Poveştile românilor de succes din Marea Britanie: de la avocaţi şi medici la milionari în lire

Poveştile românilor de succes din Marea Britanie: de la avocaţi şi medici la milionari în lire

Flavia Kenyon (stânga), George Beţianu şi Felicia Buruiană - români cu poveşti de succes în Regatul Unit FOTOGRAFII Alex Varninschi

Serialul „Adevărul despre românii din Marea Britanie“ continuă astăzi cu poveştile românilor de succes, aproape necunoscuţi în Insulă. Cei trei jurnalişti de la „Adevărul“ vă introduc în vieţile oamenilor mai puţin interesanţi pentru publicul britanic, dar care contribuie esenţial la economia ţării.

Ştiri pe aceeaşi temă

Flavia Kenyon este singurul avocat pledant român care profesează în Baroul penal din Marea Britanie, unde trăieşte de 20 de ani. George Beţianu a ajuns, din şofer de taxi, director peste şase companii, iar Felicia Buruiană îi vindecă pe pacienţii englezi într-un spital din Oxford. Vă povestim deci despre vieţile unor români obişnuiţi. După ce ieri am prezentat cauzele care au născut mitul „invadatorului român“, vom scrie, în acest serial, despre românii care muncesc cinstit de zeci de ani în Regat, despre oamenii care emigrează şi ajung să comită infracţiuni, precum şi despre cum suntem văzuţi de britanicii de rând.

„Întotdeauna am avut pasiunea de a vorbi în numele oamenilor, de a-i apăra prin argumente legale. Şi asta fac acum: sunt avocat“, povesteşte românca Flavia în biroul ei din Temple, zonă a Londrei cunoscută drept inima sistemului juridic din Anglia.

Într-un cartier istoric, pe malul Tamisei, numele Flaviei Kenyon stă afişat, alături de cele ale avocaţilor britanici, pe tabla de la intrarea în clădirea Baroului englez „3 Temple Gardens“. De nouă ani, în fiecare zi, Flavia Kenyon îşi pune peruca şi roba şi pledează în faţa judecătorului pentru românii acuzaţi de infracţiuni în Marea Britanie. Deşi trăieşte în Anglia de 20 de ani, ea şi-a asumat misiunea de a înfrunta prejudecăţile şi discriminarea alături de conaţionali.


„Am lucrat de două ori mai mult decât colegii“

S-au scris pagini întregi despre românii din Insulă care vor să paraziteze sistemul de beneficii sau despre cei care comit infracţiuni. Însă sunt prea puţini cei care spun adevărul: cazurile negative reprezintă de fapt o minoritate. Cei mai mulţi români stabiliţi în Regatul Unit sunt cei care contribuie substanţial la economia britanică, sunt oameni care s-au integrat în societate şi sunt percepuţi acum nu ca intruşi, ci ca parte din ea. 

„A fost un drum foarte lung şi nu a fost deloc uşor. Am fost nevoită să lucrez de două ori mai mult decât colegii mei şi chiar a trebuit să dovedesc că sunt mai bună“, povesteşte Flavia, într-o engleză desprinsă parcă din sonetele lui Shakespeare. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Numele Flaviei Kenyon figurează pe lista avocaţilor 
pledanţi din Temple, în centrul capitalei britanice

„O vezi pe femeia de-acolo? O să mă însor cu ea“

Povestea Flaviei Kenyon aşterne tăcere peste jurnaliştii britanici, pentru că presa din Regatul Unit caută mai degrabă uscăturile din pădure. Însă Marea Britanie găzduieşte şi astfel de români: studenţi, doctori, avocaţi, oameni de afaceri, români de succes care şi-au construit o viaţă nouă, într-o ţară care, de multe ori, se miră că printre imigranţii est europeni sunt şi astfel de modele. 

La fel ca multe alte poveşti româneşti, experienţa Flaviei Kenyon în Regat  a început la scurt timp după ieşirea din comunism. După ce a absolvit Facultatea de Limbi Străine din Bucureşti, Flavia a decis să-şi urmeze dragostea într-o ţară pe care avea să o numească, în scurt timp, „acasă“. În 1993, Flavia l-a cunoscut pe Paul Kenyon, jurnalist BBC care fusese trimis să relateze despre orfelinatele rămase moştenire din perioada comunistă. „O vezi pe femeia de acolo? O să mă însor cu ea!“ i-a spus Paul cameramanului său în momentul în care a zărit-o pe Flavia. A fost dragoste la prima vedere.

„Îmi amintesc cu mult drag de România. Am multe momente frumoase pe care le-am trăit în copilărie, deşi era o perioadă întunecată în România. Dar am avut norocul să fiu acceptată la Universitatea Oxford şi să vin aici să studiez. Apoi m-am căsătorit cu Paul şi am decis că voi ajunge avocată“, povesteşte Flavia.

„Românii nu vin pentru a comite infracţiuni“

Pentru români este important să se integreze, să îmbrăţişeze cultura britanică, dar fără să renunţe la valorile tradiţionale, crede Flavia, care îi reprezintă în tribunal atât pe români, cât şi pe etnicii romi. 

„Motivul pentru care ei vin la mine ţine în primul rând de faptul că eu îi înţeleg, le cunosc tradiţiile şi cultura şi asta le oferă un avantaj în faţa judecătorului şi a juriului“, explică ea munca pe care o face în fiecare zi. 

„Românii nu vin aici cu gândul de a comite infracţiuni, aşa cum ar vrea tabloidele să creadă publicul britanic. Deloc. Romii nu vin aici cu gândul la infracţiuni. Asta este o prejudecată“, continuă ea.  

Sisteme şi culturi diferite. Marea Britanie nu înseamnă lapte şi miere, românii care vin aici trebuie să cunoască şi să înţeleagă cum funcţionează sistemul englezesc şi să joace după regulile lui. Altfel, riscă să se trezească într-o luptă pentru supravieţuire care, pe unii, îi poate împinge spre infracţiuni. Având experienţă cu astfel de cazuri, avocata ne explică de ce se întâmplă asta: 

„Pentru români a fost foarte dificil, pentru că, spre exemplu, vin în această ţară cu idei strălucite şi vor să lucreze ca liber profesionişti. Foarte puţini dintre ei înţeleg sistemul. Este un sistem complet diferit faţă de cel din România, iar asta duce la o ciocnire culturală. Însă mulţi dintre ei nu-şi dau seama de asta. Şi eşuează. Eşuează pentru că nu reuşesc să-şi găsească de muncă şi nu-şi permit să supravieţuiască. Şi am avut multe cazuri de români care, din nefericire, au început să comită infracţiuni pentru a supravieţui”.

Flavia subliniază că nu este nimic special cu privire la românii care comit infracţiuni în Marea Britanie. La fel ca ei sunt mulţi alţi oameni, britanici sau de etnii diferite, care o fac. Avocata blamează însă tabloidele pentru limbajul folosit în cruciada împotriva românilor.

„Tabloidele nu ar îndrăzni să folosească un astfel de limbaj cu alt grup etnic. Niciodată, în 20 de ani de când locuiesc aici, nu am auzit vorbindu-se aşa despre cineva“.

Dar presa nu ne-a slăbit din etichete xenofobe. „Este dezumanizant, este peiorativ şi vizează rasa umană. De exemplu, roiurile de insecte au devenit un val, valul a devenit un tsunami, iar tsunami-ul a devenit apoi o invazie. Vorbim despre schimbări de proporţii biblice, apocaliptice, pe care aceşti români le vor aduce Marii Britanii. Este jignitor şi trebuie să înceteze“, adaugă Flavia, intrigată şi, deopotrivă, revoltată de atitudinea presei faţă de imigranţii români. 

„Este foarte ne-englezesc“

Britanicii sunt obişnuiţi să strângă mâna unor români de succes, fără să se gândească la „hoardele“ care vin să le fure joburile. Dar mare parte din presa din Regat, susţinută de politic, s-a asigurat că imaginea românilor care muncesc şi contribuie în ţară nu va vedea lumina tiparului. 

„Toată isteria creată în 2013 nu este deloc specifică spiritului britanic, pe care îl admir şi pe care l-am adoptat cu dragoste. Este foarte ne-englezesc tot ce se întâmplă“, încheie Flavia.

George Beţianu le prepară mezeluri româneşti englezilor 

Un control mai riguros al frontierelor nu i-a ţinut pe români departe de Anglia nici înainte de 1 ianuarie 2014. Acum 10-20 de ani, mulţi români şi-au luat inima-n dinţi, o geantă de mână şi câteva sute de dolari în buzunar, apoi au trecut fraudulos graniţa, în speranţa unei vieţi mai bune. Fiecare şi-a croit destinul cum s-a priceput mai bine. 

Omul care a învăţat „cardiologia Londrei“

George Beţianu avea 30 de ani când a plecat într-o excursie de o săptămână la Londra. Acolo unde l-am găsit şi în februarie 2014. Şi-a lăsat cariera de pugilist în România şi a coborât din avion, pe tărâm britanic, cu 30 de lire în buzunar şi un bagaj de patru cuvinte: „Good morning“ (bună dimineaţa – n.r.) şi „thank you“ (mulţumesc – n.r.).

A început ca şofer de taxi în ‘91, iar după doi ani şi mii de kilometri parcurşi pe străzile Londrei, a reuşit să-şi aducă soţia şi copilul pe malurile Tamisei.  Şi-a dat seama că, pentru a se integra, va fi nevoit să intre în contact cu oameni. Cât mai mulţi oameni. Aşa că şi-a cumpărat o maşină, o hartă a Londrei şi s-a apucat de taximetrie.

„Zi şi noapte am învăţat cardiologia oraşului şi când conduceam aveam o casetă cu limba engleză, pe care o ascultam când nu aveam clienţi“, îşi aminteşte Beţianu, în timp ce ne povesteşte Londra din mers, de la volanul maşinii scumpe pe care o conduce acum. Proprietate personală. Beţianu este cel mai bun ghid pe care-l poţi avea în capitala londoneză. Îi cunoaşte fiecare arteră, anii în care fiecare pod a fost construit, barurile în care obişnuia să bea Charlie Chaplin şi chiar aleile pe care se plimbă Kate Middleton. 

Milionar în lire sterline

„La venire am avut impresia că am ajuns în Paradis. M-am simţit foarte bine. Cred că am fost printre primii şoferi români de taxi din Londra, acum sunt cu miile”, spune bărbatul care astăzi are 700 de angajaţi, dintre care 500 sunt români veniţi în Marea Britanie. Prin muncă şi mult calm, şi-a construit un mic imperiu din care, doar în 2013, spune el, a făcut 9 milioane de lire sterline. Un milion s-a dus înapoi la statul britanic. 

„În noaptea de Revelion, când eram şofer de taxi, eu nu mergeam acasă dacă nu aveam o mie de lire. O mie de lire sunt bani într-o noapte. În luna decembrie, dacă începeam de pe 1 decembrie şi cu Revelionul, făceam 10.000 de lire într-o lună. Bani se câştigă, dar munceam foarte mult“, îşi aminteşte Beţianu.  

Şase companii a reuşit să deschidă George Beţianu în cei peste 20 de ani de când trăieşte în Regatul Unit. A pornit cu o firmă de taximetrie, iar acum are nu mai puţin de 200 de maşini. Riverside Group London înseamnă, de fapt, companii care activează în diverse domenii: recrutare, asistenţă la domiciliu, ambulanţe, agenţie de turism, dar şi o fabrică de delicatese transilvănene din carne. 

Compania care produce mezeluri e cel mai recent deschisă şi, totodată, principala mândrie a omului de afaceri. A vrut să importe carne din România, dar şi-a dat seama că preţurile sunt prea mari, aşă că a mers pe altă variantă: carne britanică transformată în produse româneşti.

George Beţianu a început ca liber profesionist, aşa cum au făcut-o mulţi români, în Marea Britanie, până în 2014. Şi-a plătit întotdeauna taxele la timp şi spune că a avut grijă ca şi cei 800 de şoferi români, pe care i-a format în timp, să-şi fi achitat datoriile către stat fără întârziere. 

O londoneză cu lipici la români

Unul dintre angajaţii lui George Beţianu este Marie Parson, managerul de operaţiuni al companiei patronate de român. Cea care ne vorbeşte de serviciul la care vine în fiecare dimineaţă ca despre familia ei. Beţianu este unul dintre cei mai buni şefi pe care i-a avut, susţine englezoaica, şi spune că n-ar mai lucra acum pentru englezi. 

„Cei mai buni prieteni ai mei sunt români. Lucrez cu George şi cu alţi angajaţi români de peste 7 ani şi niciodată nu mi s-a spus un cuvânt urât pentru că sunt britanică“, ne-a declarat Marie.

Originară din Londra, Marie ne-a vorbit şi ea despre isteria creată de presă privind „valul“ de români care avea să vină în 2014. „Nu am observat nicio schimbare în ceea ce priveşte numărul românilor care să fi venit recent în Marea Britanie, nici măcar în compania noastră de recrutare. A fost amuzant: când ne uitam la televizor, am văzut că a venit o singură persoană, nu ştiu unde s-au dus toate milioanele de români pe care presa i-a anunţat“, râde Marie.  

La fel ca mulţi dintre britanicii cu care am vorbit, şi Marie crede că românii au fost ţapi ispăşitori în jocurile politice interne. „Românii sunt cu siguranţă altfel decât i-a prezentat presa britanică. Sper ca oamenii din ţara asta să-şi dea seama cum sunt cu adevărat atât românii, cât şi bulgarii“. 

Pacienţii englezi şi doctoriţa româncă

Din 2007, corupţia şi salariile mici din sistemul medical românesc au impins spre exod peste 15.000 de cadre medicale. Numai în Marea Britanie, România a „exportat“ 2.100 de specialişti în ultimii ani. Felicia Buruiană, 37 de ani, este doctor în Regatul Unit din 2008, iar în prezent lucrează la Watford General Hospital şi locuieşte în Oxford. Medic în obstetrică-ginecologie, Felicia Buruiană a părăsit România încă din 2005.

„Începutul a fost greu, nu cred că este uşor pentru nimeni să plece din ţară şi să îşi refacă viaţa printre străini. Nu am fost niciodată o persoană de shortcut, calea cea mai uşoară. Am vrut calea cea mai serioasă, care să-ţi dea un statut stabil“, îşi aminteşte doctoriţa, care spune că, pentru a reuşi, este cel mai important să cunoşti sistemul din Marea Britanie. 

Sunt convinsă că cine a vrut să vină a venit. Nu cred că a aşteptat nimeni 1 ianuarie 2014 ca să vină aici. Cine vine de acum încolo vine pentru că şi-a propus recent să lucreze în Marea Britanie.  

Deşi doctoriţa Buruiană nu s-a simţit niciodată discriminată de când trăieşte în Anglia, consideră nedrept tratamentul de care au avut parte românii în presa britanică. 

„Cam de la începutul lunii februarie, anul trecut, au început aceste campanii, le-aş numi agresive, în presă, care au durat efectiv un an de zile. Practic, le-am hrănit presa timp de un an de zile, ce să mai!“, explică ea.  

„Pentru unele ziare nu exista zi de la Dumnezeu să nu scrie despre români. Fie că sunt cei de la Marble Arch, fie că sunt alţii. La un moment dat au şi scris că venim să le luăm posturile de studii. Am zis, dom’le, dacă furăm nu e bine, dacă învăţăm nu e bine, deci nimic nu e bine!“

Dr. Felicia Buruiană încheie: „Am simţit că e foarte incorect să fim catalogaţi toţi ca naţiune pentru un segment mic de populaţie care creează probleme. Fiecare ţară are oamenii mai buni cu care se mândreşte şi oamenii ei mai puţini buni. Oriunde ai fi în lume, când te referi la Marea Britanie, atuomat îţi vine în minte o ţară care a fost un imperiu. Nu ne gândim la acei huligani din fotbal şi nu o judecăm după asta”. 


Mai multe articole din serialul „Adevărul despre românii din Marea Britanie”

VIDEO Adevărul despre românii din Marea Britanie: cum ne-au transformat presa şi politicul în poporul invadator

Românii au invadat Marea Britanie încă din 2013, când „valul“ s-a revărsat în paginile ziarelor din Regatul Unit. Eliminarea restricţiilor de pe piaţa muncii din Europa, de la 1 ianuarie 2014, pentru români şi bulgari, a impus şi un preţ greu de plătit: imaginea României. Duetul imbatabil presă – politic ne-a făcut să preluăm rolurile de personaje negative. Nu putem spune cu exactitate cine a dat startul cruciadei împotriva românilor, dar cert este că am ajuns să ne aşezăm la o masă la care nu fusesem invitaţi.

Adevărul despre românii din Marea Britanie. O poveste despre dezinformare, jocuri politice, rasism şi prejudecăţi

„Pădure fără uscături nu există”. O zicală românească greu de tradus în engleză, dar care a devenit laitmotivul sub care sunt ascunse toate problemele pe care statul român nu le-a putut rezolva nici înainte de aderarea la UE, nici după. Acum, comunitatea românească din Marea Britanie a devenit ţinta celor mai agresive atacuri mediatice şi politice. Totul din cauza unui joc politic la nivel înalt.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: