Maximilian, la Adevărul Live: „Eu am trăit perioada în care mă duceam la un lăutar şi îi lăsam pe foaie indicaţii pentru beat-uri“ VIDEO
0
Maximilian, pe numele real Husaru Claudiu Iulian (35 de ani), a fost prezent în studioul Adevărul Live pentru a discuta despre cel mai nou album, „A 5a roată la căruţă“, pentru a povesti despre provocările din carieră, dar şi pentru a analiza muzica din România.
Maximilian şi-a lansat recent cel mai nou album, „A 5a roată la căruţă“ şi pregăteşte şi un eveniment de lansare. Mai multe detalii despre eveniment puteţi să găsiţi aici.
Născut în Bacău, şi-a început cariera muzicală în 1998 alături de formaţia Mahsat. Maximilian a atras atenţia unor cântăreţi precum Grasu XXL şi Cheloo, iar în 2002 a lansat alaturi de Mahsat albumul „Laboratoru'“ la casa de discuri Cat Music. Primul album solo al lui Maximilian, Volumu' la Maxim...ilian!!!, a fost lansat oficial pe 22 octombrie 2008 pe site-ul oficial al artistului şi poartă numele primului single promovat, „Volumu' la Maxim... ilian!!!“. În 2012 a terminat cel de-al doilea album solo al său, intitulat Maxim, am spus!!!. Acesta a fost promovat de 3 single-uri: „Aseară... (Haş-Haş)“, „Maxim, am spus!!!“, în colaborare cu DOC şi „Sophie“ cu MefX.
La Adevărul Live, Maximilian vorbeşte despre noul album, îşi detaliază planurile de viitor şi face o radiografie a ceea ce înseamnă hip-hop în România anului 2016.
Cele mai importante declaraţii ale lui Maximilian la Adevărul Live
„A 5a roată la căruţă“ se numeşte noul tău album. Denumirea te pune pe gânduri. Ce înseamnă de fapt?
Semnificaţia clasică e „ăla în plus“, dar un fan mi-a zis că „a cincea roată“ poate fi cea de rezervă, care te salvează în situaţii dubioase. Eu, într-adevăr, m-am gândit la ideea clasică, nu e neapărat vorba despre mine, ci despre cum se întâmplă lucrurile în România în ultima perioadă. Eu văd „a cincea roată la căruţă“ fiind bunul simţ, performanţa, sănătatea, educaţia. Văd o grămadă de exprimări dubioase. Tot ce e mai bun e un pic lăsat de-o parte în ultimii ani, dar parcă există şi o rază de speranţă.
A durat ceva timp până ai lansat acest album.
Trei ani şi jumătate au trecut până am lansat acest album, dar nu e mult, pentru că între primele două au trecut cinci ani, deci acum mă simt mândru, m-am mişcat mai repede. Tot timpul am crezut că inspiraţia nu are deadline, mie nu-mi iese. Acum s-a întâmplat să-mi iasă, am şi „furat“ un pic de la Spike, m-a inspirat. Am atacat nişte subiecte mai interesante.
Maximilian, la Adevărul Live: „Nu mi se pare corect să judecăm radiourile“
Intră Maxi pe radio cu albumul ăsta?
Nu ştiu şi nici nu hotărăsc eu. Nu depinde de mine, eu am făcut ce am simţit şi ce m-a pasionat şi m-a fascinat în perioada aia. Dacă se întâmplă să intre pe radio e perfect, dacă nu – la fel de bine. Asta cu judecatul radiourilor nu mi se pare o treabă corectă. E business-ul oamenilor, au tot dreptul să aleagă muzica pe care vor să o difuzeze. De bine, de rău, e OK că avem netul, avem o piaţă de desfacere. Dacă oamenii vibrează cu muzica ta, o pot face şi pe net. Cumva, radioul te şi bagă pe gât şi ar putea să-ţi creeze nişte deservicii treaba asta. Nici nu pot să mă rog de oameni să-mi bage piesa pe radio.
Vorbeşti pe album de „ţara lui Măruţă“. Ce înseamnă pentru tine?
Cred că ar trebui clarificat acest aspect. Nu am nimic personal cu el, Cătălin e un băiat chiar haios, mi se pare un om inteligent. Nu pot să uit când făcea emisiunea la TVR, normal că mă uitam, credeam tot ce spunea acolo. Acum şi-a găsit o nişă, o exploatează, dar nu înseamnă că bunul simţ nu mai are loc. Când vezi şi reacţia imensă la treburile astea dubioase, parcă te pune un pic pe gânduri. Nu vreau să fiu răutăcios, dar nu am cum să nu punctez că îmi transmite nişte semnale de alarmă situaţia asta. Cred că e loc de mai bine în România. Mi-ar plăcea să se schimbe anumite lucruri, să putem fi şi noi mândri de politicienii pe care îi avem, să avem un dialog cu ei. Ar fi tare, nu? Să vezi că se întâmplă nişte lucruri. Văd lucruri frumoase care se întâmplă în alte ţări şi mi-e ciudă că nu se întâmplă la noi, dar cred că toţi ar trebui să lucrăm în direcţia asta.
Mai cânţi şi despre „fata cu autograf pe ţâţă“. E ceva mai mult decât ce ai lăsat pe piesă?
Povestea e inventată, nu s-a întâmplat neapărat. Au fost momente în care m-am simţit aşa, dar nu sunt definitorii. Se întâmplă. Sunt chestiuni din care şi înveţi, e bine să apleci urechea şi la critici. Oricum, pe albumul ăsta am vorbit mai puţin despre gagici. E vorba mai mult despre valorile pe care eu le văd superficiale şi pe care le-am regăsit nu doar la fete, ci şi la băieţi şi nu neapărat într-o dinamică romantică.
Mi-ar plăcea să se schimbe anumite lucruri în România, să putem fi şi noi mândri de politicienii pe care îi avem, să avem un dialog cu ei. Ar fi tare, nu? Văd lucruri frumoase care se întâmplă în alte ţări şi mi-e ciudă că nu se întâmplă la noi, dar cred că toţi ar trebui să lucrăm în direcţia asta Maximilian, raper
Cum priveşti industria muzicală actuală?
Industria muzicală actuală nu e rea, dar e loc de mai bine, ceea ce se aplică şi la mine. Eu sunt atent mai mult la hip-hop, unde ai Macanache, Şatra Benz, care fac o treabă bună. Fiecare în filmul lui, nu au cum să fie toţi la fel şi nici nu ar fi bine. E bine să existe competiţie, de acolo vin performanţele.
Eu vin din vremea în care nu exista netul şi era groaznic.
Mie, personal, mi-a plăcut „Câteva gânduri“. E mai personală.
Era într-o perioadă în care aveam concerte şi cumva alta ar fi trebuit să-mi fie starea, nu cea de pe melodie. Eram la mare când am scris-o, în urmă cu vreo doi ani. Eram la mare, la nişte concerte, dar simţeam că ceva lipseşte. Aşa a fost să fie. Dar şi mie îmi place foarte mult melodia, iar clipul a ieşit foarte tare, mi se pare cel mai bun videoclip al meu.
Maximilian FOTO Eduard Enea
Maximilian, la Adevărul Live: „Eram intimidat de Bucureşti, am venit aici foarte târziu“
Maxi, ai copilărit în Bacău. Cum se vedea viaţa de acolo?
Neavând termen de comparaţie, era mişto. Eu eram intimidat de Bucureşti, dar până la urmă mi-am făcut curaj şi am venit aici, deşi târziu. Întâi am plecat în Torino, unde erau ai mei, am stat un an şi jumătate, după care ne-am întors şi ne-am mutat în Bucureşti, o chestie pe care trebuia să o facem mult mai devreme, nu prin 2005. Era tare dacă se întâmpla de prin '98. Am pierdut un timp important, pentru că aş fi învăţat mai multe şi mai repede venind aici. Acolo eram limitaţi în ceea ce puteam face. Ne-a prins bine şi experienţa din Italia, pentru că ne-a arătat că vrem să facem treabă cu muzica, ne-a arătat că trebuie să tragem mai tare şi să renunţăm la unele mofturi. Eram şi noi puşti, dezvoltaţi târziu.
Cu Dragoş (Grasu XXL) m-am întâlnit pe lângă liceul Bacovia, un liceu de elită din Bacău la care eu nu am fost (Râde). De fapt, prima dată am stat puţin de vorbă în toamna lui '97, la Zilele Bacăului, unde am cântat eu cu fratele meu, pe care l-am convins să cânte cu mine pentru că nu găseam pe nimeni alături de care să-mi fac trupă. Fratele meu nu prea ştia, nu prea voia, dar până la urmă a acceptat. Şi prima dată ne-am văzut atunci, am cântat o melodie execrabilă, Dragoş şi Andrei deja aveau trupă, am vorbit mai mult cu Andrei, iar apoi ne-am reîntâlnit la începutul lui '98. Pur şi simplu, ne-am întâlnit pe stradă, pe lângă Bacovia, mă trimisese mama să iau cartofi. (Râde) Şi Dragoş făcea mişto de mine pe tema asta. Eu mă chinuiam să scriu strofe rap, ascultam rap, descopeream rap-ul atunci şi eram fascinat de treaba asta. El mi-a insuflat mult curaj, şi Andrei, de la el am învăţat meserie în materie de scris strofe. După aia am ajuns în studioul în care lucra Cheloo, prin '98, şi am făcut vreo cinci melodii.
A trebuit să pleci şi tu în Italia. Povesteşte-mi ce te-a marcat la experienţa asta.
Şederea în Italia m-a motivat, m-a disciplinat, a fost un fel de lecţie, ne-am întors mult mai hotărâţi, motivaţi şi mai curajoşi faţă de muzica pe care o făceam. Am muncit la negru. Şeful nostru de acolo, un italian, când a văzut că ne vedem de treaba nostră, eu îmi puneam căştile şi aveam randament, ne-a spus că ne măreşte salariul, mie şi fratelui meu.
De ce trebuie să se întâmple mereu aşa? Nu putem trăi decent în România?
Pentru că oamenii îşi epuizează variantele aici. Sunt perioade de tranziţie. E dăunător pentru psihicul omului, acele momente sunt dăunătoare. Mai toţi prietenii mei sunt plecaţi, au fost prin Italia, Spania, Anglia, acum au joburi stabile, s-au integrat, vin în vizită aici. Ai mei fiind şi în vârstă, nu ştiu ce variante ar avea aici. Eu le zic să rămână acolo.
Cum ar fi arătat Maximilian fotbalistul?
Groaznic. Nu eram aşa talentat, am fost portar, dar doar pentru că terenul era aproape de casa mea. Mergeam la Combinatul de Prelucrare a Lemnului din Bacău. Dar a fost o perioadă mişto.
Maximilian, la Adevărul Live: „Nu vreau să cânt în engleză, mie îmi place limba mea, limba română“
Când te-ai decis că vrei să faci muzică?
A fost cea mai marfă chestie. Am auzit BUG Mafia, am auzit rap în limba română şi m-a fascinat. Mi-am zis că se poate şi că aş vrea să fac şi eu asta. Până atunci ascultam în engleză, la care nici nu excelam. Eu vreau în română. Limba română îmi place. Îmi plac beat-urile pe care le fac Moţu, Bitză şi o grămadă de alţi oameni. Eu vin din perioada în care nici beat-uri nu aveam,. Eu mă duceam la un lăutar înainte să-şi înceapă programul la restaurant, îi lăsam pe foaie cam cum aş vrea să sune, indicaţiile, şi el evident că făcea după ureche, pentru că i se părea ciudat ce îi ceream eu. El tot timpul improviza. La un moment dat am renunţat la idee, eram dezamăgit şi atunci l-am întâlnit pe Dragoş, care mi-a zis că am putea să mergem la studioul lui Cheloo, unde să facem nişte instrumentale care să sune mai rap. El mi-a zis că vede potenţial în noi. A fost o aventură întreagă.
Maximilian, în dublu exemplar FOTO Eduard Enea
Maximilian, la Adevărul Live: „Iniţial, tata a fost dezamăgit că înjuram mult în piese“
Ce părere au avut părinţii tăi despre alegerea făcută?
Au înţeles-o şi au sprijinit-o mereu, indiferent dacă au avut sau nu bani. Tata nu mi-a zis niciodată: „Mamă, ce tare e albumul ăsta.“ Dar vorbind cu el despre ultimul album, am văzut că era zâmbitor şi mă întreba despre anumite melodii: „Cum ai zis că eram? Fraier?“ Tata, în clipa în care m-am născut, a hotărât să nu mai înjure. La început, noi făcând genul ăsta de muzică în care se înjură destul de mult, a fost rece, distant şi dezamăgit, dar asta nu l-a împiedicat să ne susţină să ne facem treaba. A avut încredere în noi şi a avut şi de ce.
Am simţit să-i am pe ai mei acolo, dincolo de faptul că vor fi întotdeauna în inima mea, vreau să fie şi în muzica mea. Eu i-am vânat, nu le-am zis că o să-i înregistrez, mi-a fost teamă că dacă le zic nu va mai fi natural, se transformă. Nu le-am zis nimic, iar la mama am ştiut din clipa în care am vorbit la telefon că acela e intro-ul perfect. Ne aduce aminte de chestiunile importante în tot tumultul ăsta.
Ce valori ai preluat de la părinţii tăi?
Bunul simţ, corectitudinea, nu vreau ceva ce nu mi se cuvine. Părinţii mei sunt modelele mele, sunt un exemplu pentru mine. Sunt împreună de 37 de ani, sunt oameni care au încercat mereu să fie buni, să facă lucruri bune. Au fost şi multe greutăţi prin care au trecut şi cred că asta i-a făcut să fie şi mai apropiaţi.
Maximilian, la Adevărul Live: „Clasa politică actuală îmi dă fiori“
Ce părere ai despre clasa policită actuală?
Groaznică, aşa cum o percepe orice om cu bun simţ. Nici nu vreau să fac alte comentarii. E o chestiune care îmi dă fiori. Am încercat să ignor, poate a fost o greşeală, pe albumul ăsta sunt doar vreo două melodii pe social şi politic. Pe primul album am atacat puţin subiectul ăsta, dar apoi mi-a stârnit atâta lehamite, încât am evitat să-mi mai bat capul cu asta. Al doilea album am vrut să fie lejer, caterincă, amuzant. Suntem toţi conştienţi de mediul în care trăim, de probleme şi de neajunsuri şi cred că nu ai nevoie să ajungi acasă, să dai drumul la un album care să-ţi spună încă o dată ceea ce ştii deja. Eu aşa văd muzica mea. Ai nevoie de o muzică pe care să o pui şi să râzi, să-ţi iei gândul de la prostii.
Ce ţi-a oferit şi ce ţi-a luat muzica?
Mi-a oferit numai bucurii, e ceea ce mi-am dorit de la 16 ani, aştept şi lucruri mai mari, dar asta depinde doar de mine. Nu pot spune că mi-a luat ceva, ar fi nedrept. Timp, răbdare, nervi, cred că nici nu se putea fără. Nu-mi doresc să mi se aşeze totul în faţă, cred că e mult mai important să munceşti pentru ce-ţi doreşti, doar aşa are sens, să simţi că meriţi ce ţi se întâmplă.
Tu eşti un artist al onlineului. Mai rentează tot efortul unui album?
Eu mi-am făcut treaba cu instrumentele pe care le-am avut la îndemână. E adevărat, puteam să fac o treabă şi mai bună, dar nu pot spune că mi-e ruşine de ce a ieşit.
În 2011 spuneai: „De obicei ma cert cu mine. Nu o mai luaţi personal“. Ai rămas la fel?
Tot ce scriu e prin filtrul meu, nu ştiu altfel. Cred că ar fi un pic ciudat să mă apuc să vorbesc despre alţii. Tot ce se întâmplă şi tot ce scriu raportez la mine şi caut să scriu din experienţele mele. Citesc comentariile fanilor, mă influenţează, dar nu mă las guvernat de ele. Cât timp critica este exprimată civilizat cred că poate fi un bonus.
Se încarcă comentariile...
