Clădirile, din punct de vedere al capacităţii de rezistenţă la seism, se grupează în patru clase, de la I la IV. Clasa de Risc seismic I se referă la clădirile care se vor prăbuşi la seism, iar în categoria IV intră acele clădiri care vor avea avarii minore la nivelul elementelor nestructurale. Celebrele clădiri cu bulină roşie se găsesc încadrate în clasa I. La clădirile din clasa II de risc seismic sunt aşteptate degradări structurale importante cu necesitatea consolidării ulterioare, în clasa III de risc seismic intră clădirile la care sunt aşteptate degradări structurale minore, iar la cele din clasa IV nu sunt aşteptate degradări structurale. Construcţiile noi trebuie toate să se încadreze în clasa IV de risc seismic.


Dacă clădirea ta se încadrează în clasa de Risc seismic I sau II, apucă-te de consolidat sau mută-te cât mai repede. Nu cumpăra astfel de clădiri deoarece vei sfârşi cu rate la bancă şi fără clădire în cel mai scurt timp posibil. De altfel băncile nici nu acceptă la creditare astfel de imobile, dar să spunem că eşti dispus să aranjezi o expertiză.
 
Dacă locuieşti într-o clădire construită înainte de 1950 şi aceasta are regim de înălţime mai mare de P+1, nu te bucura că nu este înscrisă în lista imobilelor cu probleme: cel mai probabil nu a fost expertizată niciodată şi atunci nu există informaţii despre aceasta.
 
Mare parte din clădirile din Centrul Vechi se încadrează în clasa I şi II  de risc seismic- adică undeva la peste 80% din ele. Acestea constituie un pericol şi fără cutremur, dar ce să mai vorbim de seisme majore. Dovadă stau chiar prăbuşirile periodice care au loc acolo.
 
Primăria, patronii de restaurante şi baruri din zonă se joacă nu doar cu propria viaţă ci chiar cu cea a angajaţilor şi a clienţilor. 
 
Un cutremur major, similar cu cel din 1977, ar pune la pământ mare parte din aceste clădiri. Eu sper ca el să aibe loc la o oră de minim interes şi astfel cât mai puţine persoane să fie afectate. Cu siguranţă vor fi victime umane şi probabil vom asista iar la câteva lacrimi după modelul cu moartea lui Ionuţ.
Cu siguranţă voi vedea autorităţile, ce vor deplânge victimele, cum se plimbă printre dărămături şi cum vor acuza ONG-urile de faptul că reabilitările nu s-au făcut din cauza lor (vai de Salvaţi Bucureştiul şi alţii asemenea lor).
În momentul de faţă există un joc al foilor între Inspectoratul de Stat în Construcţii şi Primăria Generală, în atribuţiile căreia intră acea zonă. Prima face plângeri, trimite sesizări, dă în judecată... a doua tratează cu dezinteres toate aceste lucruri.
 
Am văzut specialiştii din popor cum laudă aceste clădiri: au trecut prin vreo 4 cutremure şi nu au avut nimic. Vă recomand să treceţi prin vreo trei atacuri de cord şi să vedem dacă mai repetaţi cele de mai sus. Mare parte din ele au suferit avarii grave în 1977 iar consolidările au fost la repezeală şi de formă... de altfel într-un termen atât de scurt nici nu se putea face mai mult. Ulterior cei care le-au locuit până în 1989 au mai făcut modificări prin mutări sau eliminări de pereţi. Dacă adaugăm aici şi degraderea materialelor datorită vârstei dar mai ales a perioadei de părăsire de după 1989, vorbim deja de un genocid viitor susţinut cu voinţa autorităţilor.

Vrea cineva să mă contrazică? Dacă luăm la expertizat în termeni reali acele clădiri nici 20% nu trec testul.