„Din culisele cinematografiei“. Cum a condus Dragoş Bucur fără carnet în timpul filmărilor la „Marfa şi banii“
0
Protagoniştii peliculei regizate de Cristi Puiu, filmul cu care a început ceea ce s-a numit mai târziu Noul Cinema Românesc, au fost în mare parte debutanţi, iar Dragoş Bucur a reuşit să obţină rolul după ce a minţit în momentul în care a fost întrebat dacă are permis de conducere.
După ce în anul 2000 a rămas în istoria cinematografului drept anul fără nicio premieră de lungmetraj, lansarea filmului „Marfa şi banii“, pe 1 iunie 2001, la cinematograful „Scala“ din Capitală, a oferit cu adevărat un nou imbold industriei autohtone de profil.
Pelicula regizată de Cristi Puiu tocmai salvase onoarea secţiunii „Quinzaine des Réalisateurs“ a prestigiosului Festival Internaţional de Film de la Cannes, după cum scria la vremea respectivă publicaţia „Télérama“ din Hexagon.
Filmul spune povestea unui tânăr din Constanţa a cărui familie deţine o mică afacere - un mic butic improvizat în balconul apartamentului - şi care visează să-şi cumpere propriul chioşc, dar nu deţine încă banii necesari. De aceea acceptă propunerea unui „afacerist“ local, care îi oferă o sumă importantă de bani pentru un transport în aparenţă simplu: o geantă care trebuie dusă la Bucureşti, la o adresă precisă. Tânărul nu pleacă singur la drum, ci însoţit de un bun camarad şi de prietena acestuia. Geanta cu „substanţe medicamentoase“ îi interesa însă şi pe alţii, iar în momentul în care tânărul realizează în ce s-a implicat de fapt e mult prea târziu să mai dea înapoi, întrucât nu îşi vânduse doar serviciile, ci mai ales conştiinţa. Ideea scenariului pe care l-a semnat împreună cu Răzvan Rădulescu i-a venit lui Cristi Puiu în anul 1998, când o rudă apropiată a murit într-un accident de maşină, în timp ce transporta marfă pentru micuţul chioşc de cartier pe care îl deţinea. Era student şi făcuse multe compromisuri în speranţa că va putea ajunge să trăiască viaţa la care visa.
Peste 150 de tineri au participat la preselecţii
În distribuţie au fost cooptaţi şi actori consacraţi, precum Răzvan Vasilescu (domnul Marcel), Jana Gorea (bunica lui Ovidiu), Luminiţa Gheorghiu (mama lui Ovidiu), Constantin Drăgănescu (tatăl lui Ovidiu) şi Doru Ana (domnul Doncea), însă protagoniştii au fost cu toţii debutanţi: Alexandru Papadopol (Ovidiu), Dragoş Bucur (Vali) şi Ioana Flora (Betty). Cei trei au fost aleşi de către regizorul Cristi Puiu, aflat la rândul său la filmul de debut, în urma unor selecţii extrem de dure, la care au participat peste 150 de tineri. „Probele pentru rol s-au desfăşurat în câteva etape şi, de fiecare dată, numărul de candidaţi se micşora drastic. De la 150 de tineri, câţi eram la început, am rămas cei trei norocoşi: Dragoş Bucur, Alexandru Papadopol şi cu mine. Şi atunci a început o adevărată şcoală: de la repetiţiile pentru film, până la vizionările filmelor pe care ni le dădea Cristi. Ţin minte şi acum indicaţii din timpul filmărilor, lucruri pe care le-am învăţat pentru tot restul carierei“, a rememorat Ioana Flora. „Am ajuns la probele pentru «Marfa şi banii» dintr-o întâmplare şi ţin minte chiar că am intrat ultimul în sală. Eu eram în anul I şi un coleg m-a rugat să-l însoţesc aşa, pentru suport moral. La faţa locului, m-am decis să-mi încerc şi eu norocul. Chestiune de destin. Recunosc că drumul profesional mi-a fost marcat pentru totdeauna de Cristi Puiu. Ştiu că toate întrebările pe care el le punea, le punea ca să ghicească într-un fel dacă actorul respectiv se potriveşte cu personajul. Exemplul celebru este cum l-a pus pe Dragoş să înjure. Se înjura mult în filmul ăla şi el voia să îşi dea seama dacă tu ca actor, ca om, poţi să îţi asumi o înjurătură. Dacă îţi vine organic înjurătura respectivă. Ştiu că m-a întrebat atunci, ţie care personaj îţi place mai mult. Şi mie îmi plăcea ăla mai răul, pe care l-a jucat Dragoş. Şi mi-a zis, «Mmmm, nu te-aş vedea pe ăla rău». Avea viziune...“, a povestit şi Alexandru Papadopol.
„Mi-am început cariera în cinematografie cu o minciună“
Dragoş Bucur a primit rolul numai după ce l-a minţit pe regizorul Cristi Puiu în legătură cu permisul de conducere, ce reprezenta o condiţie obligatorie pentru a trece de prima etapă a castingului. „La «Marfa şi Banii» am fost întrebat dacă am carnet de către Cristi Puiu. M-am uitat în ochii lui şi cam o secundă m-am gândit: «Da sau nu?» Adică mint sau spun adevărul? Şi am minţit. I-am spus: «Da, normal!». După care am aflat că aceasta era prima întrebare eliminatorie. Dacă nu aveai carnet, nu continua interviul, nici probele, nimic! Practic, eu mi-am început cariera în cinematografie cu o minciună. Am filmat fară carnet, cu acordul producătorului, al Poliţiei, se închideau şoselele când filmam şi mi-am luat carnetul după. Era în 1999, vara“, şi-a reamintit actorul. Acesta a fost ajutat în timpul filmărilor de cascadorul Marian Chirvase, excelent şofer, care se şi remarcase de altfel prin intemediul a două numere extrem de periculoase, „Tunelul de foc“ şi „Zece panouri de foc“, pe care le executase cu câţiva ani în urmă, la Buftea. „Eu am coordonat acel film din toate punctele de vedere. Erau cu toţii debutanţi, de la cameraman la regizor sau cei mai mulţi dintre actori. E adevărat, Dragoş Bucur de la mine a învăţat să conducă atunci. A făcut tot filmul fără să aibă carnet. Am peste 70 de filme în palmares, dar cu ăsta a fost ceva deosebit. Practic, tot operatorul n-a folosit deloc trepiede, a filmat numai din mână. În plus, sunt singurul cascador român despre care se vorbeşte într-un film. Se întâmplă când cei doi, Vali şi Ovidiu, pleacă la Bucureşti ca să ducă marfa. La un moment dat, la ieşirea din Constanţa, unul dintre ei îi spune celuilalt: «Ai auzit, bă, de Chirvase, ăla cu recordul mondial, cu maşinile?». Celălalt spune că nu. La care ăsta răspunde: «Vezi blocurile astea? Cred că ăla dacă se supără şi intră prin gangurile alea două, le sare la ăştia în casă…!». Trebuie să recunosc că m-a flatat această secvenţă, care a venit poate şi ca o recompensă pentru munca depusă. Tot în filmul ăsta a avut un mic rol şi Orlando, băiatul meu, care ulterior a făcut parte din lotul naţional de box. Avea 12 ani atunci. Un rolişor am făcut şi eu, eram unul dintre bătăuşii din Jeep, care-i atacă pe cei doi la un moment dat“, a rememorat cunoscutul cascador întâmplările petrecute acum 19 ani.
Producătorul băgase în propriul buzunar o bună parte din deviz
Pelicula s-a filmat în condiţii de producţie extreme, producătorul sabotând filmările în mod constant. Devizul n-a fost suficient decât pentru o dubiţă răpciugoasă, onorariile nu erau plătite, echipa tehnică era mereu pusă pe scandal, iar când actorii cereau apă li se răspundea că nu sunt bani. Când Puiu cerea ajutor producătorului, i se răspundea: «Ce, mă, te crezi Spielberg? Ieşi afară». La un moment dat, Puiu şi-a ieşit din minţi şi a fugărit producătorul executiv pe platou, dar pentru că purta sandale, s-a împiedicat şi a căzut în nas! Ce se întâmplase de fapt? Mihai Surcel, în calitatea sa de director general al RoFilm băgase în propriul buzunar o bună parte din deviz, după cum a dovedit ulterior Curtea de Conturi. Deturnările de fonduri şi abuzurile în servici fuseseră comise de Mihai Surcel, în cârdăşie cu adjunctul său, Cornel Cârjan, şi juristul Ioan Duloiu. Cei trei şi-au acordat fără jenă prime de mii de dolari, din creditele acordate de Oficiul Naţional al Cinematografiei pentru producţia filmului „Marfa şi banii“, în condiţiile în care societatea înregistra an de an pierderi consistente. De asemenea, s-a dovedit că cei trei au cumpărat cu banii societăţii autoturisme Cielo, pe care le-au utilizat numai în scopuri personale şi pentru care au decontat cantităţi imense de benzină, în condiţiile în care RoFilm nu avea bani în conturi pentru a plăti continuarea unor filmări. „Ne-au fost furaţi banii, muream de sete în mijlocul câmpului, ajunsesem de trăgeam duble una la una, deci dacă dădeam vreo bâlbă sau se strica pelicula în aparat, nu aveai ce să faci decât să pleci acasă. Singurii care trăgeau ca filmul să iasa erau actorii şi Cristi. În rest, pe toţi îi durea în cot. Până la urmă, cel care a avut încredere în ideea asta şi a salvat, practic, filmul, dând bani de la el, a fost domnul Lucian Pintilie. Şi n-a greşit, pentru că filmul a fost finalizat, a avut o proiecţie la Festivalul DaKino şi a plecat imediat la Cannes, unde a prins extraordinar de bine“, şi-a reamintit Papadopol.
Lucian Pintilie a finanţat finalizarea postproducţiei, prin Studioul de Creaţie Cinematografică al Ministerului Culturii
„Filmul murise! Nu aveam bani de postproducţie, bugetul fusese devalizat şi practic n-aveam şanse să ieşim pe ecrane. Muncisem practic degeaba. L-am sunat pe Stere Gulea, care era preşedintele Oficiului Naţional al Cinematografiei şi el a trimis Curtea de Conturi peste RoFilm. A fost o poveste cu scandal. În final, Lucian Pintilie a recuperat filmul, am semnat contracte cu oamenii ăia, filmul a renăscut. Am primit banii necesari, iar pe genericul de final le-am mulţumit celor care m-au ajutat. În mod explicit, le-am mulţumit domnilor Titi Popescu, Stere Gulea şi Lucian Pintilie, despre care am spus că-l socotesc părintele adoptiv al acestui film. A urmat o proiecţie de lucru, domnului Pintilie i-a plăcut filmul, eu m-am bucurat foarte tare. E foarte greu să vorbesc despre lucrul ăsta. Atunci când eşti regizor la început de drum şi ai şi un regizor de talia lui Pintilie care apreciază ceea ce ai făcut, e foarte greu de povestit. A fost enorm pentru mine“, a mărturisit Cristi Puiu.
Se încarcă comentariile...
