Retorica PSD în cazul excluderii lui Zgonea, aidoma celei folosite de PCR în anii '50

Valeriu Zgonea şi Liviu Dragnea pe vremea când împărtăşeau aceleaşi idealuri. FOTO Mediafax

Argumentele folosite de PSD în motivarea excluderii fostului său preşedinte-executiv Valeriu Zgonea seamănă izbitor cu limbajul folosit în urmă cu aproape 60 de ani de liderii comunişti, au explicat specialiştii pentru „Adevărul“, dar o arată şi documentele vremii.

Valeriu Zgonea, omul doi în PSD până pe 27 aprilie, a fost exclus din partid pentru că a îndrăznit să-i sugereze lui Liviu Dragnea să facă un pas în spate, ca urmare a condamnării sale în dosarul „Referendumul“. După o şedinţă în care a fost criticat dur pentru declaraţiile şi viziunea sa, Zgonea a fost exclus, o parte din argumentaţia deciziei PSD fiind parcă desprinsă din retorica folosită de comunişti în anii ’40 sau ’50.

„Analizând situaţia creată de declaraţiile şi acţiunile îndreptate împotriva Partidului Social Democrat precum şi manifestările individualiste prin care s-a încercat crearea unui climat de instabilitate şi dezbinare în partid, în pragul alegerilor locale din 2016“, se arată în hotărârea PSD privind excludere lui Valeriu Zgonea din partid.

Mentalitatea transmisă de foştii comunişti 

„Adevărul“ a consultat mai mulţi specialişti pentru a încerca să traducă limbajul social-emocraţilor. Călin Hentea consideră că argumentul PSD referitor la „manifestările individualiste“ s-ar putea să fie o greşeală strecurată în hotărâre..„Cred că le-a scăpat acest argument în virtutea unei mentalităţii transmise. Liderii partidului de acum nu au făcut şcoala de partid, cu excepţia unuia şi ştiţi de cine vorbesc (Ion Iliescu – n.r.), dar au preluat limbajul de la cei pe lângă care ei s-au format. Unii au avut mentori care au făcut carieră în vechiul regim“, a spus Hentea.

Consultantul politic George Rîpă, presedintele Centrului de Analiză Strategică Aplicată (CASA), vede invocarea argumentului drept o greşeală politică, dată fiind originea unei asemenea retorici. „Individualismul a fost una dintre acuzaţiile de neiertat în partidul bolşevic al lui Stalin, acuzaţie ce atrăgea execuţia. Cel puţin  cea politică“, spune analistul politic George Rîpă. Mai mult, acesta susţine că prin negarea individualismului deja neagă libertatea de opinie. „Individualismul este una dintre caracteristicile fundamentale ale libertăţii. Negand individualismul, PSD neagă de fapt libertarea“, punctează Rîpă.

Pe de altă parte, politologul Sorin Bocancea e de părere că social-democraţii maschează adevăratele motive ale exlcluderii prin folosirea unui limbaj greu de înţeles. „Este un limbaj de lemn (fără conţinut ideatic – n.r.) al partidelor. Să-i spunem un limbaj de lemn postcomunist pentru că excluderea se bazează pe nişte regulamente invocate. Însă, ca în cazul oricărui astfel de limbaj, nu sunt date şi explicaţii concrete ale faptelor convocate“, susţine politologul Sorin Bocancea, punctând faptul că poate fi vorba şi faptul că unii lideri poltici încă mai păstrează clişee folosite de în perioada regimului comunist de partidul unic.  

Nerespectarea „disciplinei democratice de partid“

O altă eroare a lui Zgonea e că „nu a respectat disciplina democratică a Partidului Social Democrat, excedând prin acţiunile sale procedura dezbaterii interne în cadrul partidului apreciind injust“, după cum arată hotărârea PSD.   

„Ca formulare şi ca atitudine vedem clar moştenirea comunistă pe care PSD o poartă. Astfel de acuze, şi aici mă refer la disciplina, sunt prezente şi în alte partide mari. Însă, aici sunt îmbrăcate altfel acuzaţiile. Unitatea de nezdruncinat a liderului reprezintă succesul pentru partidele mari. Nu sunt suportate disidenţele“, a explicat pentru „Adevărul“ Călin Hentea, istoric al propagandei

Şi George Rîpă punctează faptul că modul în care a reacţionat PSD-ul nu face cinste unui partid dintr-un stat democratic. „Cât despre disciplina de partid, daca asta înseamnă să pretindem că anumite componente ale realităţii nu există, atunci chiar putem spune că miza actualei conduceri e construcţia unui partid orwelian. Ca şi în 1984, cele 5 minute de ură sunt dedicate unui «trădător», unui fost tovarăş de drum“, explică consultantul politic.

Răfuielile de partid comuniste

„Adevărul“ vă prezintă câteva exemple ale argumentelor PSD, însă invocate de comunişti după cel de-al Doilea Război Mondial. Un prim exemplu este cel al criticii dure făcute comunitului Lucreţiu Pătrăşcanu, ministru al Justiţiei în perioada 1944-1948, în timpul Plenarei CC al PCR din octombrie 1945, pentru comportamentul său care ar fi încălcat regulile de partid.  

 „Dacă te-am fi călcat în picioare, putea să-ţi vie în minte orice, dar aşa ceva (să ameninţe cu demisia din funcţia de ministru al Justiţiei – n.r.) nu înţeleg cum putea face cineva. Îţi spun: puteai să-ţi dai demisia şi din Partid pe chestia asta, dar ai făcut un act de duşmănie de felul acesta. Şi să faci un asemenea lucru, trebuie ca ambiţia ta, individualismul tău să-ţi întunece complet mintea, să nu mai poţi judeca şi să mergi complet cu capul în perete“, îi spune Teohari Georgescu, ministru de Interne în perioada 1945-1952,  lui Pătrăşcanu, completat de Miron Constantinescu (membru al Biroului Politic al PCR) : „Bine a spus tovarăşul Gheorghiu-Dej că Pătrăşcanu are rămăşiţe puternice individualiste“.  Eroarea „individualismului“ în cazul intelectualului comunist e invocată şi de doi dintre liderii PCR, Ana Pauker şi Gheorghiu-Dej, însă Teohari Georgescu rămâne principalul acuzator.

În aceeaşi şedinţă, un alt lider comunist, Vasile Luca îl va acuza pe Pătrăşcanu şi de încălcarea disciplinei de partid. „Chiar membrii care au fost aleşi (în CC – n.r.) şi-au făcut singuri autocritica, şi-au arătat greşelile proprii, ceea ce  nu se manifestă la tov. Pătrăşcanu. Şi aş putea aduce câeva asemenea fapte, când tov. Pătrăşcanu încalcă disciplina de partid şi refuză activitatea în Partid“, spune Vasile Luca, potrivit stenogramei Plenare CC al PCR din octombrie 1945.

Excluderile

La invocarea „manifestărilor individualiste“ în cazul excluderilor se va recurge des aşa cum a fost şi, de exemplu, cazul comunistului Nicolae Apostolescu.  Apostolescu, membru al PMR, e exclus la 13 iunie 1950  pentru că „a participat la războiul antisovietic, fiind decorat, iar ulterior şi a avut manifestări individualiste şi nervoase“.

Acuzaţi de încălcare disciplinei de partid vor fi şi Miron Constantinescu şi Iosif Chişinevschi la Plenara Comitetului central din iunie-iulie 1957 când cei doi sunt excluşi din Biroul Politic al CC al PMR. Aceştia vor fi însă menţinuţi în partid. 

Un al patrulea exemplu este dat de Călin Hentea. Istoricul face o scurtă paralelă între cazul Zgonea şi un caz petrecut în perioada comunistă.„Poate că Zgonea a mers aici prea departe cu declaraţiile date în afara partidului. Constantin Pârvulescu (fost şef  al Comisiei Controlului de Partid)  l-a criticat pe Ceauşescu de la tribună în timpul Congresului. Urmarea a fost acuzarea sa de încălcarea disciplinei de partid, retragerea privilegilor şi excluderea din partid. În cazul urmaşilor PCR, adică PSD-ul, Zgonea a dus critica în afara partidului. Ceva de neconceput, ironic vorbind, deşi trăim în democraţie“, este de părere Călin Hentea.