VIDEO De ce dărâmă Roger Waters „Zidul“ după 30 de ani

Cuvintele şi imaginile nu pot descrie show-ul ”The Wall”, pe care Roger Waters îl va susţine pe 28 august la Bucureşti, spun cei care au văzut deja grandiosul concert.

Extravagant. Ambiţios. Briliant.Teatral. Inspiraţional. Năucitor. Emoţionant. Epitetele ar putea continua. Dar niciun cuvânt poleit şi nicio filmare postată pe YouTube nu vor putea transmite emoţia unui concert „The Wall“, spun cei care au fost acolo. Roger Waters (69 de ani) a fost un vizionar, un precursor al erei multimedia. „Demonii“ personali care l-au inspirat atunci când a compus „The Wall“, o capodoperă a trupei Pink Floyd şi a muzicii moderne, i-au furnizat o viziune completă: album, film, turneu (31 de concerte desfăşurate în 1980 şi 1981, în patru oraşe: Londra, Los Angeles, New York, Dortmund).

„Am ştiut de la bun început că va fi un album, că va fi un film şi că vor fi câteva concerte“, declara el într-o înregistrare video din 1980. Însă tot el arăta atunci  şi reversul medaliei: imposibilitatea unui turneu mare cu „The Wall“. „Nu pot face mai mult decât ceea ce am facut deja. Suntem cu multe mile înainte a tot ceea ce s-a făcut vreodată în rock ’n’ roll. Nu vom duce niciodată acest spectacol mai departe, nu vom face mai mult decât am făcut deja. Nu are rost, e incredibil de costisitor“.

„Acum 30 de ani eram un tânăr speriat”

Stop. Fast forward în timp, peste 30 de ani. Visătorul Roger Waters nu mai e atât de visător, nu mai e în Pink Floyd (a părăsit grupul în 1985) şi nici atât de izolat între propiile „ziduri“. Waters, care „propăvăduia“ alienarea, iubeşte acum masele, fanii. Sau poate că pragmatismul e o lecţie care se învaţă odată cu maturizarea, la fel ca-n versurile piesei „Dogs“.

În 2010, cu susţinători, dar şi cu critici, cu argumente ce par pe alocuri justificative, muzicianul britanic reia spectacolul „The Wall“. Iar dacă motivele (sau intenţia) din spatele reluării acestui show au fost dezbătute şi puse la îndoială, nimeni nu a putut critica nici măcar o clipă experienţa concertistică monumentală.

„Acum 30 de ani, când am scris «The Wall», eram un tânăr speriat. Ei, bine, nu eram atât de tânăr, aveam 36 de ani. Mi-a luat mult timp să-mi înving temerile. Apoi m-am gândit că, poate, povestea fricilor mele, a pierderilor mele, reprezintă o alegorie pentru îngrijorări profunde: naţionalism, rasism, sexism, religie. Toate aceste probleme sunt dominate de aceleaşi temeri care mi-au marcat tinereţea. Noua producţie a spectacolului «The Wall» este o încercare de a face o comparaţie, de a face lumină asupra situaţiei actuale. Spectacolul este dedicat tuturor inocenţilor pierduţi în confuzia ultimilor ani“, spunea muzicianul în 2010, la reluarea turneului.

Atunci când am decis să reiau turneul am vrut să aduc totul «la zi» şi să fac show-urile mult mai evidente din punct de vedere politic. Nu mai e vorba despre un Roger Waters nefericit, smiorcăit şi obraznic, pe care toţi îl urau cu ani în urmă. 

În pofida mesajului transmis de acesta, au fost voci care s-au grăbit să vorbească despre coordonata pragmatică a relurii turneului. Noul show - pus în scenă de o echipă numeroasă, cu costuri uriaşe (60 de milioane de dolari) - avea însă să fie în scurt timp considerat unul dintre cele mai grandioase spectacole, dar avea să aducă şi încasări pe măsură. Potrivit „Billboard“, producţia „The Wall“ a ocupat locul al treilea în topul turneelor cu cele mai mari încasări din 2012: 186,4 milioane de dolari. Locul 1 este ocupat de Madonna, cu „MDNA Tour“ -  228,4 milioane de dolari, urmată de Bruce Springsteen, cu „Wrecking Ball Tour“ - 199,3 milioane de dolari.

Un show mai actual ca niciodată

Dacă în urmă cu mai bine de trei decenii albumul „The Wall“ s-a „pliat“ perfect pe temerile şi frământările unei generaţii, efectul fiind amplificat şi de conjunctura sociopolitică (discul a apărut în 1979, în plin Război Rece), astăzi, contextul s-a schimbat total. Astfel s-a născut întrebarea pe care mulţi au considerat-o legitmă: cât de actual este astăzi „The Wall“?

„Atunci când am decis să reiau turneul am vrut să aduc totul «la zi» şi să fac show-urile mult mai evidente din punct de vedere politic, dar şi uman. Să caut aceste lucruri şi să «ţes» pe marginea lor povestea nefericitului Pink“, declara muzicianul pentru HuffPost Live. „De data aceasta, este un mesaj universal. Nu mai e vorba despre un Roger Waters nefericit, smiorcăit şi obraznic, pe care toţi îl urau cu ani în urmă. Acum este vorba despre rebelul care încearcă să înţeleagă lumea şi, dacă e posibil, să ajute oamenii, uneori“, îşi argumenta Waters decizia reluării turneului în revista „Rolling Stone“.

„Zidul“ din 1980-1981 a fost ultimul turneu Pink Floyd în formula clasică: Roger Waters, David Gilmour, Nick Mason, Richard Wright. Iar dacă parcursul profesional al membrilor trupei a mai permis reuniri ocazionale, astăzi, acest lucru este imposibil (asta pentru că Richard Wright nu mai e în viaţă). Un singur concert din turneul actual, cel desfăşurat la Londra, pe 12 mai 2011, le-a prilejuit fanilor o mare surpriză: alături de Roger Waters au avut o apariţie pe scenă David Gilmour şi Nick Mason. 

Controverse şi momente speciale

Când a spus că show-urile actuale vor fi mai politizate ca niciodată, Roger Waters nu a glumit deloc. De la debutul turneului, s-a aflat de câteva ori în centrul unor scandaluri din cauza unor momente considerate controversate, fiind chiar acuzat de antisemitism.

Cunoscut ca militant pro-palestinian, co-fondatorul trupei Pink Floyd şi-a îndemnat de mai multe ori colegii de breaslă să boicoteze cultural Israelul şi să nu mai concerteze în această ţară, ultima oară cu mai puţin de două săptămâni în urmă. Mai mult, în timpul show-ului are un moment artistic ce implică un balon uriaş, în formă de porc, ridicat deasupra publicului, pe care este proietată steaua lui David - cel mai cunoscut simbol evreiesc -, dar şi simboluri ce au aparţinut unor dictaturi, de-a lungul timpului, printre care secera şi ciocanul, simbolul comunismului. La finalul piesei, porcul este coborât în mulţime, care îl „sfâşie“.

Chiar şi aşa, momentul nu este decât „o picătură“ din „oceanul“ multimedia pe care Waters îl aduce în faţa publicului: muzică, proiecţii, lumini, efecte speciale, efecte pirotehnice. 

Un alt moment special este acela în care Roger Waters cântă piesa „Another Brick in The Wall“ alături de copii din ţara în care susţine show-ul, lucru care se va întâmpla şi în România. 15 copii români, din corul Şcolii Gimnaziale de Arte  Nr. 5 din Bucureşti, selectaţi chiar de echipa lui Roger Waters, vor urca pe scena din Piaţa Constituţiei. „Copiii care cântă cu mine sunt grozavi întotdeauna. Faptul că ei vin pe scenă înseamnă foarte mult şi pentru ei, şi pentru noi“, a mărturisit artistul.

219 concerte
Turneul a debutat pe 15 septembrie 2010, la Toronto (Canada), a continuat în 2011, cu „piciorul“ european, iar în 2012 a ajuns în a Australia şi America de Sud. A urmat o nouă etapă nord-americană în 2012, iar în 2013 show-ul a revenit în Europa. În total, turneul include 219 soncerte.