Dacă nu-ţi iese ceva bun nu te băga. Dacă nu-ţi aduce nimic folositor (bani, poziţie) nu te băga. Dacă se iveşte ocazia să semnezi, să participi, să aderi, să protestezi, să iei atitudine, să crezi în valori, să critici cu argumente, să iei o decizie bună, să strigi, să trăieşti cu mintea ta, nu te băga. Auzi? Nu te băga! Găseşti o scuză, dacă ţi se cere să te bagi: eşti plecat în concediu, ai o treabă urgentă, ai să reflectezi, te mai gândeşti, reveniţi săptămâna viitoare, nu e momentul. Nu te băga nici dacă crapă Pământul. Nu-i planeta ta, este a tuturor. Aşa te-au învăţat ai tăi, să nu te bagi. Pentru că şi ei au fost învăţaţi de părinţii lor să nu se bage. O veche tradiţie românească: nebăgatul, neimplicatul. (Comuniştii au exploatat-o foarte bine.) Orice băgare înseamnă un risc. Cine ştie pe cine deranjezi?, pe cine pui într-o situaţie neplăcută?, cine te va lua la ochi?, cine te va ţine minte sau îţi va trece „băgatul“ la dosar? Măcar dacă ar fi un ghiont! Dar la câtă ură şi invidie este în societate românească o poţi lua peste bot dintr-o direcţie pe care nici într-un Centenar n-o poţi anticipa, cu mintea ta.

Românii, prin tradiţie, sunt un popor de neimplicaţi. Respectă tradiţia, nu te băga! Ai şi tu treburile tale.

Lasă-i pe alţii să se bage. Mai proşti, mai deştepţi, dar nu ştii cum s-a întâmplat că, în ultimii 30 de ani, s-au băgat la grămadă proştii, incompetenţii şi mediocrităţile. Ăştia n-au altceva mai bun de făcut decât să se bage? (Câţi s-au băgat în PCR? Câţi s-au băgat la Revoluţie? Câţi în Parlament? Dar cât de mulţi se mai bagă în rahat?) Deci, lasă-i pe alţii să se bage, să-şi rupă gâtul... Sigur, când te bagi trăieşti cu teama că o să ţi se rupă gâtul. Deci, vezi-ţi de treburi! Românii, prin tradiţie, sunt un popor de neimplicaţi, de nebăgaţi. Respectă tradiţia! Ai şi tu treburile tale, ţii la ele, ţii cu dinţii, asta-i viaţa ta de român rămas în România, în secolul XXI. De ce să rişti, de ce să nu mai dormi liniştit noaptea? Dacă, totuşi, vrei să te bagi puţin, stai pe margine: stânga, dreapta, spatele, mai ales spatele, să nu-ţi sară unul în spate, scanează situaţia! Vigilenţă maximă! Astfel, de pe margine, poţi să arunci două-trei cuvinte, să-ţi dai cu părerea, chiar dacă nu te pricepi, nu te doare gura, eşti cetăţean, ai drepturi, clămpănitul nu-i chiar aşa de periculos precum băgatul. De pe margine poţi să bagi şi tu pe cineva pe care ai boală în originea mamei lui. Aşa, băgat pe româneşte în mă-sa! Toţi românii fac asta, sport naţional, nicio problemă!

Dar cel mai bine este să întorci spatele şi să te pui pe tine în mijlocul lumii: interesele, avantajele, cariera, ascensiunea şi liniştea ta. Restul nu te interesează, poate să fie măcel! Nu te bagi, nu te implici, nu tresari, viaţa e frumoasă chiar şi aşa, când respiri băşinile altora în România, susţinând că atmosfera este curată, armonioasă, promiţătoare... Să nu te bagi, pentru că statul român are grijă să te bage în pământ.