CRONICĂ Orchestra Română de Tineret a excelat la Sala Mare a Palatului

În cea de-a opta seară a Festivalului Internaţional „George Enescu“, sala a fost din nou plină la concertul Orchestrei Române de Tineret, dirijată de Lawrence Foster, un remarcabil interpret al muzicii lui George Enescu.

Articol realizat de: Ecaterina Stan

Printre melomanii obişnuiţi/împătimiţi ai evenimentului – mame/mătuşi/neamuri/ prieteni, adică susţinători entuziaşti ai tinerilor de pe scenă. De unde ştiu? Au fost „divulgaţi“ de aplauzele masive de după prima parte a Dublului concert de Johannes Brahms. Nu-i rău nici aşa! Cumva/cândva, poate cu orice preţ trebuie să-şi găsească fiecare un motiv să intre într-o sală de concert...

„Sunt instrumentişti plini de entuziasm, învaţă de la Cristian Mandeal, pentru ei un fel de guru.“

Pe scenă, Orchestra Naţională de Tineret. O cunosc din 2008, de când a înfiinţat-o violoncelistul/profesorul Marin Cazacu şi a dat-o pe mâini bune, i-a încredinţat-o maestrului Cristian Mandeal. Sunt instrumentişti plini de entuziasm, învaţă de la Cristian Mandeal, care este pentru ei un fel de guru. Orchestra a fost programată şi în ediţia precedentă a Festivalului şi a avut un succes fulminant! Avea atunci pe afiş Rapsodia I în La major, op. 11 nr. 1, de Enescu, Concertul în Re major pentru vioară şi orchestră op. 61 de Beethoven, solist David Garrett, Suita a II-a din baletul Pasărea de foc de Stravinski, Valsul lui Ravel... Dirija Cristian Mandeal. 

În ediţia 2013 a Festivalului „Enescu“, orchestra i-a fost încredinţată charismaticului maestru Lawrence Foster, un adevărat apostol al lui George Enescu în lume, director al Festivalului înainte de Ioan Holender. Lawrence Foster a „inventat“ concertele de la Ateneu, la miez de noapte, ce rămân o coordonată de succes a acestui eveniment mondial!

Concertul a început cu muzica scrisă de Dan Dediu în 2000, cu Frenesia pentru orchestră, op. 84, a continuat cu Dublul concert în la minor pentru vioară, violoncel şi orchestră, op. 102 de Johanes Brahms şi s-a încheiat cu o serie de opusuri de Maurice Ravel: Rapsodia spaniolă, Pavana pentru o infantă defunctă, Alborada del Gracioso şi Boleroul.

PEPINIERĂ DE INSTRUMENTIŞTI

În Dublul de Brahms două vedete: violonistul Pinchas Zukerman şi violoncelista Amanda Forsyth. Celebrul Pinchas Zukerman a cântat pe note. Orchestra a fost copleşită de emoţia de a fi împreună cu cele două celebrităţi. S-a străduit să susţină demersul soliştilor cât a putut de bine. Atitudinea romantică, iubirea exprimată prin muzică de Brahms puteau fi mai expresive, mai subtile, căci Concertul are o substanţă atât de generoasă atât pentru instrumentele soliste, cât şi pentru ansamblu! Publicul a cerut un bis şi a primit partea finală a duoului de Zoltán Kodály.

Partea a doua a serii a fost dedicată numai impresionistului Maurice Ravel. Am regăsit de multe ori sonorităţile potrivite, visătoare, tristeţea magică. Temperamentul spaniol care l-a marcat pe Ravel a fost schiţat de multe ori cum trebuie. Am asistat categoric o lecţie de stil ravelian pentru tinerii din orchestră, primită/dăruită de Lawrence Foster. Cât priveşte Boleroul, atât de bine cunoscut de public, atât de bine primit de acesta, are încă nevoie de coagulare, ce va veni, cu siguranţă! Bisurile au fost două: Pavana de Gabriel Faure şi Uvertura la opera Ruslan şi Ludmila de Mihail Glinka.

Cred că de cea mai reuşită interpretare a avut parte primul opus: Frenesia de Dan Dediu. A fost lucrată cel mai mult, inteligent şi cu migală. A fost cu adevărat frenetică, aşa cum a gândit-o prolificul şi inspiratul ei creator. Plină de umor, cu sevă românească subtil inserată, tinerească, cu fascinante împărţiri ale instrumentiştilor pe grupuri ce cântau subiecte muzicale diferite, suprapuse cu claritate, apoi unite triumfător!

Duminica de Sfântă Mărie, 8 septembrie, a opta zi a Festivalului „George Enescu“, ediţia din 2013, rămâne categoric în jurnalul Orchestrei Naţionale de Tineret o zi importantă prin experienţa câştigată. Să nu uităm că ansamblul trebuie să aibă un statut permanent, pe care îl merită şi pe care sper să-l primească cât de curând! Este o adevărată pepinieră de instrumentişti, de care avem nevoie!