunci când Regina Maria a debarcat de pe puntea Leviathan. Cortegiul a fost însoţit de poliţişti, care călare, care pe motocicletă, iar pe arterele pe care au trecut pentru a merge la Primărie se aflau milioane de oameni şi, după stilul americanilor, de a-şi primi oamenii victorioşi când se întorceau de pe front, de la etajele superioare ale clădirilor erau aruncate bucăţi de hârtie“. 

Regina Maria va traversa toată America de la Est la Vest până în Canada şi înapoi în doar cinci săptămâni. Îi cucereşte pe americani care îi cer să renunţe la coroană şi să devină preşedintele Americii. 

„În fiecare gară era aşteptată de o masă uriaşă de oameni, i se ofereau bucheţele de flori, i se ofereau daruri, poezii, o primire glorioasă. Regina era în momentul respectiv cu simpatie 100% în SUA, toată lumea o ştia. Într-o localitate din Dakota, Regina are o întâlnire cu indienii - căpetenia îşi scoate de pe cap coroana de pene şi a aşezat-o pe capul Reginei care a fost numită «Femeia pe care o aştepţi», pentru că era o femeie a războiului, care a luptat alături de fii şi soţii lor în război“, mai povesteşte Silvan Ionescu. 

Suverana României nu a mai ajuns niciodată în America, însă există şi astăzi americani care o preţuiesc. Della Marcus, scriitoare Bahai, o credinţă pe care Regina Maria a îmbrăţişat-o spre sfârşitul vieţii, i-a dedicat suvernaei României o carte. 

Regina Maria a avut un rol important şi în arta României, vorbim de mecenat, de patronaje ale lumii artistice, foarte multe expoziţii, şcoli de broderie, de pictură – activitate care continuă şi acum –, suverna fiind sursă de inspiraţie pentru tineri artişti. Andreea Zahn, artist vizual, păstrează vie amintirea Reginei Maria datorită eşarfelor ei. Andreea este singurul artist din România care reproduce manual, pe mătase naturală, picturile suveranei României Mari. În plus, un grup de studenţi de la Facultatea de Inginerie a Lemnului din Braşov îi vor reproduce piesele de mobilier de la Cotroceni, Pelişor, Balcic şi Bran. 

Nicolae Pepene: „Regina Maria nu poate fi comparată cu nimeni. Chiar dacă discutăm de personalităţi din istoria regală a lumii, ea a fost unică si acest lucru o transformă într-un mod unic în simbolul României Mari“.

Ultimul dar pe care Regina Maria l-a făcut românilor a fost chiar inima ei. I-a fost scoasă din trup la moarte, în 1938. Profanată mai apoi de comunişti, a fost recuperată de Familia Regală abia în 2015 şi a fost depusă la Pelişor.

Faptele istorice şi momentele reprezentative sunt recreate în această docu-dramă de trei persoane care o interepreteaza pe Regina Maria de-a lungul vieţii: copila de 8 ani Sofia Buga, tânăra Andreea Zahn şi actriţa Carmen Ungureanu.