Băsescu, despre reducerea CAS: Ponta nu m-a convins. Ar putea apărea probleme cu plata pensiilor

Preşedintele Traian Băsescu FOTO presidency.ro

Preşedintele Traian Băsescu a explicat motivele pentru care a retrimis în Parlament legea care reduce CAS cu cinci puncte procentuale şi a prezentat o serie de potenţiale consecinţe care, în opinia sa, ar fi fost produse de promulgarea legii.

Principalele declaraţii ale preşedintelui:

Despre reducerea CAS

Am de făcut o declaraţie legată de întoarcerea legii privind reducerea CAS. Reducerea CAS e o măsură bună, pe care o susţin fără rezerve legate de utilitatea unei astfel de măsuri de reducere a fiscalităţii pe muncă, dar nu pot să nu am rezerve legate de sustenabilitatea măsurii.

O să repet mare parte din ce am spus, dar aceasta este motivaţia în baza căreia am trimis legea înapoi la Parlament, motivând oportunitatea legată de sursele de finanţare a deficitului suplimentar creat la fondul de pensii. Deci nu am intervenit pe textul de lege.

Deşi am solicitat un document de la Guvern din care să rezulte modul cum reducerea CAS poate fi susţinută, până la acest moment nu am primit niciun document.

Aş reaminti că, prin reducerea CAS la societăţi, deci nu la salariile încasate de salariaţi, ci prin reducerea cu cinci procente a CAS la societăţi, se realizează o creştere de la 12,5 miliarde la peste 18 miliarde a deficitului fondului de pensii. Spun peste 18 miliarde, pentru că am în vedere şi efectul indexării care, în conformitate cu Legea pensiilor, trebuie să aibă loc la începutul fiecărui an. Şi indexarea e o realitate care începe să curgă de la 1 ianuarie 2015.

În acelaşi timp, în scrisoarea transmisă Parlamentului, prin care rog să fie reanalizată oportunitatea legii, amintesc că mai avem două obligaţii asumate prin tratate internaţionale, amândouă la fel de importante. E vorba de cele asumate prin Tratatul Fiscal şi, ca efect al adoptării acestei legi, s-a generat obligaţia de a ajunge în 2015 la un deficit structural de -1% din PIB, ceea ce va însemna un deficit pe bugetul general consolidat de cca. 1,4-1,5. Asta înseamnă că pentru a nu reduce cheltuielile cu personalul, cheltuielile materiale şi cele de investiţii, Guvernul ar trebui să aibă o creştere de  venituri de cinci la şase miliarde.

O altă obligaţie pe care o avem încă din perioada de preaderare la NATO este de a avea un buget de 2,38% alocat Armatei. Azi nu mai vorbeşte nimeni de perioada de preaderare, ci de ce este în NATO, şi anume alocarea a 2% din PIB pentru Apărare. Nu ştiu dacă Guvernul va atinge 2% din PIB, dar o creştere de 0,3-0,5% din PIB trebuie să se facă, ceea ce înseamnă o creştere de alte două miliarde, minimum.

MTO, ca să înţeleagă premierul, înseamnă că am avea nevoie de vreo 13 miliarde în plus faţă de veniturile acestui an. Nu e o cifră uşor de realizat, iar dacă privim la execuţiile bugetare din 2013, 2014 constatăm că anul trecut Guvernul a efectuat trei rectificări, toate negative. Domnul premier, neînţelegând bine lucrurile legate de buget, compară 2013 cu 2012, 2012 cu 2011... Aici discutăm despre execuţia bugetară planificată. Anul acesta, pe primele şase luni, deficitul de încasări este de circa 2,4 miliarde, deci trebuie să facă rectificare negativă. Mă tem că poveştile pe care le spune când nu e de faţă cu mine, ci doar cu ministrul de Finanţe, sunt poveşti.

Un alt element care m-a făcut să întorc legea către Parlament, dincolo de obligaţiile financiare certe, este legat de modul în care s-au realizat investiţiile pe anul acesta. Faţă de alocaţia bugetară pe primele şase luni de la investiţii s-au tăiat 22-25%. Efectul s-a văzut în creşterea şomajului. Sigur, nu am pretenţia ca la nivelul Executivului să se înţeleagă ce înseamnă creşterea şomajului.

Mi s-a spus la Cotroceni că s-au creat 70.000 de locuri de muncă. Bieţii oameni de la Guvern cred că pentru a depista şomajul trebuie să se uite la locurile de muncă create. Cine se uită pe Eurostat poate vedea că în mai am avut o creştere de la 7,1% la 7,3%. La mijlocul semestrului am înregistrat deja creşterea şomajului. A fost un alt motiv pentru care am trimis legea înapoi, pentru că o creştere a şomajului înseamnă diminuarea veniturilor în fondul de pensii şi trecerea celor care au pierdut locul de muncă în altă cheltuială care vizează ajutoarele de şomaj.

Dacă privim la absorbţia fondurilor europene, cifrele de anul trecut cu care se laudă Guvernul Ponta, şi să ştiţi că mai sunt încă facturi de anul trecut nedecontate, de circa 1 miliard, sunt pe proiecte derulate în timpul premierului Boc. Şi anul acesta mai au proiecte din timpul lui Boc.

Privind la nivelul de facturi transmis de la 1 ianuarie şi până acum la CE, constat că au trimis facturi în valoare de 2,79% din valoarea fondurilor de coeziune. Asta înseamnă o creştere a absorbţiei de 2,79%, ceea ce înseamnă circa 400 de milioane de euro faţă de o planificare de circa 2,8 miliade de euro la fonduri de coeziune. Este un alt element care mi-a arătat că Guvernul nu e suficient de pregătit să creeze locuri de muncă prin utilizarea fondurilor europene.

Pentru mine nu e o dispută cu Guvernul, şi eu aş fi vrut să promulg o lege care să reducă fiscalitatea. E o chestiune de conştiinţă, pentru că eu plec şi rămâne anul 2015 pe care populaţia ar trebui să îl suporte în condiţiile în care Guvernul nu are resursele să acopere deficitul care se creează în mod real.

România cere aliaţilor să disloce nave în Marea Neagră, mijloace în bazele militare româneşti, iar asta înseamnă pentru aliaţi costuri suplimentare. Nu poţi cere altora costuri suplimentare când nu respecţi propriile angajamente. Marile puteri spun: da, dar voi ce faceţi pentru securitatea voastră? Nu-i de joacă cu situaţia în care ne aflăm, situaţia regională nu ne permite să nu ne apropiem de 2% în alocarea pentru cheltuielile de apărare.

Despre efectele legii

Aş sublinia câteva riscuri pe care le-am anticipat dacă aş fi promulgat legea. Primul era depăşirea deficitului bugetar la care ne-am angajat, şi a celui structural, şi a celui pe bugetul general consolidat. Efectul ar fi fost întreruperea Acordului cu FMI, UE.

Aş sublinia câteva riscuri pe care le-am anticipat dacă aş fi promulgat legea. Primul era depăşirea deficitului bugetar la care ne-am angajat, şi a celui structural, şi a celui pe bugetul general consolidat. Efectul ar fi fost întreruperea Acordului cu FMI, UE. În anii următori trebuie să ajungem la un buget excedentar, pentru a nu mai mări datoria publică, care oricum bate spre 40%. Întreruperea Acordului cu FMI e un risc. O întrerupere a Acordului atrage suspendarea alocării suplimentare de 10% din fonduri europene, deci România ar trebui să cofinanţeze 15% din valoarea proiectului în loc de 5%.

Un alt risc despre care toată lumea se fereşte să vorbească, dar este o realitate: fragilitatea sustenabilităţii fondului de pensii. Am trăit zile când am constatat că nu aveam de unde să luăm să plătim pensiile. Această fragilizare e un lucru îngrijorător. Nu vreau să spun că nu se vor plăti pensiile, dar se creşte riscul să începem să amânăm plata pensiilor, să le mai mutăm pe luna viitoare. Creşterea de la 12,5 la peste 18 miliarde în care includ şi indexarea legală este un lucru care nu trebuie făcut. Bătălia oricărei ţări responsabile este pentru reducerea deficitelor structurale.

Deficitele structurale au efecte pe perioade lungi şi trebuie absorbite planificat. Sigur, aici soluţia este în creşterea salariilor, a numărului de locuri de muncă, dacă Guvernul ar avea o astfel de prioritate. Nu o are. Un alt risc, dacă aş fi promulgat legea de reducere a CAS este legată de creşterea taxelor: pe proprietate, pe automobile, a cotei unice. Repet, creşterea cotei unice e o altă variantă, pentru că toate aceste riscuri sunt cu şi/sau.

Un alt risc, prin promulgarea legii şi adâncirea deficitului la fondul de pensii, ar fi reducerea şi mai puternică a investiţiilor susţinute din bugetul de stat, ceea ce duce la reducerea numărului de locuri de muncă. O să spuneţi: domnul preşedinte, ne dai doar partea neagră! Nu, văd o soluţie. Soluţia corectă mi se pare ca Guvernul să discute soluţiile cu FMI şi UE.

Asta ar preveni întreruperea Acordului cu FMI. Trebuie aşteptat să vedem cum arată şi noul Cod Fiscal şi, cel mai important, CAS ar trebui aplicat numai după ce se face bugetul anului 2015. Dacă prin buget se constată că putem reduce CAS, să o facem! Dacă măsura nu e sustenabilă, nu o facem. Nu văd de ce această grabă care pune sub risc credibilitatea României, Acordul cu FMI şi credibilitatea pe plan internaţional.

Să aştepte misiunea Fondului. Poate, cu argumentele pe care le-a adus premierul ieri, îi convinge pe cei de la Fond. Eu eram la Varşovia, nu m-a putut convinge, dar vă pot spune că astfel de măsuri nu pot fi acoperite credibil cu presupuneri. Ele pot fi acceptate când măsurile sunt precise şi calculate. Presupunerile de mai bună colectare sunt doar presupuneri în capul unor oameni care nu pricep că instituţiile financiare nu acceptă argumente de acest fel, ci să ştie precis.

Cu această motivaţie, dar şi cu propunerile de a nu ne grăbi - e foarte bine dacă se reduce CAS la 1 ianuarie, ceea ce ar prilejui apariţia noului Cod Fiscal, cum spunea doamna ministru, apare proiectul vieţii dânsei. Apare proiectul vieţii dânsei, proiectul bugetului, care va fi probabil proiectul anului dânsei. Nu e o dispută politică, ci una care vizează responsabilitatea faţă de ţara asta pe care am mai văzut-o în situaţia în care nu avea bani să acopere cheltuielile de pensii şi salarii. Ştiu cât suferă populaţia când se ajunge în astfel de situaţii.