"Transfer de captivi"

Un thriller politic fierbinte Rulează la Hollywood Multiplex, Movieplex Cinema Limbajul de lemn al oficialităţilor politice de peste Ocean s-a îmbogăţit în ultima vreme cu un termen

Un thriller politic fierbinte

Rulează la Hollywood Multiplex,
Movieplex Cinema

Limbajul de lemn al oficialităţilor politice de peste Ocean s-a îmbogăţit în ultima vreme cu un termen intens circulat, "rendition", care vrea să însemne transferul suspecţilor de acte de terorism din America, unde tortura nu este admisă, fiind pedepsită prin lege, în ţările unde nu există asemenea interdicţii. Pentru a folosi un alt termen la modă, un fel de delocalizare sau externalizare a torturii.

S-a vorbit intens de zborurile clandestine ale unor avioane ale CIA spre destinaţii din afara Americii, fiind pomenit şi numele ţării noastre, deşi autorităţile româneşti au dezminţit categoric o asemenea posibilitate. Iată că studiourile americane, mereu racordate la pulsul actualităţii, nu se sfiesc acum să atace, în premieră absolută, acest "cartof fierbinte" ("hot potato").

Regia filmului, intitulat în original, simplu, "Rendition", cuvântul amintit mai sus (care aflăm că a fost utilizat pentru prima oară de către Administraţia Clinton şi nu, cum se credea în general, de către actuala şi mult-hulita Administraţie Bush), a fost încredinţată cineastului sud-african Gavin Hood, câştigător al Premiului Oscar (pentru cel mai bun film străin) cu "Tsotsi", acea extraordinară imagine a lumii cartierelor de mizerie din Johannesburg.

Scenariul s-a inspirat, după toate aparenţele, din cazul unui cetăţean canadian de origine siriană, care, în timp ce se întorcea în ţară din Elveţia, a fost răpit de CIA pe aeroportul din New York, transportat undeva în Orientul Mijlociu şi torturat timp de un an, după care a fost eliberat, dovedindu-se că a fost nevinovat de acuzaţiile aduse.

Este tortura "externabilă"?

La fel se întâmplă în filmul de faţă cu un inginer egiptean rezident în SUA de la vârsta de 14 ani, care, întorcându-se şi el acasă după ce participase la o conferinţă internaţională, dispare brusc din circulaţie. Este ca şi cum omul nu ar fi existat niciodată. În realitate, bănuit că ar avea legătură cu un terorist, care l-ar fi apelat la telefonul mobil, este arestat la ordinal CIA şi trimis în secret într-o ţară nord-africană (nenumită), unde este supus unui interogatoriu extrem de dur (inclusiv cufundarea cu capul în apă în repetate rânduri).

Soţia sa însărcinată (ceea ce trimite cu gândul la un alt film politic care joacă în prezent pe ecranele noastre, "Speranţa moare ultima") caută cu disperare să-i dea de urmă, apelând la un fost coleg şi prieten, aflat în stafful unui senator cu opinii liberale.

La interpelarea acestuia din urmă, şefa departamentului antitero din CIA declară cu cinism că nu cunoaşte cazul, dar aduce argumente în sprijinul "transferului de captivi". Între timp, un agent al CIA, care asistă la "interogarea" prizonierului, trece printr-o criză de conştiinţă, începând să aibă îndoieli asupra metodelor folosite împotriva suspecţilor de terorism.

Dincolo de obişnuitele ingrediente hollywoodiene (cum ar fi complicaţiile familiale ale torţionarului-şef din ţara nord-africană), filmul ridică o problemă gravă, la care ţările democratice nu au găsit încă răspuns. Un cronicar britanic cita o afirmaţie din "Regula jocului", pelicula clasică a lui Jean Renoir: "Ceea ce e teribil în lumea asta a noastră este că fiecare are dreptate, în felul său". "Transferul" nu face decât să ilustreze adevărul acestei afirmaţii.

Un cuvânt despre interpreţi: Omar Metwally (inginerul egiptean răpit), Reese Witherspoon (soţia sa care-l caută cu disperare), Meryl Streep (şefa departamentului antitero al CIA), Jake Gyllenhall (agentul CIA care începe să aibă frământări de conştiinţă), Alan Arkin (senatorul american cu opinii liberale) - care conferă credibilitate personajelor imaginare, dar inspirate din viaţa reală.