6 septembrie. Ziua meciului. Pe seară. Stau în fata calculatorului, in minte cu rugamintea Iuliei Rosu de a scrie ceva pe tema asta. Deasupra rugamintii troneaza procrastinarea cea de toate zilele.

Iata insa ca facebook-ul imi ofera material. Mai jos, mesajele pe care au aparut pe wall-urile de facebook ale prietenilor si cunostintelor maghiare si, unde e cazul, traducerile

Ştiri care nasc ruşinea maghiarilor

 

Katalin Gede (Odorheiu Secuiesc):

Eu nu vreau sa stiu despre meciul ro-hu, nu vreau sa vad cine pe cine f... [termen puternic pentru "enerveaza" -n.m.], cum distrug centrul vechi in Bucuresti, si nici cum enerveaza unul pe celalalt. Fiecare stire, informand despre oameni care nici nu merita pomeniti, naste doar ura.


 

T.I (Cluj):

 

In seara asta mi-e rusine ca sunt maghiar. Nu e important cine pe cine a provocat mai intai, cine a strigat mai intai ”bozgor”, sau “tigan”. Nu conteaza.
Pur si simplu mi-e rusine.

 

Si punct.

 

 

"Hoardele fasciste" şi arta de a pierde
 

O orădeancă, să-i zicem S, a remarcat că golul dat de români e győnyőrű. Adică superb. Şi a continuat în română.

 

A dat naştere unei serii de apostrofări, căreia S le-a răspuns când pe jumătate glumeţ,

 

Eşti tare? Hai în centrul Bucureştiului, să rup vreo şase bănci cu tine :D

 

când pe un ton ferm

 

 

Nu îmi spune nimeni cu cine să ţin.

Toată discuţia pro şi contra susţinerii României s-a purtat în limba maghiară.


De asemenea, un budapestan casatorit cu o unguroaica din Ardeal a scris legat de comportamentul suporterilor maghiari la Bucuresti, ca ii pare rau. Si a postat acest mesaj de doua (!) ori

 

 

 

“BOCSÁNAT ROMÁNIA! SZÉGYEN, AMI MA TÖRTÉNT! Îmi pare rău, România! Este o ruşine ceea ce s-a întâmplat azi!”.



Tot Janos Zolnay a postat, in aceeasi zi, pe pagina sa de Facebook, urmatorul mesaj impotriva huliganilor maghiari:

 


Haide, România!!! Sa fie eliminati (din grupe-n.m.) maghiarii - si sa nu mai comita distrugeri in strainatate hoardele fasciste din Ungaria

 

Pe lângă mesaje anti-huligani, m-am delectat şi cu două imagini care arată că hazul de necaz nu e un monopol românesc:

"Numărul golurilor înscrise. Ungaria. România" sursa

_______________________________

Mulţumesc tuturor care m-au ajutat cu traduceri: Mihaela, David, Iza, Dalma, Istvan şi oricui m-a ajutat şi l-am uitat
_______________________________

 O poză chiar mai veselă o am de la o unguroaică din Secuime. Aflata de ani de zile departe de ţară, în Israel, K îmi spusese mai demult că, pentru ea, patria e România. Şi tot m-a surprins când, la final de meci, mi-a spus un banc despre înfrângerea Ungariei. Şi mi-a dat, bucuroasă, poza cu care mi-am început postarea.


Nu zic că de pe facebook ar fi lipsit complet prejudecăţile antiromâneşti şi naţionalismele. Am întâlnit, la cei care îmi criticau prietenii şi termeni ca "olahok" (valahi) şi întrebări ca "eşti bolnav?" şi comparaţii stupide (maghiarii nu pot ţine cu românii cum pisicile nu pot ţine cu câinii). Dar aceste comentarii nu i-au împiedicat pe ungurii mei să critice fascismul din propria ogradă, să îşi exprime ruşinea sau să ţină cu România.

Apropo ultima poză arată clar cu cine ţin pisicile. :))

Ca prietenii mei mai sunt mulţi alţi unguri, mai ales din România. Au meritat aceşti maghiari acel "Afară cu ungurii din ţară", scandat, spun martorii, de mai toată National Arena?
Nu şi a fost o scandare stupidă, care nu poate fi echivalată cu "Ţiganii" strigat de huliganii maghiari. Pentru că ei, ultraşii de Budapesta sau de Balaton, oricum se duceau afară din România, la mama lor de dobitoci.

În schimb, sloganul a lovit tocmai în maghiarii de la noi. Inclusiv în cei care au strigat, ca şi tine, hai România. Buni cetăţeni români şi, în acelaşi timp, etnici unguri. Unguri despre care tu, române, tu NU trebuie să ştii că există. Spre dauna ta. Şi spre profitul politicienilor.