INTERVIU Voicu Enăchescu, dirijor: „Am evoluat cu fiecare ediţie a Festivalului“

Muzicianul conduce de 40 de ani corul „Preludiu“, care va interpreta astă-searăpoemul simfonic „Isis“, de George Enescu, alături de Orchestra Simfonică din Lucerna FOTO: Mediafax

Muzicianul conduce de 40 de ani corul „Preludiu“, care va interpreta astă-seară poemul simfonic Isis, de George Enescu, alături de Orchestra Simfonică din Lucerna.

Voicu Enăchescu, în vârstă de 70 de ani, spune că lucrarea pe care corul „Preludiu“ o va prezenta în seara aceasta se cântă rar şi de aceea aşteaptă cu nerăbdare prestaţia de pe scena Ateneului. Cealaltă participare în Festival a avut loc în prima săptămână din septembrie, cu opera Orfeu de Monteverdi, alături de orchestra La Venexiana

Interviu realizat de Lucian Zbarcea

Corul „Preludiu“ a avut o apariţie foarte bine privită de public alături de orchestra La Venexiana. Ne puteţi vorbi puţin despre această colaborare?

Am primit această ofertă de la organizatorii Festivalului „George Enescu“, chiar directorul general al Artexim, Mihai Constantinescu, ne-a propus colaborarea în două concerte vocal-simfonice. Sigur că mă aşteptam să ni se propună şi un concert a cappella, dar am văzut că nu prea interesează genul acesta muzical la nivelul Festivalului „George Enescu“ şi atunci am primit, ca pe o experienţă inedită, participarea la un concert vocal-simfonic, cu o lucrare reprezentativă pentru genul liric semnată de Claudio Monteverdi, o operă care se cântă destul de rar în lume. 

La noi, nu ştiu dacă s-a cântat vreodată în public; cred că a fost un spectacol experimental la Universitatea de Muzică. Mă interesa să iau contact cu muzica barocă şi mai ales cu o lucrare de anvergura operei Orfeu, aşa că am primit oferta cu plăcere, drept care ne-am apucat de studiu, părţile corale – care nu sunt puţine şi nici foarte uşoare – au fost puse în lucru la corul „Preludiu“ şi probabil că cei care au ascultat concertul, în sală, la Ateneu au plecat cu o impresie bună despre prestaţia noastră. Din păcate, nu a fost posibilă înregistrarea, nici audio, nici video. 

Deci, din punctul meu de vedere, cred că lucrurile s-au desfăşurat în condiţii artistice normale, evoluţia corului cred că a fost în măsură să convingă, o dată în plus dacă era nevoie, că formaţia dispune de capacitate de abordare repertorială deosebită. 

Veţi mai susţine un concert astă-seară, împreună cu orchestra simfonică din Lucerna. Veţi cânta poemul simfonic Isis de Enescu. Aţi mai cântat această piesă?

Foarte rar se cântă poemul simfonic Isis. Este o lucrare începută de George Enescu şi finisată, să zicem aşa, de Pascal Bentoiu. Acolo contribuţia corului „Preludiu“ constă în participarea grupului de femei într-una dintre părţile lucrării – asta am mai cântat la Ateneu – şi cred că fetele noastre aşteaptă cu plăcere evoluţia pe scena Ateneului şi colaborarea cu Orchestra Simfonică din Lucerna.  

Acum aproape un an aniversaţi 40 de ani de existenţă a corului „Preludiu“ printr-un concert susţinut la Ateneu. Care sunt cele mai mari realizări de până acum, şi ce aţi dori să înfăptuiţi în viitor împreună cu corul?

E adevărat, în luna noiembrie a anului trecut, corul a aniversat 40 de ani de la înfiinţare, când în 1972, la Casa de Cultură a Studenţilor din Bucureşti, ne-am asumat acest risc de a constitui o formaţie camerală alcătuită doar din studenţi, nu neapărat de la Conservator şi nu neapărat profesionişti ai muzicii. În ce mă priveşte – şi probabil că şi mai tinerii mei colegi gândesc şi simt la fel –, avem suficiente motive de satisfacţie privitor la activitatea noastră, referindu-mă la numărul mare de concerte pe care le-am susţinut, referindu-mă la turneele foarte interesante pe care le-am întreprins de-a lungul anilor, referindu-mă la premiile pe care le-a obţinut corul „Preludiu“. Aş spune doar că anul trecut, corul a participat la un festival de muzică religioasă ortodoxă la Bialystok în Polonia, o raritate pentru mine căci, aşa cum bine ştim, Polonia este o ţară eminamente catolică. Un festival de muzică religioasă ortodoxă într-o ţară catolică este un eveniment deosebit. Acolo, sigur că s-au prezentat coruri din ţări care au ca religie de bază religia ortodoxă, coruri din Rusia, din Ucraina, din Bulgaria, din Serbia ş.a.m.d. Corul „Preludiu“ a fost considerat cel mai bun cor şi i s-a oferit premiul I şi medalia de aur. 

În 1972 ne-am asumat acest risc de a constitui o formaţie camerală alcătuită doar din studenţi, nu neapărat de la Conservator şi nu neapărat profesionişti ai muzicii.

Tot în vara anului trecut, corul nostru a participat la un festival-concurs de anvergură în China, la Beijing. Au fost şi acolo numeroşi participanţi: 66 de coruri care au intrat în competiţie pe diverse categorii – 66 de coruri de pe 5 continente, aşa spuneau organizatorii. Corul „Preludiu“ a obţinut de asemenea medalia de aur şi locul I. Mai mult decât atât, juriul alcătuit din specialişti din întreaga lume, după cum spuneau organizatorii chinezi, a considerat că şi dirijorul corului merită premiul pentru cel mai bun dirijor. Dar asta e o apreciere subiectivă a juriului, nu mă opresc asupra ei.

Pot doar să-mi imaginez la câte ediţii ale Festivalului „Enescu“ aţi asistat pe parcursul acestor ani. Care sunt primele amintiri pe care le aveţi despre acest mare eveniment şi cum vi se pare că s-a dezvoltat până în zilele noastre?

Primul concert pe care l-am avut în Festivalul „George Enescu“ a fost un concert a cappella. Corul „Preludiu“ se încumeta chiar de atunci să cânte un repertoriu variat, pornind de la muzică preclasică până la lucrări de muzică contemporană. Sigur că acela a fost cel mai emoţionant moment al participării noastre la Festivalul „George Enescu“, dar cu fiecare ediţie îmi place să cred că evoluţia corului a însemnat şi un progres, şi o satisfacţie în plus pentru cei care ne ascultau.