Le iau pe rând.

a) „Referendumul legitimează o încălcare a drepturilor omului”.

NOPE: Nicăieri în Carta Europeană a Drepturilor Omului sau în alte forme legislative care decurg din aceasta nu este specificat „dreptul“ la căsătoria homosexuală.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului:

“Articolul 12 (dreptul la căsătorie – n.m.) nu impune Statelor Contractante obligaţia de a acorda cuplurilor de acelaşi sex accesul la căsătorie; articolul 14 (interzicerea discriminării) privit în combinare cu articolul 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie), dispoziţie cu un scop şi câmp de aplicare mai generale, de asemenea nu poate fi interpretat ca impunând o astfel de obligaţie.”

“Curtea începe cu constatările sale de mai sus, precum că statele rămân a fi libere, în temeiul articolului 12 al Convenţiei, precum şi în temeiul articolului 14 combinat cu articolul 8, să limiteze accesul la căsătorie la cuplurile de sex opus.

(cauza Schalk şi Kopf c. Austriei, 2010 – par. 101, 108)

În plus, nimeni nu are dreptul să se căsătorească cu cine doreşte. Un părinte nu se poate căsători cu propriul copil (chiar dacă acesta are vârsta potrivită), cu două sau mai multe neveste, sau cu soţul sau cu soţia unei alte persoane căsătorite. Aceste restricţii sunt bazate pe înţelepciunea milenară a societăţilor creştine, dar şi a altor culturi din întreaga lume.

Aşadar, definirea căsătoriei drept uniunea dintre un bărbat şi o femeie nu încalcă în vreun fel drepturile omului şi nu le neagă homosexualilor vreunul dintre drepturile cetăţeneşti pe care le au şi ceilalţi cetăţeni.

b) Referendumul e o diversiune menită să acopere noi infracţiuni ale puterii.

NOPE: Iniţiativa cetăţenească este un grass roots care provine din zona societăţii civile, nu din zona politicului. Revizuirea a fost declanşată de persoane private în toamna lui 2015, când preşedinte al PSD şi premier era Victor Ponta, şi a fost înregistrată în Parlament în mai 2016, când premier era Dacian Cioloş.

Iniţiativa a fost susţinută de majoritatea partidelor politice aflate în prezent la guvernare, cu excepţia USR. Unele partide au semnat protocoale cu susţinătorii iniţiativei – printre acestea se numără PNL. Principalul partid de OPOZIŢIE, PNL, susţine în acest moment iniţiativa, alături de PMP. De ce ar susţine Opoziţia o diversiune menită să ascundă infracţiuni ale Puterii?

În sfârşit, logica elementară ne spune că abilitatea sau lipsa de abilitate a unui actor politic de a profita politic de pe urma Referendumului nu delegitimează în nici un fel revizuirea cerută de cei trei milioane de cetăţeni. Aşa cum nu deligitimează în nici un fel munca enormă a asociaţiilor pro-familie care s-au luptat, în ultimii trei ani, pentru ca acest Referendum să se întâmple.

Dacă dl Cărtărescu şi susţinătorii domniei sale vor să-l întărească pe Dragnea, nu au decât să continue să spună că Dragnea este singurul actant politic care încearcă să profite într-un fel sau altul de o temă susţinută, în fapt, de 89% dintre români; sau că e singurul actant politic care încearcă să profite de teme care promovează valorile majorităţii creştine.

c) A treia afirmaţie a scriitorului e aceea că aşa ceva s-ar întâmpla „doar în România”, ţara lui Urmuz. NOPE – 15 ţări din Uniunea Europeană recunosc, în acest moment, doar Căsătoria în sens tradiţional – între un bărbat şi o femeie. Şapte state din UE au ridicat, până în prezent, Căsătoriei între un bărbat şi o femeie la rang de Constituţie. Ţările europene care şi-au clarificat în Constituţie definiţia căsătoriei între un bărbat şi o femeie sunt (în ordine alfabetică) Bulgaria, Croaţia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia şi Slovacia. Referendumuri legate de chestiunea în discuţie (într-un sens sau altul) s-au organizat în SUA (anii 2003-2004), Croaţia (2013), Slovacia (2014), Irlanda (2016) şi o consultare populară în Australia (2017).

Chiar în statele unde au fost legalizate „căsătorii” între persoanele de acelaşi sex, dezbaterile dintre asociaţiile pro-familie şi lobby-ul LGBTQ continuă. Vorbim, prin urmare, de o temă care este departe de a se fi epuizat sau de a fi ieşit de pe agenda publică în lumea occidentală.

Aşadar, conform scriitorului Mircea Cărtărescu, şi Statele Unite, şi Australia ar fi ţări „demne de Urmuz”. De remarcat şi superbia maestrului, care consideră că e sub demnitatea domniei sale să scrie mai mult decât trei rânduri în care să distribuie două dintre cele mai răspândite sofisme cu privire la acest Referendum susţinut de trei milioane de cetăţeni (sau „de proşti?”); plus o butadă „literară” în care pare să jignească, în fapt, ţări de pe tot mapamondul – de la Australia la Croaţia şi la SUA.