Cinema: Recomandări

Un moment foarte italian pentru cinema-urile româneşti: Dorotheea Petre  revine din Florenţa împreună cu bătrâna pe care o are în grijă tocmai în Sulina (în „Mar Nero“, filmul lui Federico Bondi).

Şi o familie de americani loviţi de soartă se refugiază tocmai în Genova, în filmul lui Michael Winterbottom. „Genova" este o dramă de familie amplasată într-un oraş foarte frumos.

Ar fi putut fi un film foarte bun dacă domnul regizor britanic ar fi reuşit să se decidă între abordarea micro-realistă a tragediei de familie şi puseele (frumoase, pitoreşti şi informative) de ghid turistic. Care nu se împacă deloc. Drama profesorului universitar văduv (Colin Firth, actor capabil, care parcă reia, cam fără profunzime, rolul din „A Single Man" al designerului Tom Ford), care încearcă să îşi ajute fiica să treacă peste decesul mamei, să îşi continue viaţa şi să înţeleagă niţel Italia, este bruiată fie de episoade (nenecesare narativ, dar plăcute privirii) filmate haotic pe străduţele medievale ale Genovei , fie de halucinaţii cu fantoma mamei.

Răposata soţie se arată fiicei celei mici pentru a o ajuta să treacă peste vina (cumplită şi pe deplin justificată) care apasă pe umerii copilei. Fiica cea mare trăieşte un intens amor cu un genovez de vărsta ei. Iar Barbara (Catherine Keener, excelentă în rol) încearcă să le ajute pe fete şi să îl seducă pe văduvul care, cu ani în urmă, îi fusese marea iubire secretă. Eşafodajul de dramolete, dorinţe, furii, vinovăţii şi ezitări constituie un material dramaturgico-emoţional bine conceput şi, cel puţin, decent jucat. Dar Winterbottom „împrăştie" prin film episoade rudimentare de incursiuni turistice (oraşul vechi, plaje, mânăstirea de pe munte, biserici) al căror şarm şi sens se tocesc rapid.

Regie: Michael Winterbottom;

Distribuţie: Colin Firth, Catherine Keener, Hope Davis , Kerry Shale, Trevor White, Perla Haney-Jardine