INTERVIU Ian Hill, basistul trupei Judas Priest: „Heavy metalul va sta mereu mai în umbră din cauza melodiilor pop care ocupă primele poziţii în topuri“

Înaintea concertului pe care englezii de la Judas Priest îl vor susţine la Bucureşti, pe 1 iulie, „Adevărul“ a stat de vorbă cu basistul Ian Hill despre planurile de viitor ale trupei, acomodarea noului membru, chitaristul Richie Faulkner, dar şi despre show-ul pe care formaţia îl pregăteşte pentru fanii români.

Judas Priest revine pentru a treia oară în România cu un concert ce face parte din turneul de promovare al celui mai recent material de studio semnat de trupa britanică, „Redeemer of Souls“. O reîntâlnire fabuloasă pentru generaţia anilor ’90 şi nu numai, concertul Judas Priest de la Romexpo îi va avea ca invitaţi speciali pe nemţii de la Helloween, iar în deschiderea show-ului pe scenă va urca trupa românească 9.7 Richter.

Dacă Helloween va sărbători 30 de ani de activivate muzicală cu cel de-al 15-lea album de studio, intitulat „My God Given Right“, titanii de la Judas Priest, care au reuşit să vândă 45 de milioane de discuri în întreaga lume, promit să zguduie scena cu al lor „Redeemer of Souls“.

Biltele pentru concertul pe care Judas Priest îl va susţine, pe 1 iulie, la Bucureşti, sunt încă disponibile şi pot fi achiziţionate online, de pe eventim.ro sau prin reţeaua Eventim (magazinele Germanos, Vodafone, Orange, Domo, librăriile Humanitas şi Cărtureşti). În funcţie de distanţa faţă de scenă, preţul unui bilet variază de la 130 de lei (Zona B), 190 de lei (Zona A) şi 270 de lei (Golden Circle).

Până atunci, însă, basistul trupei, Ian Hill (64 de ani) a acordat un interviu ziarului „Adevărul“, în care a vorbit despre viitorul album al trupei, înlocuirea chitaristului K. K. Downing, care este şi membru fondator Judas Priest, cu Richie Faulkner, despre ce şi cine îl inspiră atunci când compune muzică, dar şi despre fanii din România, cărora Hill le-a transmis un mesaj special.

„Adevărul“: Este deja a treia oară când veniţi în România. Ce părere aveţi despre ţara noastra, este ceva ce vă place în mod deosebit?
Ian Hill: România este o ţară foarte frumoasă, cu siguranţă, iar noi călătorim foarte mult, de fapt cu asta ne ocupăm (Râde). Este adevărat, am mai fost în România de două ori şi este mereu o plăcere să ne întoarcem aici. După cum am mai spus este o ţară frumoasă, cu clădiri foarte frumoase. Oamenii sunt şi ei minunaţi, purtăm un mare respect românilor, pentru că ne-au întâmpinat mereu cu foarte multă căldură.

Cum vi se par fanii din România? Sunt un public pe măsura aşteptărilor voastre?
Oh, da, publicul de aici este minunat. Abia aşteptăm să ne întoarcem în România.

Între „Nostradamus“, albumul lansat în 2008, şi ultimul vostru material de studio, „Redeemer of Souls“ au trecut şase ani. Pe când un nou album Judas Priest?
Cel mai probabil, un nou album Judas Priest va apărea pe piaţă anul viitor, cred că în perioada Crăciunului, iar după sărbători ne vom lua o vacanţă, pentru că am mucit foarte mult în ultima vreme şi vom continua să muncim. Apoi trebuie să ne decidem dacă vom continua turneul sau dacă ne vom întoarce în studioul de înregistrări. Rămâne de văzut, ne vom decide atunci, însă, eu nu văd niciun motiv pentru care Judas nu ar mai lansa un album, mai devreme sau mai târziu. Se poate întâmpla şi anul viitor.

„Redeemer of Souls“ este primul album pe care l-aţi înregistrat fără chitaristul K K Downing. A fost ciudat să înregistraţi un nou material fără el? 
K Downing a fost alături de noi pentru foarte mult timp, dar a decis să se retragă, iar noi îi respectăm această decizie. Ce-i drept, da, la început a fost puţin ciudat fără el, însă Downing a fost înlocuit de Richie Faulker, care este un chitarist şi un compozitor foarte bun, aşa că am mers mai departe, cum am făcut şi până acum. Este, într-adevăr, păcat că a părăsit trupa, dar nu pot să spun că din această cauză Judas Priest duce lipsă de ceva, îl avem pe Richie acum.

Apropo de Richie Faulkner, care este povestea lui? Cum de l-aţi ales tocmai pe el?
Ei bine, Richie ne-a fost, de fapt, sugerat de către un alt chitarist pe care noi l-am contact pentru a-l înlocui pe K K Downing, însă el era deja prins cu alte proiecte şi nu a putut accepta oferta noastră, aşa că ni l-a sugerat pe Richie. Apoi l-am chemat la audiţii, ne-am întâlnit şi a început să cânte alături de noi.

Albumul „Redemeer of Souls“ a avut cel mai bun debut de până acum, clasându-se pe locul al şaselea în topul Billboard 200 din Statele Unite, chiar în primul weekend de la lansare. Mulţi spun că este cel mai bun material pe care l-aţi scos până acum. Voi ce credeţi, este acesta cel mai bun album al vostru?
Dacă întrebi orice muzician care crede că este cel mai bun album pe care l-a scos până acum, îţi va răspunde mereu că este ultimul (Râde). Înveţi tot timpul câte ceva, aşa că întotdeauna vei avea impresia că ultimul album la care ai muncit este şi cel mai bun. Dar despre „Redeemer of Souls“ cred că este cel mai bun album nu numai pentru că este ultimul lansat. Am muncit extrem de mult la acest material şi pot spune că are câte puţin din tot ceea ce am făcut noi de-a lungul anilor. Este un album energic şi puternic, dar, pe alocuri, este destul de liniştit şi domol. Are câte puţin din tot ce am cântat de-a lungul anilor, după cum am mai zis, aşa că, din acest motiv, pot spune că este cel mai bun album de până acum.

Cine te inspiră şi te influenţează când compui muzică?
Artiştii care mă influenţează pe mine, în mare parte, au făcut muzică acum foarte mult timp, de exemplu, Jack Bruce, el este cel care mă inspiră cel mai mult. A cântat cu trupa Cream, cu Eric Clapton şi Ginger Baker. Pot să spun că era idolul meu atunci când eram mic.

A rămas Bob Dylan o sursă de inspiraţie pentru voi, ca trupă? Numele formaţiei a fost inspirat din cântectul său, „The Ballad of Frankie Lee and Judas Priest“.
Oh, da, aşa este, Dylan „l-a avut“ pe Judas Priest înaintea noastră. Însă, numele Judas Priest nu a fost ideea noastră. Îmi aduc aminte că noi formasem trupa cu doar câteva luni în urmă, când ne-a fost sugerat acest nume de către un alt basist, pe nume Bruce, iar el s-a inspirat, într-adevăr, din cântecul lui Bob Dylan, „The Ballad of Frankie Lee and Judas Priest“.

Muzica heavy metal devine din ce în ce mai populară. Ce părere ai despre acest lucru şi despre noul val de trupe de metal?
Muzica heavy metal va sta mereu cumva mai în umbră, pentru că există toate acele melodii pop, care ocupă primele poziţii în topurile muzicale şi vorbesc aici despre artişti precum Britney Spears sau trupele de băieţi care sunt foarte populare. De fapt, sunetul muzicii pop este în sine foarte popular, aşa că ei (artiştii pop - n.red.) vor fi mereu în vârf. Înainte ca acest gen să devină atât de comercial, oamenii ascultau jazz sau muzică clasică, însă, muzica heavy metal nu ai cu ce să o înlocuieşti, deşi, se întâmplă în prezent să apară multe trupe care cântă ceva similar cu heavy metalul. Eu fac muzică de 40 de ani, iar pe vremea mea se vorbea foarte mult despre muzica progresivă şi rock-ul puternic, iar heavy metalul duce mai departe aceste stiluri. Eu cred că muzica heavy metal nu va dispărea niciodată.

 Este foarte dificil să reuşeşti în muzică, oamenii nu îşi mai asumă riscuri şi nu mai fac investiţii decât dacă sunt siguri că vor obţine apoi şi un profit de pe urma lorIan Hill, muzician

Ce sfat le-ai da muzicienilor mai tineri, care se află la început de drum?
În primul şi în primul rând le-aş spune să-şi păstreze răbdarea, este foarte important. Nu este deloc uşor să-ţi construişti un nume în ziua de astăzi, chiar este destul de dificil. Internetul este bun, dar este şi rău, în acelaşi timp. Cantitatea de informaţie este foarte mare, iar odată ce ai un produs, îl poţi vinde pe internet, orice persoană din orice colţ al lumii poate avea acces la el prin intermediul unui computer. Dar este greu să vinzi pe internet, aşa că ai opţiunea şi mulţi preferă să-şi ofere muzica pe gratis. Noi suntem deja cunoscuţi, lumea ştie muzica noastră şi o cumpără, dar pentru formaţiile noi este mai greu. În trecut aveai mai multe şanse de a fi promovat, de casele de discuri în mod special, noi am fost promovaţi de casa de discuri. Acum nu se mai întâmplă la fel, aşa că sunt de părere că trupelor tinere nu le place în mod special să-şi încarce muzica pe internet, însă sunt nevoite să facă acest lucru. Este foarte dificil să reuşeşti în muzică, oamenii nu îşi mai asumă riscuri şi nu mai fac investiţii decât dacă sunt siguri că vor obţine apoi şi un profit de pe urma lor. Nu poţi şti niciodată dacă vei reuşi să-ţi acoperi investiţia, ceea ce îngreunează lucrurile.

Ian Hill FOTO Getty Images

Numeşte, te rog, un artist cu care ţi-ar plăcea să colaborezi.
Bună întrebare. Dacă aş putea să aleg, cred că aş colabora cu artişi precum Eric Clapton sau John Mayall, ei sunt muzicienii pe care obişnuiam să-i ascult în tinereţe. Dar cred că l-aş alege, totuşi, pe Eric Clapton. Ar fi foarte frumos.

Plănuiţi ceva special pentru concertul de la Bucureşti?
Pentru noi fiecare concert este special şi diferit, pregătim fiecare show în parte până la cele mai mici detalii. Ce pot să vă spun este că vom cânta atât piese vechi, cât şi piese mai noi. Pregătim ceva special pentru fiecare spectacol în parte, iar cel de la Bucureşti nu va fi o excepţie, suntem nerăbdători să ne reîntâlnim cu publicul de acolo.

Ce le transmiteţi fanilor voştri din România?
Salut tuturor, o să ajungem acolo în câteva zile şi ardem de nerăbdare să vă revedem, este mereu o plăcere să cântăm pentru voi şi sperăm să vă bucuraţi de acest concert la fel de mult ca noi.