Tornadele, noua provocare extremă. Schimbarea climei aduce fenomene meteo pentru care România nu este pregătită INTERVIU

Tornadă / FOTO Shutterstock

De la furtuni violente cu fulgere la căderi masive de grindină şi chiar tornade, România s-a confruntat în ultima perioadă cu o serie de fenomene meteo extreme care devin încet-încet o obişnuinţă. În timp ce predicţiile climatologilor şi ale altor experţi în domeniu oferă motive serioase de îngrijorare, strategia României privind schimbările climatice ar putea fi coerentă şi competent formulată, asta dacă n-ar lipsi aproape cu desăvârşire.

Pe 24 iunie, în sud-estul Cehiei, o tornadă a măturat sate întregi, a rănit sute de oameni şi a dus la moartea a cel puţin cinci persoane. Imaginile înregistrate în timpul urgiei şi priveliştea dezolantă a localităţilor afectate s-au rostologit apoi şi în presa din România. Ar fi fost poate o curiozitate exotică, un subiect nevinovat de conversaţie, dacă n-ar fi avut loc atât de aproape de România şi dacă ţara noastră nu ar fi trecut în ultimele săptămâni prin nesfârşite coduri roşii şi avertizări meteo de vreme extremă. 

Luna iunie s-a înscris, de altfel, într-o tendinţă mai generală ce poate fi observată din datele Agenţiei Naţionale de Meteorologie. În ultimul deceniu, între 2010 şi 2020, ANM a emis, în total, pentru cele trei luni de vară, 195 de avertizări de tip cod roşu care au vizat diferite fenomene meteo extreme: de la valuri de căldură la cantităţi foarte mari de precipitaţii şi de la grindină la furtuni violente. În prima parte a intervalului, însă, nu a fost înregistrată nicio avertizare de tip cod roşu, majoritatea fiind concentrate în anii 2018 şi 2019, când au fost emise 59 de avertizări, şi în 2020, când au fost emise nu mai puţin de 132 de avertizări de tip cod roşu. Tendinţa, spun mai mulţi specialişti, trebuie înţeleasă în contextul mai larg al schimbărilor climatice, iar orice politică publică de prevenire, avertizare ori adaptare la fenomenele meteo trebuie gândită în cadrul unei strategii mai largi de confruntare cu provocările schimbărilor climatice. 

Indice de bază: instabilitatea

Fenomenele extreme cu care România s-a confruntat în ultima perioadă, precum grindina, tornadele, vântul intens şi descărcările electrice, se declanşează când anumite condiţii meteorologice sunt prezente în acelaşi timp într-o anumită zonă, a explicat pentru „Weekend Adevărul“ Bogdan Antonescu, expert în fenomene meteo extreme. „Ingredientele sunt instabilitatea, umiditatea şi mecanismul de declanşare. Putem evalua instabilitatea atmosferică ridicând o particulă de aer – ne putem imagina o particulă având dimensiunea unui balon cu heliu pentru petreceri – de la suprafaţă până la o anumită altitudine în atmosferă. La altitudine lăsăm liberă particula de aer. Dacă aceasta urcă de la sine, adică particula este mai caldă şi, deci, are densitate mai mică decât aerul înconjurător, atunci avem o situaţie de instabilitate. În plus, dacă particula este una umedă, conţine vapori de apă, aceasta se răceşte în mişcarea ascendentă. Vaporii de apă condensează şi se vor forma norii. Peste aceste trei ingrediente necesare şi suficiente mai trebuie să adăugăm şi forfecarea pe verticală a vântului: vântul îşi schimbă direcţia şi viteza pe măsură ce urcăm în atmosferă. Forfecarea vântului ne spune ceva despre cât de organizată este furtuna. Simplificând, putem spune că forfecarea mare poate duce la apariţia unor furtuni mai organizate care sunt de obicei asociate cu fenomene severe. Tornadele şi grindina de mari dimensiuni, mai mare de 2 centimetri, sunt produse în general de supercelule, un tip de furtună care se dezvoltă în medii caracterizate de forfecare mare“, a explicat Bogdan Antonescu.

Cea mai recentă grijă a românilor: tornadele

Psihologii şi economiştii comportamentali invocă conceptul de euristică a disponibilităţii pentru a explica de ce oamenii fac adesea greşeli când evaluează frecvenţa anumitor fenomene. Pe scurt, o euristică este o scurtătură mentală pe care o folosim pentru a simplifica rapid situaţii complexe în vederea formării unei judecăţi ori a luării unei decizii. Euristica disponibilităţii descrie modul în care evaluăm, adesea greşit, frecvenţa apariţiei unui fenomen, bazându-ne pe cât de uşor ne este să extragem din memorie exemple asemănătoare. Simţul comun ne-ar indica faptul că tornadele – evenimente mediatizate, cu puternic impact emoţional şi care pot fi extrase ulterior uşor din memorie – ar fi devenit tot mai frecvente în ultima perioadă. Cu toate acestea, o confruntare riguroasă, cu datele disponibile, indică nevoia unei priviri nuanţate asupra acestei concluzii.

„Pentru ca o tornadă să fie raportată este necesară prezenţa unui observator şi a unui sistem care să verifice observaţiile, iar apoi să le includă într-o bază de date. Deoarece în multe ţări din Europa tornadele au fost ignorate, un astfel de sistem nu există. Este introdusă o eroare prin care avem mai multe tornade în regiunile cu densitate mai mare a populaţiei. În ultimii ani vedem în mass-media ori în social media un număr mare de tornade raportate atât în România, cât şi în Europa. Nu este influenţa schimbărilor climatice, ci este vorba de creşterea gradului de conştientizare a publicului faţă de tornadele din Europa. Este mult mai uşor acum să raportăm un eveniment meteo sever, precum grindina ori tornada, decât acum zece ani“, a explicat Bogdan Antonescu, adăugând că „în privinţa tornadelor din România nu putem da un răspuns clar – pe baza datelor de până acum, nu putem spune dacă numărul sau intensitatea tornadelor vor creşte în următorii ani“.

Cum arată viitorul fenomenelor meteo severe

Dacă predicţiile despre frecvenţa şi intensitatea tornadelor în România sunt un teritoriu în care, în lipsa unor date complete, ar trebui călcat mai degrabă cu grijă, predicţiile despre apariţia furtunilor extreme pot fi însă întemeiate cu o doză mai mare de siguranţă. O parte importantă din înţelegerea impactului schimbărilor climatice asupra frecvenţei apariţiei fenomenelor meteo severe este reprezentată de ceea ce climatologii numesc căi reprezentative de concentrare (n.r. – în engleză: Representative Concentration Pathway – RCP). Pe scurt, acestea sunt instrumente utilizate în formularea modelelor schimbărilor climatice care descriu diferite scenarii pentru viitor în funcţie de mai mulţi factori, crucial fiind cel al gradului de emitere în viitor a gazelor cu efect de seră. În cazul României, predicţiile despre fenomenele meteo severe în funcţie de diferite scenarii indică motive de îngrijorare.

„Într-un studiu publicat recent de o echipă de cercetători de la European Severe Storms Laboratory, aceştia analizează schimbările în condiţiile meteorologice asociate furtunilor severe. O serie de modele climatice au fost utilizate în acest studiu pentru a analiza condiţiile meteo până în 2010 pentru două scenarii climatice: RCP 4.5 – scenariul în care emisiile vor ajunge la un maximum până în 2040, iar apoi vor fi în scădere – şi RCP 8.5 – scenariul în care emisiile vor continua să crească până în 2100. Modelele climatice prognozează o creştere a situaţiilor cu instabilitate deoarece conţinutul de umiditate din regiunea inferioară a atmosferei va creşte. În acelaşi timp, forfecarea vântului va rămâne în general la fel ca şi până acum. Astfel, se prognozează că frecvenţa de apariţie a furtunilor severe va creşte, dar creşterea nu va fi uniformă în Europa, cea mai mare fiind în Europa Centrală şi de Est, inclusiv în România. Frecvenţa furtunilor severe va creşte, dar nu putem spune ce fenomene vor produce aceste furtuni“, a mai explicat Bogdan Antonescu, acesta adăugând că alte studii indică pentru România „o creştere a frecvenţei de apariţie a furtunilor care produc fenomene severe pe întreg teritoriul, în particular grindină de mari dimensiuni care va afecta regiunea de nord“.

Semnalele de alarmă trase de specialişti cu privire la creştere frecvenţei fenomenelor meteo extreme în următoarele decenii pun în discuţie nevoia unei informări clare a cetăţenilor cu privire la ce presupune viaţa într-un context climatic tot mai schimbător. „Din păcate, publicul de la noi, din Europa în general, nu este foarte educat atunci când vine vorba de protecţia la fenomene severe. Este normal să fie aşa, dacă considerăm tornadele care au o frecvenţă mică de apariţie în Europa comparativ cu Statele Unite. Dar evenimentele recente, precum tornada din Cehia, arată clar că publicul trebuie educat prin campanii realizate de serviciile meteo sau cele de protecţie civilă. De exemplu, în Statele Unite, astfel de campanii sunt realizate în fiecare an la începutul sezonului furtunilor – la noi, acest sezon este din mai până în august. Aceste campanii sunt cu atât mai necesare cu cât ne aşteptăm la o creştere a frecvenţei de apariţie a furtunilor severe în viitor“, a mai punctat Bogdan Antonescu.

Strategia României privind schimbările climatice

Campaniile de conştientizare şi de pregătire a populaţiei pentru fenomenele meteo severe ale prezentului şi ale viitorului reprezintă o parte mică, chiar dacă importantă, a provocărilor la care România, alături de toate celelalte ţări ale planetei, trebuie să găsească un răspuns. Atunci când vine vorba de provocările particulare ale României, Raportul de ţară al Comisiei Europene din 2020 evidenţiază vulnerabilitatea ţării noastre la inundaţii: aproximativ 13% din suprafaţa ţării reprezentând zone inundabile, secete, problemele date de o rată peste medie a intensităţii carbonului, efectele grave asupra sănătăţii ale unui grad ridicat de poluare şi exploatarea ilegală şi intensivă a pădurilor.

Între 2013 şi 2020, România a avut, cel puţin pe hârtie, o Strategie naţională privind schimbările climatice. Chiar dacă la finalul perioadei acoperite de strategie rezultatele sunt mixte, documentul a oferit un cadru clar pentru obiectivele politicilor publice în toate domeniile relevante pentru impactul asupra mediului. În deceniul în care ne aflăm, crucial pentru combatarea schimbărilor climatice şi, mai ales, pentru adaptarea la efectele acestora, autorităţile de mediu se pregătesc însă să înainteze mai degrabă pe baza unor petice de politici şi de proiecte.

„Strategia pe schimbări climatice a expirat anul acesta şi, din păcate, nu avem o nouă strategie privind schimbările climatice în România, iar acesta e un lucru destul de grav. În plus, Ministerul Mediului trebuia să pregătească o strategie pe termen lung care ar fi trebuit să fie gata până la finalul anului trecut, majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană realizând deja această strategie şi depunând-o către Comisia Europeană. Vorbim de o strategie prin care România demonstrează cum va atinge neutralitatea climatică în 2050 şi cum va restructura toate sectoarele economiei“, a declarat Vlad Cătună, coordonator al campaniei de climă şi energie a Greenpeace România. 

Strategia pentru intervalul 2013-2020, spune acesta, a bifat câteva aspecte importante în efortul României de combatare şi adaptare la schimbările climatice, dar a eşuat îngrijorător pe alte fronturi importante. „Partea bună la strategia 2013-2020 e că România e reuşit să-şi reducă emisiile şi să investească destul de consistent în energie regenerabilă şi de altfel şi-a atins ţintele propuse pentru 2020. Partea mai puţin fericită a strategiei e că practic schema de suport pentru industria energiei regenerabile a stagnat total din 2015, nu a existat niciun fel de investiţie în energie regenerabilă. România nu a prioritizat acest aspect care ţine de energie. În discursul public se vorbeşte la nivelul tuturor partidelor politice din România despre gaz atunci când e vorba de combustibilii de tranziţie, deşi e o prostie. Gazul fosil este format din peste 80% metan şi poate include, de asemenea, propan, etan, dioxid de carbon, azot, hidrogen. Metanul are de 84 de ori mai mare potenţial de încălzire globală decât CO2 în 20 de ani şi de 28 de ori mai mare în 100 de ani când este eliberat direct în atmosferă. Din păcate, România alege să prioritizeze alt combustibil fosil în loc să investească în energie regenerabilă în condiţiile în care ştim că avem un potenţial foarte bun când vine vorba atât de energie fotovoltaică, cât şi de energie eoliană“, a explicat Vlad Cătună. 

Deşertificarea galopantă a României

Fenomenul de deşertificare / FOTO Shutterstock

Deşertificarea unor zone întinse, mai ales din sudul şi din estul ţării, se numără printre principalele probleme de mediu cu care se confruntă România. Termenul de deşertificare descrie acele procese puse în mişcare de activitatea omului şi de schimbările climatice care contribuie în mod direct la aridizarea unor zone. Impactul direct constă în reducerea producţiei de alimente, reducerea calităţii apei şi infertilitatea solului. Atât de semnificativ este procesul de deşertificare în România încât un raport special din 2018 al  Curţii de Conturi Europene includea ţara noastră alături de Spania, Portugalia, Italia, Grecia şi Bulgaria în categoria ţărilor grav afectate. O stepă infertilă şi pustie pare să fie viitorul unor zone importante ale României în lipsa unor măsuri coerente.

„Am stors solul de viaţă“

Vlad Cătună observă că dincolo de cauzele punctuale, fenomenul deşertificării din România îşi găseşte rădăcina şi într-un mod mai general de utilizare a pământului şi a resurselor naturale. „În momentul în care vrei să te raportezi la natură doar ca la o resursă şi tot ce faci e s-o exploatezi, te afli în punctul în care după o exploatare intensivă – pentru că asta am făcut, nu mă refer aici doar la tăierea pădurilor, ci inclusiv la modul în care am practicat agricultura intensivă – ajungi la acest fenomen de deşertificare, care este practic o epuizare a solului. Am stors solul de viaţă“, a explicat acesta. 

Bariera Verde, una dintre campaniile Greenpeace România, vizează contracararea fenomenului de deşertificare prin încurajarea unităţilor administrativ-teritoriale din România să planteze minimum 15% din suprafaţa lor cu păduri de protecţie şi stimularea proprietarilor terenurilor agricole să contribuie la efortul de plantare. „Avem nevoie de plantarea de păduri de protecţie mai ales în zonele de deal şi de câmpie. În sudul României, doar 6% din suprafaţa totală este împădurită, şi ştim foarte bine că dacă vrem să facem faţă schimbărilor climatice, avem nevoie de păduri. Acestea au atât rolul de mecanism de absorbţie a emisiilor de dioxid de carbon, cât şi pe cel de mecanism de reducere a secetei şi de reţinere a apei la sol“, a declarat Vlad Cătună.

Tentativele eşuate de combatere a deşertificării

Proiectul Bariera Verde caută oferirea unei soluţii coerente şi cu şanse de reuşită, odată ce voinţa politică se va materializa într-un set de măsuri concrete, la problema deşertificării. Tentativele anterioare ale autorităţilor publice de contracarare a deşertificării au avut, însă, rezultate cel puţin chestionabile. De altfel, raportul citat al Curţii de Conturi Europene scoate în evidenţă România drept un exemplu de stat cu politici ineficiente în acest domeniu. Mai exact, pachetul oferit fermierilor prin programul de dezvoltare rurală în perioada 2014-2020 este descris de autorii raportului drept unul conceput greşit. Programul oferea un ajutor de 125 de euro per hectar fermierilor din zonele afectate de deşertificare pentru plantarea de culturi rezistente la secetă, practicarea rotaţiei culturilor şi reducere lucrărilor de arat la minimum. „Valoarea ajutorului disponibil nu constituie o justificare financiară suficientă pentru ca fermierii care deţin mai puţin de 10 hectare să se conformeze cerinţelor exigente ale măsurii. În consecinţă, niciun beneficiar eligibil nu a aplicat pentru pachetul privind deşertificarea şi nicio plată nu a fost efectuată“, arată raportul. 

Roxana Bojariu, climatolog: „Politicienii români sunt doar superficial interesaţi de urgenţa climatică“

Roxana Bojariu FOTO Inquam Photos / George Calin

Roxana Bojariu, şefa departamentului de Climatologie de la ANM, şi autor a numeroase lucrări de specialitate, spune, într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, care sunt semnele schimbării climei în România. Specialista avertizează că este nevoie de măsuri de frânare a schimbărilor climatice, în condiţiile în care acestea se produc într-un ritm tot mai accelerat, cu grave repercusiuni asupra vieţii omeneşti. Ea punctează că şi în România se pot forma tornade care să ducă la decese, cum s-a întâmplat recent în Cehia. 

„Weekend Adevărul“: Care sunt semnele schimbării climei în România? 

Roxana Bojariu: Statistic, există tendinţe semnificative de creştere a temperaturii pentru toate anotimpurile, mai mari vara şi iarna. Temperatura medie anuală are şi ea o tendinţă de creştere – a crescut cu peste 1 grad Celsius, la nivelul României, începând din 1900 şi până acum. Numărul de zile cu valuri de căldură a crescut în mod semnificativ în zonele de câmpie din sudul şi vestul ţării. Intensitatea precipitaţiilor a crescut – cantităţi mai mari de precipitaţii cad în intervale scurte de timp. De asemenea, grosimea medie a stratului de zăpadă are tendinţe de reducere, în regiuni din vest, nord şi nord-est.

De ce au apărut aceste schimbări climatice?

Schimbările climatice au punctat istoria geologică a Terrei de 4,5 miliarde de ani, având mai multe tipuri de cauze şi manifestări diferite pe scările temporale, în funcţie de aceste cauze. Printre cauze se numără: ciclul de viaţă al Soarelui – la fiecare miliard de ani, fluxul de radiaţie solară creşte cam cu 10%. Alte cauze sunt legate de modificările în distribuţia ocean-continente, care au loc pe perioade de sute de milioane de ani. Schimbarea climatică actuală se petrece mult mai rapid decât cele din trecutul geologic şi are drept cauză principală modificarea compoziţiei atmosferei din cauza emisiilor de gaze cu efect de seră – dioxid de carbon, metan, oxid de azot – pe care activităţile omenirii le eliberează în atmosferă. Aceste gaze lasă să treacă radiaţia solară directă, dar absorb o parte din radiaţia emisă de suprafaţa încălzită a Pământului. În acest fel, efectul natural de seră este intensificat şi în sistemul climatic se acumulează din ce în ce mai multă căldură, pe măsură ce cantitatea de gaze cu efect de seră creşte în atmosferă.

Schimbările climatice provoacă epidemii

Ce riscuri reprezintă schimbările climatice pentru sănătatea umană? 

Schimbarea climatică, prin tendinţa de creştere a temperaturii aerului, determină creşterea stresului termic, în sezonul cald, cu implicaţii asupra mortalităţii şi morbidităţii, mai ales în cazul persoanelor în vârstă şi a celor cu boli cronice. Aici trebuie amintit şi că sursele emisiilor de gaze cu efect de seră – în principal combustibilii fosili arşi – sunt şi surse de poluare locală, reduc calitatea aerului şi provoacă efecte conjugate cu cele ale stresului termic. Pe de altă parte, modificările în regimul termic şi în cel al precipitaţiilor determină modificări în ciclul de viaţă al unor vectori – ţânţari, căpuşe, păsări – transmiţători de agenţi patogeni ce determină boli precum infecţiile cu virusul West Nile, boala Lyme etc. Astfel, ţări care până de curând nu aveau probleme mari cu aceste boli încep să fie afectate de epidemii cu noi agenţi patogeni, pentru că regimul climatic e favorabil acum vectorilor transmiţători. Modificările de temperatură şi de precipitaţii pot afecta şi siguranţa alimentară, provocând probleme de sănătate legate de malnutriţie. Inundaţiile, mai frecvente în unele zone, au impact asupra calităţii apei, cauzând boli transmise prin apă.

Cum putem frâna accelerarea schimbărilor climatice? 

Încetinirea ritmului schimbării climatice prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel global înseamnă să câştigăm timp pentru a ne putea adapta la schimbările deja produse şi la cele care inevitabil se vor produce. Statul român, ca parte semnatară a Tratatului de la Paris, dar şi ca membru al Uniunii Europene, trebuie să-şi îndeplinească obiectivele asumate.

De ce apar tornadele

Ce ne puteţi spune despre tornadele din ce în ce mai frecvente? De ce au început să ia amploare în România? 

Tornadele, ca tip de fenomen meteo, nu sunt ceva neobişnuit în Europa, deci nici în România. Sunt fenomene locale, care durează relativ puţin, de aceea greu de înregistrat, până nu demult, dacă nu te aflai la locul şi în momentul potrivit. Odată cu creşterea mobilităţii oamenilor şi cu disponibilitatea mai mare a dispozitivelor cu care pot fi înregistrate, a apărut şi o explozie a consemnării lor. 

Ce ar putea specialiştii să facă pentru a preîntâmpina evoluţia şi cum ar trebui oamenii să reacţioneze în faţa unui fuior de tornadă? 

Se cercetează legătura între schimbarea climatică şi creşterea frecvenţei şi intensităţii tornadelor pentru că există raţiuni teoretice în favoarea existenţei acestei legături. Ea trebuie însă demonstrată cu mai multe observaţii ale fenomenului şi prin modelarea numerică. Să preîntâmpini tornadele nu se poate! Se poate, însă, să limitezi impactul lor asupra comunităţilor umane prin sisteme de prognoză şi alertare mai bune, prin modificarea felului în care se construieşte şi prin educarea oamenilor astfel încât ei să acţioneze bine în condiţiile fenomenului extrem: să se adăpostească imediat urmând indicaţiile autorităţilor, să evite zona ferestrelor, chiar adăpostiţi fiind. Un nor de tip fuior/pâlnie nu este încă o tornadă, dar trebuie să constituie un semnal de alarmă – ar putea să se transforme relativ repede în tornadă, de aceea e necesar ca oamenii să caute un adăpost sigur, să evite deplasările în zona de apariţie a acestui nor.

Ne putem aştepta la episoade precum cel recent, din Cehia, care a ucis zeci de oameni? 

Astfel de episoade tornadice cum a fost cel din Cehia nu este exclus să se poată dezvolta şi în România.

Impactul asupra marilor aglomerări urbane

Sunt oraşele din România pregătite pentru fenomene meteo extreme? 

Cred că oraşele noastre nu sunt, în general, pregătite pentru a face faţă fenomenelor extreme prezente, cu atât mai mult celor viitoare, în condiţiile schimbării climatice. Oraşele sunt afectate în mai mare măsură de valurile de căldură şi de inundaţii. Valurile de căldură vin şi cu condiţii atmosferice care favorizează episoade de poluare cu scăderea calităţii aerului şi cu impact asupra sănătăţii publice în marile aglomerări urbane.

Vara se prelungeşte

Ni se schimbă anotimpurile?

Vor rămâne tot patru anotimpuri, dar ele vor fi diferite faţă de anotimpurile de acum mai multe decenii în urmă. În medie, primăvara se va instala mai repede, vara se va prelungi spre toamnă, toate anotimpurile vor avea temperaturi medii mai mari. Creşterile cele mai mari de temperatură vor fi vara şi iarna. Fenomenele extreme vor puncta toate anotimpurile.

Cât de preocupaţi îi vedeţi pe politicienii români de urgenţa climatică? 

Politicienii români – cu unele excepţii notabile – sunt doar superficial interesaţi de urgenţa climatică, reacţionează mai mult la impulsurile transmise de la Bruxelles, şi atunci o fac mai degrabă formal. În mod normal, toate deciziile politice ar trebui bine fundamentate pe baza celei mai bune cunoaşteri ştiinţifice disponibile la un moment dat. Iar în condiţiile schimbării climatice actuale, al cărei ritm este foarte rapid, e nevoie de o legătură permanentă şi eficientă cu comunitatea oamenilor de ştiinţă. 

Erată

Acest articol a fost modificat pentru a clarifica impactul metanului asupra schimbărilor climatice. Informaţia iniţială conform căreia metanul este un gaz cu efect de seră de 140 de ori mai puternic decât dioxidul de carbon a fost corectată. Informaţia corectă este că metanul are de 84 de ori mai mare potenţial de încălzire globală decât CO2 în 20 de ani şi de 28 de ori mai mare în 100 de ani când este eliberat direct în atmosferă.