Prezentare făcută în prezenţa unui invitat special, premierul Victor Ponta, care a făcut o glumă pe seama prezenţei sale la această instituţie, dar care glumă s-ar putea transforma pe viitor, în altfel de invitaţii, ce ar putea să-i dea frisoane şi fiori reci, cum s-a mai întâmplat cu un alt fost prim-ministru al ţării, fost mentor al actualului. De asemenea, la eveniment au mai fost invitaţi şi prezenţi şi alţi membri ai actualului Guvern.

În contextul a ceea ce s-a întâmplat cu fenomenul corupţiei endemice în România, trecut în care un aşa-zis mogul media sfida autorităţile corupte, declarându-le ritos ‒ „Întăriţi-vă statul!“, dar care a ajuns acum după gratii, la fel ca şi unii demnitari ai statului, ce credeau că pot face orice poftesc în această ţară. Activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie demonstrează că cel puţin unele instituţii de bază ale statului au căpătat puteri sporite şi independenţă, aducând mulţi infractori cu funcţii de rang înalt acolo unde le este locul. Dacă media noastră nu prea a acordat importanţă evenimentului, preferând bâlciul, am constatat că marile democraţii occidentale au apreciat pozitiv activitatea acestei instituţii devenită aproape vitală pentru România, încurajând-o în marea bătălie împotriva corupţiei.

Opinia publică românească, societatea în ansamblul ei, poporul votant trebuie să ştie şi să cunoască aspectele privitoare la corupţie şi să conşientizeze pericolul acestui fenomen. Iar acest lucru este cu atât mai important într-un an electoral foarte important, pentru a nu se mai produce fraude şi a nu mai vota candidaţi, care după ce ajung în fruntea bucatelor sunt legaţi de justiţie pentru fapte infracţionale.

Câteva dintre principalele concluzii ale Bilanţului DNA pe 2013:

Din cei 1073 inculpaţi trimişi în judecată (49 persoane juridice) s-a dispus trimiterea în judecată a 303 persoane care au ocupat funcţii de conducere, control, demnităţi publice ori alte funcţii importante. Între persoanele trimise în judecată care ocupau funcţii de conducere, control ori alte funcţii importante sunt 8 demnitari (1 europarlamentar, 1 ministru, 4 deputaţi, din care unul este şi vicepremier al Guvernului României, 2 subprefecţi), 5 preşedinţi şi vicepreşedinţi de consiliu judeţean, 34 primari şi viceprimari, 25 magistraţi (13 judecători şi 12 procurori), 19 avocaţi, 34 poliţişti, 24 lucrători vamali, 5 comisari de Gardă Financiară, 1 rector, 1 prorector, 4 comandanţi de unitate, 10 directori de companii/societăţi naţionale, 22 directori din alte instituţii publice etc.

Complexitatea cauzelor finalizate prin rechizitorii este relevată şi de valoarea prejudiciului produs prin aceste fapte ‒ aproape 250 de milioane de euro. O realizare importantă o reprezintă măsurile asiguratorii dispuse de procurori asupra unor bunuri în valoare de peste 1.5 miliarde lei.

După cum vedem, corupţia din ţara noastră a penetrat puternic instituţii vitale ale statului: Legislativul, Executivul, Justiţia, Administraţia, instituţiile publice în general, dar şi alte sectoare de activitate important din societatea românească.

Statistica ne arată o eficientizare a activităţii acestei instituţii devenită probabil, cea mai urâtă de către unii demnitari corupţi şi nu numai.

Peste 1.000 de persoane condamnate definitiv în dosare de corupţie – în creştere cu 41% faţă de anul precedent.

A continuat pronunţarea unor soluţii de condamnare în dosarele de mare corupţie, astfel că, printre cei 1.051 inculpaţi condamnaţi se regăsesc 10 persoane cu funcţie de demnitate publică în stat: 2 miniştri, 1 senator, 5 deputaţi (din care 1 în Parlamentul Republica Moldova; 1 era director general Regia Naţională a Pădurilor, la momentul săvârşirii infracţiunii, iar la data trimiterii în judecată era deputat; 1 era şef Departament Legislativ Camera Deputaţilor la momentul săvârşirii infracţiunii, ulterior a devenit deputat), 1 şef al Marelui Stat Major General (cu rang de secretar de stat) şi 1 inspector guvernamental.

La fel ca în anii precedenţi, corupţia în instituţiile de aplicare a legii a constituit o prioritate a activităţii DNA, dovadă fiind faptul că au fost condamnaţi definitiv 10 magistraţi, din care 5 judecători (2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, 1 vicepreşedinte curte de apel, 1 judecător de tribunal şi 1 judecător de curte de apel) şi 5 procurori (1 procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, 2 procurori de la parchete de pe lângă tribunal, 1 prim-procuror la parchet de le lângă judecătorie şi 1 procuror la parchet de le lângă judecătorie).

Prin hotărâri definitive, au fost condamnaţi 47 ofiţeri şi agenţi de poliţie, din care 12 subofiţeri şi 35 ofiţeri (6 cu funcţii de conducere). În ceea ce priveşte corupţia din instituţii financiare şi alte instituţii de control, se constată că au fost condamnaţi definitiv 69 inculpaţi, 25 lucrători vamali, 13 comisari Gardă Financiară (1 comisar şef), 4 comisari Garda de Mediu, 2 comisari Protecţia Consumatorului, 24 inspectori în alte instituţii publice.

Din perspectiva caracterului descurajator al pedepselor aplicate, din raport reiese că, în continuare, mai puţin de un sfert dintre persoanele condamnate execută pedepse în penitenciar şi că au fost reţinute circumstanţe atenuante în mai mult de jumătate din cazuri. Concomitent, se remarcă faptul că în cauzele de mare corupţie sau care au produs prejudicii importante, pedepsele sunt tot mai severe, fiind aplicate 63 de pedepse de peste 5 ani închisoare.

Provocări organizative, legislative şi presiuni publice

Discursul procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Laura Codruţa Kovesi, a evidenţiat, printre altele, faptul că: „Anul 2013 a fost un an dificil pentru DNA fiind caracterizat de provocări organizatorice, legislative şi presiuni publice.“

„A fost anul în care presiunile publice la adresa procurorilor au înregistrat un trend puternic ascendent.“

Ca simplu cetăţean, citind această observaţie pertinentă, în raport cu numărul important de demnitari cercetaţi sau condamnaţi pentru fapte de corupţie, nu pot să nu subliniez că unele partide, coaliţii, formaţiuni politice, cu fruntaşii lor implicaţi în fapte de corupţie, nu au reuşit să stăpânească şi controleze justiţia în România. Cum şi-au dorit. Iar acest aspect este unul decisiv în lupta împotriva caracatiţei corupţiei la nivel înalt.

Viitorul sună prost pentru corupţii ţării

Activitatea acestei instituţii este apreciată cum se cuvine în Europa, fiind considerată „un model de bune practici la nivel european, iar acest standard demonstrează că este o instituţie matură şi îşi îndeplineşte rolul independent de provocările de moment.“

„DNA reprezintă o formulă de succes în cadrul reformei sistemului judiciar din România şi constituie un bun exemplu pentru instituţii similare din statele europene, astfel că una dintre provocările anului 2014 este menţinerea stabilităţii instituţionale şi a independenţei structurii.“

Faptul că DNA se dovedeşte o instituţie serioasă, independentă, tot mai puternică şi implicată în îndeplinirea atribuţiilor ce-i revin este şi ofensiva puternică, începută în primele luni ale anului 2014, iar dosarele de urmărire penală faţă de înalţi demnitari ai statului, foşti membri ai Legislativului şi Executivului, stau dovadă în acest sens. De asemenea, activitatea acestei structuri împotriva corupţiei capătă noi valenţe şi noi priorităţi, ceea ce nu poate fi decât benefic pentru România.

„Dincolo de continuarea instrumentării dosarelor de corupţie la nivel înalt, în anul 2014, priorităţile vor viza şi cauzele având ca obiect procedurile ilegale în domeniul achiziţiilor publice, utilizarea frauduloasă a fondurilor europene, corupţia în mediul de afaceri şi în sistemul de justiţie, cu accent pe recuperarea prejudiciilor şi confiscarea extinsă.“

Cred la fel ca mulţi alţi români afectaţi de fenomenul corupţiei, că DNA trebuie lăsată să-şi facă treaba, în ciuda presiunilor de orice fel şi a vulnerabilităţii statului.