Mai mult, deci mai rău. Obezitatea ca oportunitate

Mai mult, deci mai rău. Obezitatea ca oportunitate

FOTO: Shutterstock

În 2030, piaţa potenţială a produselor de slăbit va depăşi trei miliarde de persoane, la nivel global. O oportunitate mai mult decât apetisantă pentru companiile farmaceutice.

Ştiri pe aceeaşi temă

Când ne gândim la obezitate, avem în faţa ochilor imaginea-clişeu a unui consumator american de fast-food. Un clişeu similar este cel al copilului rahitic din Africa. Aţi fi probabil surprinşi să aflaţi că acel copil a devenit, cu timpul, obez.

Cum s-a ajuns la această ciudăţenie? Tradiţional, omenirea a fost preocupată să combată foametea şi malnutriţia. Africa a început să se confrunte serios cu aceste probleme în urmă cu 50 de ani, apogeul fiind atins în anii ‘80, când peste 150 de milioane de oameni erau afectaţi fie de foamete, fie de malnutriţie. Într-un singur an, 50 de milioane de copii mureau din aceste cauze.

Iniţial, mâncarea ieftină, accesibilă tuturor, a părut o soluţie eficientă. Aşa a apărut şi, ulterior, proliferat fast-food-ul. Omenirea era preocupată mai degrabă de creşterea duratei vieţii decât de calitatea acesteia. Mâncarea ieftină dar nesănătoasă i-a ajutat, într-adevăr, pe oameni să-şi prelungească viaţa, însă asta nu i-a ferit de boli generate, paradoxal, de bunăstare. Ne referim, evident, la obezitate şi complicaţiile pe care aceasta le implică.

Partea plină a paharului este că în 2010, doar 16% dintre copiii planetei mai erau subnutriţi faţă de 24% în urmă cu două decenii. Reversul medaliei este că, obezitatea a început să facă ”victime” inclusiv în locurile în care malnutriţia era flagelul. Astfel, în 2008, procentul supraponderalilor din Africa de Sud îl egala pe cel din Statele Unite ale Americii: două treimi din populaţia adultă.

Şi Africa de Sud nu este singurul exemplu de ţară pe care nu o asociam deloc cu obezitatea. Mexic şi Venezuela erau în aceeaşi situaţie, iar în Brazilia mai mult de jumătate din populaţie era  obeză, în 2008. Adevărul este că oamenii din toată lumea mănâncă mai multă mâncare decât au nevoie, iar persoanele care fac muncă de birou – tot mai multe – ard din ce în ce mai puţine calorii.

În China, deşi încă bântuită de foametea devastatoare de la sfârşitul anilor ’50 şi începutul anilor ’60, unul din patru adulţi era obez. Europa nu stă nici ea mai bine la acest capitol. Potrivit unui studiu al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, cei mai mulţi bărbaţi obezi se află în Cehia, cu un procent de 30 %, ţară urmată de Marea Britanie, unde 24% dintre bărbaţi suferă de aceeaşi boală. Există estimări că, la nivel global, în 2030 vor fi 3,3 miliarde de supraponderali sau chiar obezi, dublu faţă de numărul actual.

Din fericire, România stă bine sau, mai bine spus, stătea bine la capitolul obezitate. Conform ultimelor cifre Eurostat, ţara noastră avea cea mai mică rată a obezităţii – realitatea este valabilă pentru 2008-2009 - dintre toate statele UE, cu 8% dintre femei şi 7,6% dintre bărbaţi. 

Obezitatea atrage după sine alte complicaţii. Este principala cauză a diabetului, bolilor de inimă, atacurilor de cord şi a anumitor tipuri de cancer. Afectează, de asemnenea, sănătatea mentală. Deci producătorii de medicamente nu ar fi putut neglija această realitate.

Pentru perioada următoare este aşteptată o avalanşă de lansări de medicamente de slăbit.  Vivus, o companie de biotehnologie din California, a obţinut în toamna anului trecut, licenţa pentru  Qsymia,  primul produs pentru slăbit acceptat în ultimii 13 ani de către autorităţile de reglementare americane. De asemenea, Arena – o altă companie de biotehnologie de pe Coasta de Vest – a anunţat lansarea Belviq, după ce a primit autorizaţie. Există şi un al treilea exemplu – compania Orexigen – care pregăteşte licenţierea produsului experimental Contrave, după ce s-a lovit până acum de câteva respingeri.

Medicamentele pentru slăbit au fost privite dintotdeauna cu scepticism de către specialiştii în sănătate publică, pe de o parte din cauza eficacităţii lor limitate, iar pe de alta, din cauza efectelor adverse. De exemplu, Qsymia are o eficenţă de doar 10%, iar Belviq mai puţin de 6% , procente rezultate în urma testării medicamentelor în condiţii ideale,  sub o supraveghere medicală riguroasă.

În ultimii 13 ani, pe piaţă, se găsea un singur medicament de slăbit eliberat cu prescripţie medicală, Xenical, aparţinând companiei Roche. Ulterior, a fost vândut ca OTC de  către GlaxoSmithKline sub brandul Alli (a fost lansat inclusiv pe piaţa românească). Medicamentul  are o eficacitate relativă, dar cu efecte adverse precum scaune moi sau chiar uleioase.  Aceste efecte au limitat succesul comercial, astfel încât compania GlaxoSmithKline nu a reuşit să-şi impună produsul.

Compania Novo Nordisk din Danemarca, specializată în producţia de medicamente pentru tratarea diabetului, testează în momentul de faţă tratamentul injectabil pentru slăbit, Victoza. Şi companiile japoneze au manifestat interes pentru medicamentele de slăbit: Eisai a intrat în parteneriat cu Arena, iar Takeda cu Orexigen.

Produsele medicale de slăbit au un avocat de calibru în persoana primei doamne a Americii, Michelle Obama. În dezbateri publice ea a recomandat mai multă toleranţă faţă de medicamentele de slăbit. E bine de ştiu că prima doamnă a devenit un activist în campaniile de combatere a obezităţii (inclusiv a obezităţii infantile) în urma unei experienţe de familie. Chiar cele două fiice ale cuplului Obama au avut probleme cu greutatea. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: