DUPĂ 25 DE ANI. O reconciliere de milioane de euro. De ce a acceptat Regele Mihai să se împace cu Ion Iliescu

DUPĂ 25 DE ANI. O reconciliere de milioane de euro. De ce a acceptat Regele Mihai să se împace cu Ion Iliescu

Regele Mihai, flancat de Adrian Năstase şi Ion Iliescu, cei pe care în anii '90 îi numea „urmaşii comuniştilor“. FOTO: Mediafax

Cel mai controversat moment din parcursul Casei Regale în ultimii 25 de ani s-a petrecut în 2001, când Regele Mihai a acceptat să se împace cu cel care îl prigonise în anii ’90, primind la schimb proprietăţile revendicate de la statul roman: terenuri şi imobile în valoare de zeci de milioane de euro

Ştiri pe aceeaşi temă

„Adevărul“ continuă seria de articole despre parcursul Casei Regale în cei 25 de ani de la Revoluţie cu rememorarea celui mai controversat moment din această perioadă: reconcilierea Regelui Mihai cu Ion Iliescu. Pentru o analiză cât mai obiectivă, am consultat istorici, analişti politici şi oameni direct implicaţi în evenimente. Membrii Casei Regale au refuzat să ne ofere declaraţii pe această temă.

Intervalul 1990-1996, despre care am vorbit pe larg în ediţia de ieri, a fost unul presărat cu multe momente dureroase pentru Regele Mihai. A urmat apoi mandatul lui Emil Constantinescu (1996-2000), o neaşteptată dezamăgire pentru monarhiştii din România şi chiar pentru Rege. Fostul monarh nu a primit nimic din ce spera, odată cu ieşirea de pe prima scenă politică a oamenilor pe care-i considera comunişti şi care îl ţinuseră departe de ţară.

Constantinescu i-a dat Regelui un paşaport românesc şi i-a organizat un tur prin Europa, cu misiunea de a reprezenta interesele României în efortul de integrare în NATO. România nu fost primită în Organizaţia Nord-Atlantică în 1997, iar Regele s-a întors la Versoix, căci în România nu i s-au restituit proprietăţile. „Toate legile de restituire au fost blocate sistematic în Parlament de cei din Partidul Democrat, care nu voiau să audă de monarhie“, spune Zoe Petre, fost consilier al preşedintelui Emil Constantinescu.

În mod surprinzător, puterea a devenit mult mai curtenitoare cu Casa Regală după anul 2000, când Ion
Iliescu s-a întors la conducerea României. Spre dezamăgirea multora dintre simpatizanţii săi, Regele Mihai a acceptat reconcilierea cu cel care îl prigonise în primii ani de după Revoluţie. Iar rezultatele nu s-au lăsat aşteptate: în ultimul mandat prezidenţial al lui Ion Iliescu, Regelui i s-a oferit o reşedinţă oficială – Palatul Elisabeta – şi i-a fost restituit domeniul de la Săvârşin, ceea ce i-a permis să se stabilească în România.

Mai mult, Regele şi Guvernul Năstase ajunseseră la un acord pentru Castelul Peleş şi împrejurimi. Familia Regală urma să primească 30 de milioane de euro în schimbul renunţării la orice pretenţie pentru domeniul de la Sinaia. La acel moment s-a comentat îndelung acest troc, Casa Regală fiind acuzată că şi-a dat arama pe faţă: nu urmăreşte reînnodarea unui fir rupt în 1947 de comunişti, ci vrea numai să încaseze o sumă de bani suficientă pentru a asigura viitorul câtorva generaţii. Asta în condiţiile în care zeci de mii de români aşteptau să le fie retrocedate proprietăţile.

Adrian Năstase ne-a vorbit pe larg despre acel moment şi despre motivele reconcilierii: „Puterea de atunci a recunoscut trecutul, iar Regele a recunoscut prezentul. A fost şi disponibilitatea noastră de a rezolva aspecte ce ţineau de restiturirea bunurilor care aparţineau Regelui. Negocierile dintre Guvern şi Casa Regală au dus la un proiect de lege care, din păcate, a fost sabotat de reprezentaţii PRM-ului, care au atacat proiectul de lege la Curtea Constituţională. Proiectul propunea o despăgubire a Regelui cu 30 de milioane de euro pentru Castelul Peleş şi toate bunurile revendicate. Cred că era o negociere absolut favorabilă pentru statul român. Şi pentru Rege era convenabil, pentru că nu avea bani şi această sumă îi acoperea toate nevoile“.

După ce proiectul de lege a picat, Casa Regală a făcut demersuri în instanţă pentru retrocedarea averii, iar în anii următori au fost recuperate toate proprietăţile revendicate: Domeniul Regal Sinaia incluzând Castelul Peleş, 20.000 de hectare de pădure, trei imobile şi un teren în Bucureşti, terenuri în Poiana Ţapului, câteva cabane în Azuga şi Predeal, zeci de kilometri de drumuri forestiere. Acestea asigură, în prezent, o bună parte din veniturile Casei Regale, prin chiriile primite de la statul român. Spre exemplu, pentru Castelul Peleş şi Castelul Pelişor, Casa Regală încasează o chirie de 12.000 de euro pe lună.

„Iliescu a câştigat, Regele a pierdut“

„Toţi consilierii l-au îndemnat pe Iliescu să facă această concesie şi a fost greu pentru el în calitatea lui de comunist. Dar, până la urmă, din această chestiune nu a pierdut Ion Iliescu, ci Regele. Pe Iliescu nu-l costa nimic să dea domeniile înapoi şi să spună că-l respectă pe Rege. Electoratul lui ştia că e comunist şi republican. Mai grav a fost dincoace, pentru simpatizanţii Regelui, să înghită împăcarea cu unul dintre adversarii clasici“, ne-a declarat Ion Cristoiu. Iliescu a spus atunci, în 2001, că „poate“ a greşit faţă de Regele Mihai în anii ’90.

Încet-încet, şi Regele a început să îndulcească tonul la adresa mai-marilor PDSR: „S-au schimbat multe lucruri în România, dar încă sunt o grămadă de oameni care au rămas cu aceleaşi mentalităţi, deşi partea superioară a administraţiei, chiar domnul Iliescu şi primul ministru Adrian Năstase, observ că au schimbat lucrurile mai mult decât alţii“, declara Maiestatea Sa în 2001, într-un interviu acordat jurnalistei Silvia Constantinescu.

Urmează două date negre pe calendarul regaliştilor: 7 iunie 2001 – Regele Mihai îl invită pe Ion Iliescu la cină, la Palatul Elisabeta; 8 noiembrie 2001 – Iliescu şi Regele Mihai petrec împreună de Sfinţii Mihail şi Gavriil, la Cotroceni, cu muzică clasică. Au dezbătut despre 23 august. Iliescu i-a vorbit cu „Sire“. Regele i-a răspuns cu „Excelenţa voastră“.

A fost începutul unei perioade în care instituţia regală a devenit mult mai activă: a încetat să-i critice pe foştii comunişti aflaţi la putere, şi-a cultivat imaginea, s-a apropiat de zona politică şi a făcut o serie de concesii pe care mulţi simpatizanţi ai monarhiei nu le-au iertat niciodată. 

„Casa Regală a încercat să-şi construiască un cap de pod în România, însă a trebuit să facă o serie de concesii pentru asta. Au fost o serie de acţiuni deliberate prin care a încercat să-şi sporească influenţa“, consideră analistul Cristian Pârvulescu.

„Regele nu trebuia să facă această concesie, pentru că în anii ’90 comportamentul FSN-ului a fost brutal. Cred că a fost şi un mare interes economic, nu neapărat al lui, ci al celor din jurul său. Nu văd, în afara interesului material, alt motiv pentru care ar fi făcut-o“, afirmă Ion Cristoiu, directorul revistei
„Historia“.

Într-un articol publicat în „România literară“ în anul 2001, scriitorul Mircea Mihăeş spunea că Regele fusese atras într-o capcană: „Primit cu onoruri prezidenţiale, Regelui îi va fi foarte greu să nu muşte momeala grosolană întinsă de Iliescu. În clipa de faţă, în afara coroanei, lui Mihai i s-a restituit aproape totul. Numai că, pe fond, Regelui nu i s-a restituit nimic. Pentru că un rege fără coroană e rege atâta vreme cât menţine distanţa faţă de uzurpatori. În clipa de faţă, România s-a îmbogăţit cu doi cetăţeni ceva mai prosperi, însă a pierdut o iluzie“.

Întreţinerea palatului Elisabeta, plătită de stat

Cu ocazia stabilirii Regelui în România a fost emisă Legea 406, care le acordă drepturi persoanelor care au îndeplinit funcţia de şef de stat. Printre aceste drepturi se numără şi o reşedinţă, iar Regele Mihai a primit Palatul Elisabeta.

După stabilirea reşedinţei la Palatul Elisabeta şi recuperarea domeniului de la Săvârşin, Casa Regală a constatat că are probleme în a suporta cheltuielile cu întreţinerea acestora. Regimul Iliescu-Năstase a fost din nou generos. În 2003, Guvernul a modificat Legea 406 astfel încât RA-APPS să suporte cheltuielile aferente consumului de energie electrică, gaze, apă, canal şi telefon de la Palatul Elisabeta, precum şi cheltuielile cu bunurile mobile şi cele de personal, întrucât „acestea se ridică la o valoare ce nu poate fi suportată de beneficiar“. Cu câteva luni înainte de această decizie, presa anunţase că Regele îşi depusese dosarul pentru a primi calitatea de veteran de război, intenţia sa fiind de a obţine scutire de impozit pentru domeniul de la Săvârşin.

Neagu Djuvara: „Iliescu a avut dibăcia să-l cumpere pe Rege“

În februarie 2002, Ion Iliescu şi Adrian Năstase anunţau că îi vor propune Regelui Mihai să se implice în campania de aderare a României la NATO prin acţiuni de lobby la câteva case regale din Europa. O lună mai târziu, Iliescu mergea la Palatul Elisabeta pentru a discuta cu Regele Mihai pe această temă, iar în aprilie 2002, Regele îşi începea turneul în cadrul căruia a întreprins vizite în Spania, Danemarca, Norvegia, Belgia, Olanda, Luxemburg şi Marea Britanie. A fost o mutare care i-a făcut pe unii să vadă şi un scop nobil în decizia Regelui de a accepta reconcilierea cu Ion Iliescu.

„Nu e vorba de a-i ierta pe cei care te-au detronat sau de a face o concesie cu ei. E ideea unui pragmatism în virtutea unui scop comun. Iar Regele Mihai s-a implicat în campanii care priveau un scop comun. Lobby-ul pe care l-a făcut pentru intrarea României în NATO a contat foarte mult“, consideră istoricul Adrian Cioroianu.

Nimeni n-a mai putut însă să găsească o explicaţie coerentă pentru ceea ce s-a întâmplat în decembrie 2003, când Regele Mihai a urcat pe scena unei gale mondene pentru a-i înmâna lui Adrian Năstase premiul „Omul anului“, acordat de revista VIP.

„Am fost extrem de surprins că a acceptat acest lucru şi mi-a făcut o imensă plăcere. Cred că era un mod de a spune public că relaţiile între monarhie şi republică se normalizaseră“, spune Adrian Năstase. De ce toate acestea în cadrul unei gale mondene, în proximitatea lui Adrian Mutu şi a fraţilor Becali? „Dacă ziarul «Adevărul» mi-ar fi acordat atunci premiul anului – spune Adrian Năstase –, probabil că s-ar fi întâmplat cu acea ocazie, dar VIP-ul avea ca obiectiv pe atunci să acorde astfel de distincţii, iar pentru «Omul anului» în 2003 s-au gândit la mine. Faptul că Regele a fost de acord să acorde pentru mine în calitatea de Om al anului acel premiu, reprezenta chiar dacă premiul era acordat de VIP, un gest simbolic“.

În numărul următor, publicaţia de scandal titra cu mândrie: „Superlativele VIP ale anului 2003 au fost astfel o bombă pentru peisajul mediatic românesc“. Nici cei mai înflăcăraţi susţinători ai Casei Regale nu ştiu cum să se poziţioneze faţă de acest episod. „Vă spun drept că eu nu-mi permit să-l judec pe Rege. Pot să judec orice om politic din România, dar Casa Regală nu-mi dă mâna să o judec“, ne-a declarat istoricul Zoe Petre.

„Trebuia să rămână sărac şi curat“

Adevărul este că, în aceşti 25 de ani, acţiunile Casei Regale au stat sub lupa unei societăţi încorsetate de o mare dilemă: reprezintă o blasfemie să analizezi parcursul unei asemenea instituţii sau până şi faptele regilor pot fi puse la îndoială? Unii au îndrăznit să le judece şi chiar i-au făcut Regelui reproşuri directe pentru apropierea de regimul Iliescu-Năstase.

Într-un interviu acordat ziarului „Adevărul“ în 2012, Neagu Djuvara povestea: „Pe la începutul anilor 2000, m-am aflat în audienţă la Rege. Am avut curajul, pentru că eu sunt îndrăzneţ în chestiile astea, şi i-am spus: «Majestate, daţi-mi voie să vă spun că n-ar trebui să fiţi mereu văzut în prezenţa lui Ion Iliescu, pe care eu îl consider vinovat de crime şi care va trebui, o dată şi o dată, să fie judecat şi nu se cuvine ca…». Regele mi-a tăiat cuvântul: «Da, dar uite că domnul Emil Constantinescu mi-a făgăduit o grămadă de lucruri şi nu s-a ţinut de cuvânt, pe când Ion Iliescu îmi restituie». Carevasăzică, Ion Iliescu a avut dibăcia, prin intermediul lui Duda, să-l «cumpere» pe Rege. I-a restituit Săvârşinul, pe urmă a pregătit restituirea Palatului Peleş. Asta e părerea mea, Regele Mihai ar fi trebuit să rămână sărac şi curat. Ion Iliescu i-a restituit lucruri care, într-adevăr, sunt ale lui, dar trebuia să le accepte mai târziu, şi nu de la acest om“.

„Neagu Djuvara are foarte mult simţ al umorului, când spune că Regele trebuia să-şi recupereze bunurile, dar să mai aştepte. De ce nu i-a dat sfaturile astea lui Emil Constantinescu? Emil Constantinescu putea să se dea la o parte, făceau rapid un referendum, transformau România în monarhie şi îi dădeau Regelui tot ce trebuia. Atunci era fericit şi Neagu Djuvara“, spune fostul premier Adrian Năstase.


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările