ANALIZĂ Cum este dus războiul informaţional: lupta pentru manipularea minţilor în vremuri tulburi
0
Vorbele bine ticluite şi imaginile cu impact emoţional pentru a dezinforma cu bună ştiinţă sunt arme care nu ucid, dar care contribuie la manipularea opiniei publice, mai ales în timp de război, arată specialiştii consultaţi de „Adevărul”.
Războiul din Ucraina nu este dus doar cu arme şi pentru anihilarea fizică a adversarilor, ci şi pentru manipularea minţilor tuturor celor care urmăresc evoluţia agresiunii ruse, după invadarea Ucrainei. Dezinformarea şi ştirile false sunt instrumente folosite încă din primele zile ale războiului, însă în ultimele 48 de ore acestea sunt tot mai des prezente ca formă de luptă, în contextul în care pe teritoriul Ucrainei sunt mai multe fronturi deschise: în sud-est, sud sau nordul ţării.
Oficialii ucraineni din zona cibernetică au anunţat zilele trecute că hackeri din Belarus încearcă să spargă adresele de e-mail ale personalului militar, dar şi ale rudelor acestora. De asemenea, dezinformările au continuat prin toate canalele, de la social media la presa de stat rusă. De exemplu, mass-media din Rusia nu are voie să vorbească despre război în Ucraina, fiind folosită doar sintagma de operaţiune specială în Ucraina.
Meta Platforms Inc. a restricţionat unele conturi din Ucraina, inclusiv pe cele aparţinând unor organizaţii media de stat ruseşti, la cererea guvernului ucrainean, a anunţat, într-un mesaj pe Twitter, Nick Clegg, şeful departamentului de afaceri globale al companiei care deţine Facebook. „Ucrainenii ne-au sugerat, de asemenea, să eliminăm accesul la Facebook şi Instagram în Rusia. Cu toate acestea, oamenii din Rusia folosesc FB şi IG pentru a protesta şi a se organiza împotriva războiului şi ca o sursă de informaţii independente”, a spus Clegg într-un alt tweet. Totodată, Comisia Europeană a interzis Sputnik şi Russia Today în UE.
Dezinformarea în România
Nici România nu este ocolită de încercările de dezinformare şi de prezenţa ştirilor false. Diferiţi actori politici sau surse îşi concentrează mesajele pe faptul că România nu trebuie atrasă într-un război care nu este al său, nu trebuie să sprijine un stat care nu a avut grijă de minoritatea română şi care şi în prezent ar avea teritorii istorice ale României Mari. Într-o analiză pentru Press Hub, Nicolae Ţîbrigan (cercetător al Academiei Române) identifica mai mulţi „pioni ai Kremlinului în România”. Printre cei menţionaţi de cercetătorul Academiei Române era Mihai Lauruc (preşedintele Uniunii Rutenilor Subcarpatici), Nicuşor Moise (director executiv al Consiliului Mondial al Românilor şi preşedintele Asociaţiei „Dacia Noastră”), Diana Şoşoacă (senatoare), ÎPS Teodosie, precum şi unii parlamentari ai formaţiunii Alianţa pentru Unirea Românilor. De asemenea, şi pe Facebook sunt numeroase grupuri sau pagini, cum sunt #Curaj, Sputnik Moldova România, „Jos Cenzura Mihai Gâdea”, ActiveNews sau „Din Rusia cu dragoste”, unele având zeci de mii de membri, unde transmit mesaje precum: românii să nu se implice în ajutorarea Ucrainei, UE şi Statele Unite să nu mai trimită muniţie Kievului, autorităţile române au mentalitate de „sclavi”.
Ce spun specialiştii
„Adevărul” a discutat cu mai mulţi specialişti pentru a traduce semnificaţia războiului informaţional care are loc în aceste zile. „Războiul informaţional, ca parte a războiului hibrid, se poartă cu scopul obţinerii unui avantaj competitiv asupra adversarului. Războiul informaţional se poartă cu „arme” simbolice, care ţin de creşterea capacităţii de influenţă asupra publicului intern, cât şi a celui extern. Războiul informaţional presupune manipularea informaţiilor, fără ca ţinta vizată să fie neapărat conştientă de acest lucru. Ţinta astfel indusă în eroare sfârşeşte prin a lua decizii împotriva propriului interes, dar în favoarea celui care iniţiază războiul informaţional. Răspândirea informaţiilor înşelătoare şi a dezinformării poate conduce la demoralizarea adversarului, sporind astfel eficienţa acţiunilor militare ce se desfăşoară în paralel”, explică Alina Bârgăoanu, decanul Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice (SNSPA) şi expert în cadrul Grupului pentru combaterea ştirilor false şi a dezinformării din mediul online (Comisia Europeană), pentru „Adevărul”.
Psihologul Mihai Copăceanu atrage atenţia că tendinţa este să fim influenţaţi de mesajele false bine ţintite: „Din păcate, creierul nostru este mult mai atras de informaţiile false, iraţionale, şocante şi de teorii conspiraţioniste cu mesaje catastrofice decât de informaţii precise, reale şi adevărate. Aceste mesaje sunt mult mai credibile decât cele oficiale”, a precizat Copăceanu pentru „Adevărul”.
Narative ruseşti pe plan local
Iar acest lucru a încercat să facă Kremlinul, după cum a subliniat analistul politic Radu Magdin, care a arătat că Rusia a îmbinat informaţii eronate despre evenimente istorice, dezinformare pe social media şi strategii de distragere a atenţiei. „Aşa cum am văzut în războiul actual pe care Rusia l-a iniţiat în Ucraina, Rusia încearcă să justifice invadarea ţării vecine şi escaladarea conflictului prin informaţii eronate, inclusiv schimbând fapte istorice, promovate de actori statali precum însuşi Preşedintele Putin, dar şi prin alte mijloace, cum ar fi dezinformarea în social media. De asemenea, observăm o încercare de a impresiona şi de a distrage atenţia de la nereuşitele la nivel militar, dar şi de a crea discordanţă între ţările care pot lua diverse tipuri de măsuri, cum ar fi statele Uniunii Europene. Rusia încearcă totodată să descurajeze empatia cu poporul ucrainean sau părerile negative ale populaţiei, atât interne, dar şi a altor state, în legătură cu agresiunea Rusiei, şi am văzut în acest sens tot felul de narative, inclusiv în spaţiul informaţional românesc. care încearcă să pună într-o lumină proastă Ucraina şi să aducă argumente de ce nu ar trebui să îi sprijinim, exploatând şi profitând de sensibilităţi culturale şi istorice. Rolul războiul informaţional este unul important, pentru că, pe langa situaţia din teren a conflictului armat, operaţiile informaţionale pot să schimbe păreri, opinii, să justifice conflictul, să afecteze moralul soldaţilor, susţinerea cetăţenilor, precum şi părerea şi deciziile altor actori internaţionali.”, a precizat Radu Magdin.
Mijloacele propice pentru răspândirea ştirilor false sunt disensiunile preexistente, polarizarea pe teme delicate, un sistem media fragmentat, care abundă în aşa-numitele surse alternative (multe dintre ele fiind, de fapt, chiar portavoci convenabile ale dezinformării), dar şi decredibilizarea mediei tradiţionale şi a experţilor, subliniază Alina Bârgăoanu. Analistul Radu Magdin susţine că paleta de instrumente este diversă: „Sursele de propagare a dezinformării sunt numeroase, de la declaraţii oficiale, instituţii de presă finanţate de stat şi până la site-uri web proxy, bots, conturi false de pe reţelele sociale, operaţiuni de dezinformare activate cibernetic, şi aşa mai departe”.
Mesajele sunt bine ţintite, gândite cu atenţie de cei care coordonează procesul de dezinformare şi propagare a ştirilor false. „Autorii dezinformării gândesc foarte bine mesajele trimise, au un scop şi urmăresc anumite reacţii. Cele mai dese sunt de inducere a unei stări de nesiguranţă, de teamă, panică, anxietate concomitent cu creşterea neîncrederii în mesajele autentice şi adevărate. De cele mai multe ori, titlul unei ştiri este însoţit de o imagine cu impact şi de cuvinte-cheie de maxim impact. Autorii ştiu că pe social media utilizatorii în principiu acordă câteva secunde unei ştiri, ei nu au răbdarea şi disponibilitatea de a citi ştirea integrală sau mai ales ştirile cu conţinut larg. Drept dovadă, chiar şi în perioada actualului război instituţiile guvernamentale au interzis unele publicaţii”, precizează psihologul Copăceanu.
Alina Bârgăoanu susţine că nu există grupuri vulnerabile pentru dezinformare, pentru că există acest risc pentru toţi, indiferent de educaţie, în timp ce Mihai Copăceanu indică persoanele care nu au timp să verifice informaţiile din surse oficiale şi incapabile de o analiză: „Categoriile de persoane care nu analizează critic, cele care nu au tendinţa de a verifica informaţia din alte surse oficiale, cele care sunt mai uşor influenţabile decât alte persoane, cele care cred cu uşurinţă în teorii conspiraţioniste”, a punctat Copăceanu.
„Campaniile de dezinformare exploatează în general sensibilităţi culturale sau istorice, deci categoriile de persone mai vulnerabile pot include oameni naţionalişti, inflexibili, euro-sceptici, nastolgici după comunism, religioşi, sau/şi cu valori pe care Rusia le poate evidenţia ca fiind similare cu valorile pe care le susţine şi care pot fi portretizate ca fiind în decădere în Vest, criticând astfel asocierea României cu parteneri precum UE sau NATO. De asemenea, oamenii care nu au educaţie în domeniul media şi care nu ştiu cum să evalueze veridicitatea informaţiilor pe care le primesc sunt predispuşi la a fi victime ale dezinformării”, consideră analistul Radu Magdin.
Soluţii pentru combaterea dezinformării
„Măsurile de răspuns vizează întreaga societate, cu toţii suntem supuşi unui adevărat test de rezilienţă – personală, de grup, instituţională şi la nivelul societăţii în ansamblu. Este greu să recuperăm acum lucruri care nu s-au realizat până acum, cum ar fi investiţii masive în programe de alfabetizare digitală, indiferent de categoria de vârstă, de statul socio-economic. Redacţiile de ştiri sunt luate cu asalt, aşa încât cred că jurnaliştii care practică un jurnalism de calitate trebuie să îşi extindă echipele de documentare, astfel încât să fie puşi la adăpost de eventuale erori jurnalistice. Şi cred că este utilă, aş spune chiar obligatorie, în acest moment, colaborarea cu reprezentanţii reţelelor sociale, în vederea identificării conţinuturilor false, a fabricilor de troli, a identificării comportamentului coordonat – autentic şi neautentic – pe aceste platforme”, este de părere Alina Bârgăoanu în ceea ce priveşte soluţiile pentru a combate dezinformare.
Pe de altă parte, analistul Radu Magdin indică o mai bună reacţie de răspuns a statului, în primul rând. „Obiective importante pe termen scurt şi mediu includ reglementarea ecosistemului informaţional şi aşadar creşterea rezilienţei domeniului media şi digital, creşterea nivelului de pregătire al instituţiilor statului şi decidenţilor cu privire la dezinformare, şi dezvoltarea şi îmbunătăţirea unei arhitecturi de coordonare a răspunsurilor sistemice la nivelul statului”.
Se încarcă comentariile...
