►Doar ce s-a încheiat Săptămâna Europeană de Prevenire a Cancerului de Col Uterin. Şi aud că din martie începe în România o altă campanie pe această temă. Evident că încercările autorităţilor de a reduce cifrele din statisticile îngrijorătoare sunt lăudabile şi demne de susţinut, dacă ţinem cont de scopul nobil al protejării vieţii trupeşti. Practic, suntem primii în Europa, atât ca incidenţă cât şi ca mortalitate, la cancerul de col uterin şi trebuie făcut ceva.

De aceea, m-am gândit să mă alătur şi eu acestei iniţiative, dar pe o latură specifică, susţinută de specialişti, importantă (cred eu), şi…cam neglijată: prevenţia prin combaterea desfrâului. Altfel spus, gândind mai creştineşte, să ocrotim şi viaţa duhovnicească, nu numai cea trupească.

Specialiştii susţin că virusul papiloma uman (HPV) se transmite prin orice fel de contact sexual. Riscurile cresc odată cu creşterea numărului de parteneri, dar nici un studiu serios nu ne spune exact cum şi cât. Prin urmare, chiar dacă par grobian, afirm că există o relaţie proporţională între desfrâu şi riscul de cancer de col prin infectare cu HPV.

Este lesne de observat însă disproporţia reală între susţinerea mediatică puternică a vaccinării anti-HPV şi slaba informare a publicului în privinţa celorlalte mijloace de prevenţie: abstinenţa sexuală (de care aproape nimeni nu mai vorbeşte în spaţiul public, deşi este cea mai sigură metodă), limitarea numărul de parteneri sexuali, evitarea partenerilor sexuali care au avut, la rândul lor, un număr mare de parteneri sexuali şi, în fine, menţinerea unei relaţii de lungă durată exclusiv cu o persoană care nu are HPV.  De acestea auzi foarte rar, deşi pe siturile de specialitate sunt menţionate înaintea vaccinării. Ceva mai bine stau lucrurile în privinţa promovării testului Papanicolau, care depistează eventualele infecţii. 

Pentru a nu anula posibilitatea prevenţiei prin vaccinare, nu voi lua în calcul diverse teorii conspiraţioniste, care perorează că vaccinarea anti-HPV este doar un aranjament financiar al României cu diverse structuri externe. Este treaba altora să cerceteze aceste chestiuni. Puţini ştiu însă că vaccinarea este eficientă doar pentru persoanele între 9 şi 26 ani, care NU şi-au început viaţa intimă. Apoi, ea nu se face la grămadă, ci în anumite condiţii stricte, datorită posibilelor reacţii adverse, unele obişnuite pentru vaccinări, la care se adaugă dureri de cap, ameţeali, leşin temporar sau şoc anafilactic. Mai mult, funcţie de versiune, vaccinul este eficient doar pentru tulpinele 6, 11, 16, şi 18 de HPV, care sunt responsabile pentru numai 70% din totalul cancerelor de col uterin,  motiv pentru care screening-ul trebuie continuat. Toate datele astea sunt valabile doar pentru o perioadă de maxim 8 ani, deoarece studiile sunt recente. (găsiţi în link mai multe informaţii oficiale).

Rămân deci 30% imposibil de prevenit prin vaccinare, plus cei care DEJA şi-au început viaţa intimă.

Adepţii vaccinării ar spune că, totuşi, paza bună trece primejdia rea. Nu contest, căci alegerea aparţine fiecăruia. Dar, pe de altă parte, mă întreb ce ne opreşte în a recomanda mai intens, tuturor, o viaţă intimă mai echilibrată,  pentru a scoate România din topul HPV ?

Răspunsul să fie oare faptul că omului contemporan i-a devenit grea lupta contra plăcerilor carnale ?! Sau nu cumva întreţinerea desfrâului aduce şi alte tipuri de profit consumist, prin renumita, globalizata şi imorala industrie XXX şi a celorlalte asemănătoare ei ?! Că deh…aşa se zice, că „sexul vinde”. Atunci, cine mai are astăzi nevoie de oameni înfrânaţi şi morali,  când bună parte a comerţului se bazează pe pulsiuni erotice ?

Astfel,  vaccinul anti-HPV se transformă într-un soi de prezervativ injectabil, prin care se pot împlini, fără griji, imboldurile plăcerilor trupeşti, spre bucuria vânzătorilor de iluzii erotice, dar şi spre paguba sufletească a vaccinaţilor.

Iar dacă ne uităm cui îl administrăm, mi se pare că încurajăm mentalităţile desfrâului încă de la vârste fragede, în loc să cultivăm virtuţile duhovniceşti. Ca atare, generaţiile viitoare vor fi marcate de înfierbântarea sângelui, în defavoarea arderii duhului (expresie teologică ce descrie starea celui ce caută sfinţenia).

 

Însă Sf. Pavel avertizează că, din pricina unei vieţi decadente, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit (1 Cor.  11, 30).