„The Conversation“ numeşte acest tip de atentat menit să se „viralizeze“ şi să atragă atenţia opiniei publice „performance crime“. Streaming-ul video care ajunge, practic, către întreaga planetă este o componentă centrală a actului de violenţă. În trecut, terorismul funcţiona în cadrul aşa-numitului „teatru al terorii“ – pentru ca actul terorist să fie eficient, era necesar ca presa să mediatizeze spectacolul violenţei pus în scenă de grupul terorist. În prezent, este mult mai uşor pentru un terorist atât să creeze spectacolul, cât şi să îl distribuie, singur, prin intermediul reţelelor de socializare. Mai multe despre atentatul din Noua Zeelandă în analiza de aici.

În acelaşi timp, în Nigeria, atentatele comise împotriva creştinilor sunt ceva la ordinea zilei – şi ele au loc, practic, în fiecare lună. Doar în luna aceasta, jihadiştii au ucis 120 de creştini şi au distrus 140 de locuinţe, conform Christian Post. Nu este vorba atât despre „teatrul terorii“, cât despre o campanie de intimidare şi exterminare a fermierilor creştini din nordul Nigeriei de către jihadişti. Din diverse motive, mass-media occidentale ignoră, în mare parte, aceste atentate – poate că ele nu sunt suficient de spectaculoase, în sensul de „performance crime“; sau poate că ele nu reprezintă o miză foarte mare, în bătăliile ideologice care se poartă în mass media: aceşti fermieri creştini sunt „prea creştini“ pentru a stârni interesul Stângii, şi „prea străini“ pentru a stârni interesul Dreptei. Între timp, Open Doors USA ne aminteşte că numărul creştinilor ucişi în Nigeria, în ultimii ani, de islamiştii Fulani a trecut de 6000.