Anul scandalurilor amanate

Politica romaneasca ar fi putut sa fie, in 2002, o ciondaneala plictisitoare intre un pigmeu - opozitia dezbinata si macinata de conflicte interne - si un urias, PSD, pe care toate atacurile

Politica romaneasca ar fi putut sa fie, in 2002, o ciondaneala plictisitoare intre un pigmeu - opozitia dezbinata si macinata de conflicte interne - si un urias, PSD, pe care toate atacurile adversarilor nu au facut decat sa-l aduca la o incredibila cota de 58% din optiunile electoratului. Adrian Nastase a reusit insa, prin planul sau de a declansa alegerile anticipate, sa-l provoace pe presedintele Ion Iliescu, iar conflictul dintre cei doi a adus un suflu nou si a dat opozitiei speranta ca, in sfarsit, PSD va fi zdruncinat de la putere. Parlamentarii PD, PNL si chiar PRM au urmarit cu sufletul la gura discursul rostit de presedintele Iliescu la doi ani de la preluarea mandatului si s-au napustit sa aplaude atunci cand acesta a vorbit despre "capitalismul de cumetrie" sau despre coruptie. PSD a salutat formal acest mesaj, amintindu-si probabil si de faptul ca Iliescu a luat partidului meritul primirii in NATO si l-a impartit intregii societati romanesti. De fapt, chiar si reusitele din 2002 - invitarea in alianta nord-atlantica si stabilirea unui traseu de integrare in UE pana in 2007 - au fost eclipsate de disputa "cine pe cine" convinge de necesitatea anticipatelor, iar anul s-a incheiat fara conturarea unui invingator. In acest timp, opozitia parlamentara a continuat sa toace nervii puterii cu nenumarate motiuni simple -respinse fara probleme de alianta PSD-UDMR - dar nu a reusit sa se uneasca pentru depunerea unei singure motiuni de cenzura. PSD a avut un raspuns mult mai eficace: a dizolvat structurile locale ale PD, l-a lasat pe primarul Traian Basescu fara atributii si a continuat sa ademeneasca nenumarati consilieri locali, primari si chiar parlamentari ai opozitiei. Politicienii ramasi in afara Parlamentului - Emil Constantinescu, liderii PNTCD sau recent infiintatul URR - n-au reusit nici ei sa reprezinte un pericol serios pentru actualul partid de guvernamant. Anul 2002 a inceput totusi cu un scandal - Armageddon 2 - in care a fost implicat fostul consilier al presedintelui Constantinescu, Mugur Ciuvica. Dupa ce Politia si Parchetul au inceput o ancheta in forta - incepand cu retinerea lui Ciuvica si perchezitionarea domiciliului acestuia - peste Armageddon 2 s-a asternut brusc tacerea, iar, in noiembrie, Parchetul General l-a ingropat definitiv printr-un comunicat care nu lamurea nimic. Efectele acestui scandal s-au resimtit insa in momentul dezbaterii legii declararii averilor: PSD a decis ca acestea nu vor fi publice, iar obiectele de arta - atat de dragi premierului Nastase, sustine raportul Armageddon 2 - nici macar nu vor figura in declaratii. Intr-un fel, anul 2002 nu a insemnat decat o amanare, pentru 2003, a unor decizii sensibile: alegerile anticipate, modificarea Constitutiei, repunerea in functiune a Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii sau rezolvarea scandalurilor de coruptie in care sunt implicati baronii locali ai PSD. PSD Solidaritatea cu baronii In 2002, PSD a continuat sa se umfle, absorbind de-a valma consilieri locali, primari sau parlamentari. Protocoalele incheiate cu UDMR si PUR l-au ferit de griji, asigurandu-i sustinerea parlamentara necesara unei guvernari linistite. Vorba lui Nastase: pesedistii n-au deocamdata a se teme de nimeni decat de ei insisi. Intr-adevar, nu atacurile Opozitiei au avut darul sa ingrijoreze conducerea PSD, ci o seama dintre propriii sai membri. E vorba de baronii locali. Alde Oprisan sau Mischie, Tarau sau Bechis au facut mai mult rau partidului decat toate sagetile pornite din randul oponentilor politici. Cu toate ca este constient de marile deservicii aduse partidului de catre mai-marii judetelor, PSD nu s-a atins practic de acestia, dovedindu-se astfel cat de mare este puterea baronilor locali. O alta pata pentru partidul de guvernamant este Ristea Priboi. A fost acuzat cu probe ca a facut politie politica. Mediatizare negativa pentru PSD a adus si deputatul Viorel Gheorghiu, invinuit ca si-ar fi inscenat furtul propriei masini pentru a incasa asigurarea. Desi grupul parlamentar al PSD a incercat sa amane pe cat cu putinta ridicarea imunitatii lui Gheorghiu, in cele din urma, Gheorghiu a ramas fara imunitate si a ajuns la judecata. Numele oamenilor PSD a fost pronuntat si in alte scandaluri. Deputatul Luca Stefanoiu a accidentat mortal un copil. Deputatul de Brasov Dorin Lazar Maior si-a reconfirmat renumele de bataus, impotriva lui fiind depusa o plangere pentru lovire, retrasa ulterior. Toate acestea palesc insa in fata crizei majore invite intre palatele din Kiseleff si Cotroceni pe tema alegerilor anticipate. Premierul a lansat ideea cu mai multe luni in urma si a fost reluata, de data aceasta apasat dupa summit-urile de la Praga si Copenhaga. Oponenti si aliati ai PSD, deopotriva, n-au imbratisat ideea. Insa principalul si cel mai de temut adversar al acesteia s-a dovedit presedintele Ion Iliescu. A fost nevoie de o intalnire tete-a-tete la Cotroceni si de cateva ceasuri de conciliabule pentru ca premierul sa renunte la intentiile sale. S-a dovedit insa ca pasul inapoi al lui Nastase n-a fost facut cu toata convingerea. Primul-ministru a anuntat, surprinzand inca o data opinia publica, intentia demisiei intregului cabinet in februarie 2003, posibila premisa a unei crize guvernamentale si, pe cale de consecinta, a organizarii de alegeri anticipate. Gestul a iritat Presedintia cu asupra de masura, Ion Iliescu neadmitand decat o remaniere a echipei Nastase. Acesta a trebuit sa bata din nou in retragere, aliniindu-se sugestiilor venite de la Cotroceni. Razboi intre clanurile pesediste In organizatiile teritoriale ale PSD au loc aspre confruntari de orgolii si o inversunata zbatere pentru un ciolan mai gros. In Maramures, razboiul se poarta de mai bine de un an intre senatorul Doru Liviu Bindea si prefectul Liviu Bechis, ultimul fiind si liderul filialei judetene a PSD. Bindea si subprefectul Ludovica Parvu au primit chiar si sanctiuni pe linie de partid, ele fiind ulterior anulate de catre Colegiul Central de Arbitraj. Bindea l-a acuzat pe prefect de acte de coruptie. Extrem de tensionata a fost situatia si in judetul Suceava, unde se dueleaza clanurile Marza si Grozavu, ultimii gasindu-si un aliat in persoana deputatului Ioan Bancescu. Acesta din urma a pierdut batalia, cum am aratat mai sus, platind partizanatul sau cu excluderea din partid. Gavril Marza, presedintele organizatiei sucevene si sef al Consiliului Judetean, se bazeaza pe sprijinul ministrului Octav Cozmanca, ceea ce l-a facut pe Bancescu sa incropeaasca un manifest intitulat: "Cat ii Cozmanca in floare/ pe Gavril capul nu-l doare". Un conflict major a zguduit si filiala Constanta, avandu-i ca protagonisti pe prefectul Gheorghe Martin si pe seful organizatiei judetene Petre Stanca. In Vrancea, unul dintre personajele cele mai controversate din judet, Marian Oprisan, presedinte al C.J., a fost vehement atacat de presedintele Camerei de Comert, Horia Furtuna, intrucat a instaurat teroarea in randul patronilor care nu cotizeaza sau cotizeaza sub asteptari in contul partidului de guvernamant. (Oprisan s-a autosuspendat din functia de lider al organizatiei judetene a PSD, dar apropiatii sai au cerut presedintelui Adrian Nastase sa nu valideze aceasta decizie). Deosebit de incrancenata a fost lupta pentru scaunul de lider si in judetul Bihor. Aici buboiul s-a spart la conferinta judeteana din 9 iunie, cand in fruntea organizatiei judetene a fost desemnat prefectul Florian Serac. Contracandidatul sau, deputat Mihai Bar, a rupt atunci tacerea, facand dezvaluiri socante despre modul in care s-au alcatuit listele electorale ale PSD. Mihai Bar a fost indepartat din PSD. Aceeasi soarta a avut-o deputatul de Calarasi Petre Naidin, intrat in conflict cu senatorul Doru Ioan Taracila, si deputatul Iosif Armas, deputatul de Arad Dorel Zavoianu, invinuit ca, prin ziarul pe care il patroneaza, a afectat imaginea publica a unor marimi locale cu carnet de pesedisti. UDMR Afirmarea curentelor In 2002, perceptia generala despre UDMR - o formatiune-monolit ce marsaluieste in randuri stranse sub un singur steag, avand un unic tel - a fost complet rasturnata. S-a dovedit ca inlauntrul ei se isca destule furtuni si se poarta adevarate batalii politice. Mai limpede ca oricand, taberele s-au delimitat, si-au nominalizat varfurile de lance. Pe de o parte, exista tabara asa-zis moderata, grupata in jurul presedintelui Marko Bela si al presedintelui executiv Takacs Csaba. Odata cu numirea senatorului Frunda Gyorgy ca presedinte al Consiliului Reprezentantilor Uniunii, ea detine, practic, parghiile de decizie in UDMR. Pe de alta parte, exista tabara numita a radicalilor, articulata in jurul presedintelui de onoare, episcopul Tokes Laszlo; ea se considera fidela Declaratiei si Juramantului de la Cluj-Napoca de acum 10 ani, cand Uniunea a proclamat ca tel al actiunii sale politice autonomia comunitatii maghiare din Romania. Razboiul fratricid a intrat intr-un stadiu nou odata cu programarea viitorului congres al UDMR pentru zilele de 31 ianuarie - 2 februarie 2003. Presedintele de onoare Tokes Laszlo si-a dat in judecata propria formatiune, sub invinuirea de a nu fi organizat alegerile interne, considerate o conditie obligatorie pentru convocarea congresului. (Episcopul a pierdut actiunea judiciara). Blocul Reformist, condus de deputatul Toro T. Tibor, a considerat congresul drept nelegitim si, in consecinta, a declarat ca aceasta platforma nu va lua parte la lucrari, intentie care se pare ca anima si alte platforme (Initiativa Maghiara Ardeleana a lui Katona Adam si a Reconstructiei Nationale a deputatului Vekov Karoly). In fata acestor situatii, in tabara presedintelui Marko prinde contur, chiar o oarecare consistenta, ideea suspendarii din functie a presedintelui onorific sau eliminarea functiei din lista de structuri a Uniunii. Soarta lui Tokes Laszlo se va decide, deci, la Satu Mare, peste o luna, ca, de altfel, si unitatea UDMR. PD O locomotiva cu tot mai putine vagoane Aparent, viata interna a Partidului Democrat a fost calma. Practic, prezenta partidului in public se rezuma la actiunile presedintelui Traian Basescu, aflat in razboi cu Adrian Nastase, Miron Mitrea sau Joita Tanase, si ale vicepresedintilor Emil Boc si Liviu Negoita. Dincolo de aparente, exista insa destule nemultumiri determinate de orientarea politica imprimata partidului de catre Traian Basescu: eliminarea oricarei posibilitati de colaborare cu actualul partid de guvernamant, alianta cu un partid de dreapta cum este PNL. Au fost cateva demisii rasunatoare: Elena Dumitru, fosta deputata, membra a Consiliului National de Coordonare, Iolanda Balas Soter, Eugen Durbaca, fost primar de Galati, impreuna cu 300 de membri ai organizatiei judetene. Prin iulie, s-a articulat un grup de opozitie fata de Traian Basescu, format din 10 parlamentari si membri ai conducerii partidului. Tot atunci, a fost facuta publica o scrisoare a unui grup de membri ai PD, in care se afirma ca ei nu sunt moneda de schimb intre partide si cereau presedintelui Traian Basescu sa-si modifice maniera de a conduce formatiunea lor politica. In rest, PD a excelat mai ales prin iesirile la rampa ale lui Basescu: "Cand voi ajunge la putere, o sa belesc PSD"; "Nastase o va lua peste ochi". Traian Basescu a mai socat si prin cele 18.000 de pagini de scrisoare si 99.000 de pagini de documente xeroxate pe care le-a trimis, pe bani publici, administratorilor de bloc. PRM C.V. Tudor, dezbracat de "costumul de salvator al neamului" Pentru PRM, anul a inceput prost. In presa s-au facut dezvaluiri, confirmate de seful Politiei Romane, generalul Florin Sandu, potrivit carora Corneliu Vadim Tudor ar fi vandut revista "Romania Mare" unor cetateni straini. Faptul a fost negat vehement de presedintele PRM. In plin scandal, 3 deputati - Vasile Predica (Valcea), Pavel Cherescu (Bihor) si Constantin Florentin Mocanu (Arges) - au anuntat ca parasesc partidul, ridicand la 12 numarul parlamentarilor ce s-au dezis de C.V. Tudor. Marele scandal avea sa izbucneasca insa la 19 februarie. In acea zi, intr-un chenar aparut pe pagina intai a revistei "Romania Mare", conducerea partidului anunta ca a inceput "curatenia generala de primavara". Mai exact, era vorba despre retragerea sprijinului politic pentru deputatul Ilie Neacsu. Intrucat deputatii Sever Mesca si Anghel Stanciu se solidarizasera cu Neacsu, presedintele PRM urma sa propuna Plenarei Consiliului National "masuri exemplare care pot merge pana la excluderea lor din partid". Replica parlamentarilor vizati n-a intarziat si, spre surprinderea generala, a fost extrem de ferma. Ilie Neacsu declara ca "in perioada urmatoare avem obligatia, noi cei de langa Vadim, sa-l dezbracam de costumul asta cu care s-a afisat de 10 ani incoace, ca salvator al neamului, si sa-i aratam adevarata fata a lui, de demagog politic, de farsor". Pentru aceste declaratii, Ilie Neacsu a fost exclus din partid. La 22 februarie, Sever Mesca a demisionat din partid "intrucat PRM a esuat intr-o dictatura penibila si periculoasa". Gestul sau a fost repetat de deputatul Stefan Pascut (care a revenit insa asupra deciziei), de deputatul de Arad, Cret Nicoara, de o serie de lideri locali din judetul Hunedoara. Viata PRM s-a scurs apoi intr-o relativa acalmie, partidul scazand usor in sondajele de opinie. Intre cele cateva momente care au socat opinia publica se numara scrisoarea insultatoare pe care C.V. Tudor a adresat-o lui Michael Guest, ambasadorul SUA la Bucuresti, cererea ca Elie Wiesel sa fie declarat "persona non grata" in Romania si intrarea in partid a controversatului om de afaceri Severin Tcaciuc. PNL Stolojan - rezolvarea crizei Se stia inca de la alegerea lui Valeriu Stoica in fruntea PNL (februarie 2001) ca in partid exista o grupare adversa nu foarte mare, dar extrem de zgomotoasa, articulata in jurul vicepresedintelui Dinu Patriciu. In primavara lui 2002, tabara patricienilor a decis ca venise momentul sa declanseze pe fata atacurile impotriva lui Valeriu Stoica. Chiar de 1 aprilie, Dinu Patriciu a declarat, la Sinaia, la congresul Miscarii tinerilor liberali din UE, ca, in urmatoarele 12 luni, in partid "va avea loc o revolutie profunda, urmand sa fie adusa o alta generatie la nivelul conducerii (...)". Valeriu Stoica a reactionat cerand suspendarea rebelului din conducerea PNL pe o perioada de 3 ani. Criza parea insolvabila. S-a ivit pe parcurs "solutia Stolojan", dar acesta parea mai degraba decis sa paraseasca partidul, dezgustat de luptele intestine ce-l macinau, decat sa devina succesor al lui Stoica. Stelian Tanase, Adrian Cioroianu, Cristian Preda si Patricia Osmani au constituit un grup pentru reformarea PNL. Presat sa-si precizeze pozitia, Theodor Stolojan a acceptat sa candideze pentru presedintia PNL, cu conditia ca sa-i fie acceptate modificarile la statut, menite, intre altele, sa precizeze cu mai multa claritate atributiile diferitelor structuri ale partidului si raporturile dintre ele. La 11 iulie, 38 dintre cele 47 de filiale teritoriale au acceptat propunerile lui Stolojan si acesta a anuntat inscrierea sa in cursa pentru sefia PNL. In competitie a intrat si Ludovic Orban, dar zarurile fusesera deja aruncate. La congresul din 24-25 august, Stolo a castigat cu un scor mai mult decat confortabil, devenind al 4-lea presedinte liberal postdecembrist, dupa Radu Campeanu, Mircea Ionescu-Quintus si Valeriu Stoica.