Peter Gabriel, omul cu o mie de măşti

Peter Gabriel, în concert, în Olanda (1983). Spectacolele sale sunt o combinaţie fascinantă de muzică şi reprezentaţie teatrală. FOTO Guliver/Getty Images

De-a lungul unei cariere învolburate, Peter Gabriel a schimbat rockul progresiv, cu iz teatral, cu muzica electronică, animaţia şi tehnologia avansată. Un itinerariu al acestor transformări poate fi urmărit anul viitor, pe 8 mai, când britanicul va concerta, în premieră, în România.

„Prietenii credeau că-s un nebun / Să transform apa-n vin / Să deschid uşi doar pentru a fi închise / Aşa că am trăit de la o zi la alta / Deşi viaţa-mi era în şanţ / Până am înţeles ce trebuia spus / Până am văzut ce legături trebuie să tai / Iar când inima-mi bubuia / «Hei», am auzit o voce spunându-mi, / «Ia-ţi lucrurile / E timpul să te iau acas㻓.

Era 1977 când Peter Gabriel scria aceste versuri. „Solsbury Hill“, cântecul rezultat, era despre revelaţie, despre depăşirea celei mai negre perioade a vieţii, către orizonturi noi, fie şi dacă acestea se prefigurau ca fiind un cumplit abis. Şi cum altfel ar fi putut apărea viitorul pentru cineva care, cu doar doi ani înainte, era un rock star idolatrizat, cucerind scenele din întreaga lume prin costumele fosforescente, recitând poezii ciudate şi fără sens, uimind audienţele prin versurile sale şi dând naştere unor curente muzicale caracterizate în epoca respectivă ca fiind „revoluţionare“, iar acum abandonase totul?

Jocul între graniţe

La finalul acelui 1977, Peter Gabriel se afla într-o cumpănă. Tocmai dăduse cu piciorul celebrităţii, abandonând trupa Genesis, şi plonjase în necunoscut, către o carieră solo plină de incertitudini. Plecase din capitala Angliei, locul ce reunea „crema“ industriei muzicale a vremii, către o casă dintr-o zonă rurală, complet pierdută. Alesese familia în locul exerciţiilor de sub lumina reflectoarelor.

Puţină lume credea în ceea ce avea să se întâmple. În numai câţiva ani, Peter Gabriel a reuşit să se transforme din fostul membru al unei formaţii rock într-un interpret solo pasionat de experimente fonice şi grafice. Dansând pe sârmă la graniţa dintre curente şi influenţe, Gabriel a depăşit, treptat, limitele curentului new-wave, grafica de tip computerizat, animaţia creată pe calculator şi stilul world music.

Pare o înşiruire de concepte complicate şi exclusiviste, creatoare de succes doar, poate, la un nivel de nişă, însă acelaşi Peter Gabriel experimentalistul este, în acelaşi timp, şi deţinătorul recordului de „artistul al cărui videoclip a fost cel mai difuzat în istoria postului MTV“.

Despre această combinaţie fascinantă dintre exerciţiile printre concepte complexe şi succesul fulminant la publicul de orice vârstă şi cultură, în scurta istorie ce urmează. Pentru „ilustraţia muzicală“ puteţi merge la concertul pe care Gabriel îl va susţine, în premieră, în România, pe 8 mai 2014, în pavilionul central al complexului Romexpo.

Descoperirea muzicii

Peter Gabriel s-a născut pe 13 februarie 1950, în Chob-ham, regiunea Surrey, din Marea Britanie. Tatăl său (care a murit în 2012, la venerabila vârstă de 100 de ani) era inginer electronist. Mama sa era cea responsabilă de „latura estetică“, provenind dintr-o familie cu tradiţie muzicală. Edith Irene Allen, pe numele ei, l-a învăţat pe Peter să cânte la pian încă de la o vârstă extrem de fragedă.

Tot Edith şi-a îndrumat fiul spre o şcoală primară privată, Cable House, investind în educaţia lui Peter, după propria mărturie, „o mică avere“. Au urmat alte şcoli cu renume în Marea Britanie, St. Andrews şi Charterhouse School, începând cu 1963. Aici, avea să înceapă să cânte la tobe într-o formaţie locală, din
care mai făcea parte Mike Rutherford, chitarist şi viitor partener de carieră muzicală alături de Peter Gabriel. „Pete a fost – şi încă mai este, cred – un baterist frustrat“, avea să declare Rutherford, ulterior.

În 1967, Peter Gabriel lansa una dintre cele mai cunoscute şi apreciate formaţii din istoria rockului:
Genesis. Alături de el, erau  colegii de şcoală Tony Banks, Anthony Phillips, Mike Rutherford şi Chris Stewart. Numele trupei le fusese sugerat de cel ce avea să devină impresarul formaţiei şi producătorul primului album, intitulat, extrem de sugestiv, „De la Geneză la Apocalipsă“.

Era începutul unei etape ce avea să-l transforme pe Gabriel, practic peste noapte, dintr-un student sârguincios, pasionat de muzică, în rock star adulat şi, în aceeaşi măsură, extrem de controversat.

Un nou drum

1973, în Marea Britanie. Peter Gabriel (primul din dreapta), în perioada în care era liderul trupei Genesis. Al doilea din stânga, Phil Collins. FOTO Guliver/Getty Images

Muzical, Genesis venea cu o tolbă de inovaţii, mai ales prin calitatea versurilor şi prin invenţiile muzicale complexe, dar ceea ce a atras, din prima, publicul către concertele trupei a fost prezenţa scenică a lui Peter Gabriel. Adept al concepţiei potrivit căreia „menirea artistului este aceea de a uimi audienţa“, Gabriel a început un veritabil maraton al schimbării costumelor pe scenă, adoptând forme bizare şi extravagante.

Un alt punct forte al formaţiei erau povestirile aceluiaşi Peter Gabriel, combinând nota fantastică cu cea hiper-realistă. Iniţial, snoavele fuseseră destinate umplerii timpului mort dintre melodii, pentru a le acorda partenerilor de trupă răgazul necesar de a-şi schimba instrumentele şi a se pregăti pentru următoarea interpretare. După numai doi ani de la formarea trupei, aceste povestiri deveniseră veritabile puncte forte ale repertoriului Genesis.

Închipuiţi-vă aceste două componente, costume şi povestiri, având loc pe o scenă luminată în negru, proiectat pe un fundal alb fosforescent, transformându-i pe membrii formaţiei în siluete în mişcare, şi veţi avea reţeta succesului Genesis.

Acest succes a venit însă şi cu un preţ pe măsură. Prezenţa scenică a lui Peter Gabriel i-a asigurat, indirect, statutul de lider absolut al trupei. Genesis fusese concepută ca un efort colectiv, însă era văzută, mai degrabă, ca trupa de muzicieni de conjunctură ai unui personaj extrem de carismatic. În plus, restul membrilor Genesis se temeau că prezenţa scenică regizată atrăgea toate privirile audienţei, lăsând în fundal adevărata intenţie artistică: muzica.

Tensiunile au atins punctul culminant odată cu apariţia albumului „The Lamb Lies Down on Broadway“, un album conceptual ce purta, de la început şi până la final, marca lui Peter Gabriel. În aceeaşi perioadă, soţia lui Gabriel, Jill, năştea primul copil al cuplului, după o sarcină extrem de dificilă, presărată cu momente de panică şi boală. Cântăreţul a optat să rămână acasă, alături de familia sa, în loc să plece în turneul de promovare a ultimului album, alături de Genesis.

Toate acestea se întâmplau în 1975, ultimul an în care Peter Gabriel a mai făcut parte din trupa pe care o înfiinţase. Foştii săi colegi au traversat oceanul, pentru a cânta în faţa maselor uriaşe de oameni. Gabriel s-a izolat de restul lumii şi a început să analizeze posibilitatea unei cariere solo.

Bine aţi venit în lumea de plastilină a lui Peter Gabriel!

Spuneam anterior despre „Solsbury Hill“ şi tentativa lui Peter Gabriel de a-şi anunţa independenţa şi deschiderea către noi orizonturi muzicale. Ce a urmat au fost trei albume conceptuale ce pot redefini, la rigoare, întregul concept de „experiment“ muzical. Gabriel începe să scrie versuri cu semnificaţii din ce în ce mai dificil de intuit. Sintetizatorul se transformă din instrument muzical, cum era în perioada Genesis, în creator de texturi şi marcă muzicală personală.

Ascultaţi tobele de pe cel de-al treilea album solo, „Melt“, şi veţi observa că nu se aude nicio secundă cimbalul. Sunetul este greoi, industrial, sună ca un obsedat căruia i-a venit ideea să-şi transforme lucrurile din pivniţă în instrumente de percuţie. Priviţi apoi copertele acestor prime trei albume şi spuneţi dacă aţi mai văzut aşa ceva: grafică impecabilă şi un aparat conceptual de gândire ce ar stârni gelozia printre toţi studenţii dintr-o facultate de design.

Succesul planetar

În 1986 se întâmpla. Peter Gabriel lansa „So“, iar primele trei piese selectate de pe album, „Sledgehammer“, „Big Time“ şi „Don’t Give Up“, intrau automat în Topul 20 britanic. Prima piesă are parte de un videoclip hi-tech, construită pe un stil animaţie tăiată, ce defineşte lumea lui Peter Gabriel ca fiind construită din plastilină. Videoclipul intră pe MTV, unde avea să facă istorie, devenind cel mai difuzat din istoria postului. În acelaşi timp, Peter Gabriel este descoperit de noua generaţie, departe de sunetele sale progresive, cu iz intelectual, din perioada Genesis, către un interpret ce-şi defineşte întreaga structură muzicală prin joc şi experiment.

La şase ani de la obţinerea succesului planetar, Peter Gabriel avea să ia o altă decizie radicală. Apărut în 1992, „Us“ pare un soi de deturnare asumată a unui întreg traseu al celebrităţii. Cântecele, majoritatea foarte lente şi melodice, sunt, de fapt, o autoconfesiune a unui muzician ieşit din vidul unei vieţi de familie
dezastruoase.

„Digging in the Dirt“ este însoţită de un videoclip terifiant, în care Gabriel este acoperit cu melci ce par a se hrăni din corpul său, o referinţă la şedinţele de psihoterapie cauzate de prăbuşirea viselor de cândva. „Come Talk To Me“, un duet cu Sinéad O’Connor, este despre imposibilitatea apropierii de fiica sa, în timp ce „Blood of Eden“ se referă din nou la dificultăţile relaţiei de cuplu. Tonul întregului album este negru, pesimist, caracteristici ce au dus, implicit, la lipsa de succes comercial.

Peter Gabriel a continuat. Niciunul dintre albumele ce au urmat nu au mai ajuns la succesul lui „So“. „Up“, spre exemplu, un album cu totul spectaculos, nu a reuşit să intre în topurile britanice sau americane. Criticii au pus acest eşec comercial pe seama lungimii pieselor, de minimum 6 minute fiecare, şi a complexităţii compoziţiilor, pasaje întregi, diferite între ele, fiind, de cele mai multe ori, combinate sub aceeaşi umbrelă tematică.

În 2008, Gabriel compune şi interpretează „Down to Earth“, piesa de pe genericul de final al celebrului film de animaţie „Wall-E“. Piesa îl scoate pe Gabriel dintr-o relativă penumbră, aducându-i, în plină epocă a expansiunii muzicii dance, un premiu Grammy.

Un muzician împlinit

2010, Verona. Noul Peter Gabriel: cu „cioc“ şi tuns „regulamentar“

În ultimii ani, muzicianul Peter Gabriel a fost mai mult înlocuit de persoana publică cu acelaşi nume. Gabriel este un soi de model pentru toţi cei care cred în conceptul de „activism“. Daţi-i ceva şi va milita împotrivă: războaie, foamete, sărăcie etc., orice ar fi. Concertele sale, câte au mai fost, s-au transformat treptat în adevărate spectacole, în care muzica devine, nu de puţine ori, un adaos la ceea ce se vede pe scenă şi te ţine cu gura căscată. Căutaţi pe internet orice piesă a sa, interpretată live, şi vă veţi surprinde spunând următoarele cuvinte: „Gata, mă duc şi eu la concert!“.

În octombrie 2013, a venit şi marea veste. Peter Gabriel a fost anunţat ca unul dintre nominalizaţii pentru introducerea, în 2014, în celebra „Rock and Roll Hall of Fame“, pentru întreaga carieră solo. La 26 de ani de la momentul în care părea să dea cu piciorul destinului de rock star planetar, muzicianul Peter Gabriel a demonstrat lumii ce avea de spus.