Timp suspendat. Nu ştim încă bine în ce tip de naraţiune să aşezăm perioada de izolare, cu amestecul său straniu de stări şi gesturi. Spaima de sfârşit, orele de plictiseală, cifrele pandemiei, surescitarea şi îngrijorarea, energia creativă sau lipsa de vitalitate au ritmat un spaţiu-timp singular, inedit, deschis unor interogaţii multiple, în intimitate cel mai adesea.

Impusă, solitudinea fiecăruia a vibrat însă colectiv. 

Invitaţii ZFR

Am deschis pe blogul francofon Zoom France Roumanie un spaţiu de exprimare în acest sens, invitând săptămânal scriitori şi artişti de expresie franceză să analizeze, la cald, în ce mod i-a afectat (sau continuă să-i bulverseze) criza, individuală şi colectivă, cauzată de pandemie.

Ancheta iniţiată de ZFR propune trei întrebări, înţelese însă ca puncte de pornire, provocări pentru o reflecţie liberă, individuală, asumată:

Invitata săptămânii în proiectul Temps d’arrêt de pe Zoom France Roumanie este pianista Axia Marinescu*.

Misterul intact al intimităţii

1. Cu ce asociaţi timpul suspendat al izolării, ce reflecţii vă stârneşte această experienţă insolită?

Aceasta perioada de izolare a reprezentat pentru mine un moment de introspectie, de scufundare adâncă în tot ceea ce este legat de artă în general. Aş spune că trăiesc constant nevoia de a mă regăsi singură cu mine însămi, de aceea timpul oprit artificial de către virus mi-a permis să adâncesc şi mai mult - în pace şi în linişte - cărările creative. Am profitat de acest răgaz pentru a imagina programe noi de concert şi de recital, pentru a explora năzuinţe şi idei interpretative.

În ceea ce priveşte relaţiile cu ceilalţi, contactul nu a fost pierdut, chiar dacă prezenţa fizică nu mai exista. Dar toate acestea au de asemenea un farmec, pentru că ne confruntăm cu sunetul vocii celor pe care îi iubim.

Numai la auzul inflexiunii vocii, pe care o ascultăm cu tandreţe, descoperim starea de suflet şi de spirit a celor dragi.

2. Ce raport a instaurat experienţa izolării între intimitate şi extimitate (preluând termenul psihiatrului francez Serge Tisseron). În ce măsură aţi resimţit o tensiune expresivă, dorinţa de a exprima mai intens în exterior lumea interioară?

Cred că fiinţa umană a avut întotdeauna şi are în continuare dorinţa de a-şi exprima trăirile interioare prin diferite forme de expresie, mai ales prin artă. Dar în acelaşi timp, misterul pe care îl suscită anumite părţi ale intimităţii noastre rămâne intact (şi ar trebui sa rămână aşa), deoarece acest secret intim şi profund personal devine sursă de inspiraţie şi cale de comunicare cu Frumosul, care se găseşte în adâncurile inimilor noastre, în bunătate şi dulceaţă.

3. Ieşim din izolare. Ca să mergem unde? Spre ce?

Astăzi ne aflăm din nou într-o perioadă de izolare în Franţa, dar păstrez vie speranţa că ieşirea din acest coşmar al bolii ne va face mai conştienţi de lumina vieţii, care se materializează la toate nivelurile lumii noastre actuale. Această perioadă atipică pe care o trăim (şi pe care nu credeam că am fi putut-o trăi în secolul 21), stăpânită de o pandemie cu iz medieval, ne resituează în raport cu priorităţile şi semnificaţia vieţii.

Dar, consider că pentru a putea conştientiza această bulversare cu care ne confruntăm, trebuie să fim capabili să ne deschidem către aventură, către schimbare şi către îmbrăţişarea visurilor care se suprapun peste realitatea sterilă. Acest lucru insa, cere din partea noastră curaj, mult curaj...

*Notă biografică

Pianistă carismatică, suplă şi lirică în discurs (Opéra Magazine, Paris), Axia Marinescu este laureată a mai multor competiţii internaţionale de pian. Susţine recitaluri de pian, solo sau acompaniată de orchestră, pe scene din Europa şi din Asia.

Ultimul album, intitulat Instrospections, produs de Polymnie, a fost primit cu entuziasm de critică şi de public. Pianista îşi atrage publicul către o emoţie intensă, purtată de o pasiune interioară impulsivă şi generoasă în acelaşi timp.