Doi ani de la moartea Doinei Cornea. „A fost prima persoană din acele zile tumultoase ale lui decembrie 1989 care a spus «Nu am încredere în Ion Iliescu!»“

Doi ani de la moartea Doinei Cornea. „A fost prima persoană din acele zile tumultoase ale lui decembrie 1989 care a spus «Nu am încredere în Ion Iliescu!»“

Disidenta Doinea Cornea a murit în 2018

Disidenta Doina Cornea a murit în noaptea de 3 spre 4 mai 2018. Ea a fost arestată de sistemul represiv pentru că s-a solidarizat cu protestul muncitorilor braşoveni din 15 noiembrie 1987, iar până la 21 decembrie 1989 a fost arestată la domiciliu. Un miliţian a păzit-o zi şi noapte, iar accesul pe strada în care locuia a fost blocat.

Ştiri pe aceeaşi temă

Fundaţia „Doina Cornea“ a publicat fotografii din dosarul făcut de Securitate pe numele disidentei care dezvăluie ce resurse tehnice şi omeneşti au fost folosite de sistemul opresiv pentru un singur om. Strada Doinei Cornea a fost blocată de autorităţi, pentru a o izola, iar un miliţian a vegheat tot timpul în faţa casei.
 
„Timp de nouă luni, accesul vehiculelor pe strada mea a fost blocat la un capăt al străzii, printr-un şanţ (drum în lucru), la celălalt printr-un semn de interdicţie. Se mai observă maşina ambasadei franceze care parchează în afara străzii“, spunea Doinea Cornea. „Dacă vreun conducător auto nu observa aberantul semn de interdicţie, era pe loc admonestat de miliţianul care-mi supraveghea poarta“, a explicat Doina Cornea. Era chiar miliţianul care o bătuse pe disidentă la 18 mai 1989. 
 
Conform biografiei publicate de fundaţie, Doina Cornea s-a născut în 30 mai 1929 în Braşov. Tatăl ei, Iacob Cornea se trăgea dintr-o familie de ţărani din satul Ileni, pe atunci aparţinând judeţului Făgăraş. Mama ei, Maria Cornea (născută Moga) venea din Apahida, sat aproape de Cluj. Tatăl, fiind primpretor, toată familia îl urma acolo unde era instalat în post: Săcele, Râci, Reghin.
 
A urmat cursurile şcolii germane din Reghin (1936-1942), a celei maghiare din Reghin (1943-1944) şi a liceului românesc de fete, proaspăt reînfiinţat, „Unirea” din Târgu Mureş, în 1945. Între 1946 şi 1948 a urmat Liceul Ortodox de fete din Cluj, după care a făcut Facultatea de Filologie a Universităţii Victor Babeş din Cluj între anii 1948 şi 1952.
 
 
Doina Cornea explicând unor trecători de ce e blocată strada ei – fotografie făcută de un diplomat străin
 
Între 1952 şi 1958 a fost profesoară de liceu la Zalău, unde s-a căsătorit cu avocatul Leontin Cornel Iuhas, cu care a avut doi copii: Ariadna Iuhas (căsătorită Combes) şi Leontin Horaţiu Iuhas.
Din anul 1958 a lucrat ca asistentă la Facultatea de Filologie din Cluj până în anul 1983 când – urmare a unei scrisori adresate „celor care nu au încetat să gândească”, prin intermediul postului de radio Europa Liberă – a fost dată afară. Datorită faptului că a refuzat să se înregimenteze în Partidul Comunist i-a fost refuzată avansarea şi a rămas asistentă universitară până la sfârşitul forţat al carierei didactice.
Între 1982 şi 1989 a adresat, prin intermediul postului de radio Europa Liberă câteva zeci de scrisori atât lui Nicolae Ceauşescu, cât şi unor personalităţi internaţionale.
 
Ca urmare a solidarizării cu protestul muncitorilor braşoveni din 15 noiembrie 1987 şi a distribuirii de manifeste în sprijinul lor, a fost arestată, împreună cu fiul ei Leontin Horaţiu Iuhas, timp de cinci săptămâni. Până în 21 decembrie 1989 a avut un regim de arest la domiciliu, fiind hăituită, înjurată, scuipată, bătută de către securişti.
În toată această perioadă a avut susţinerea fermă a copiilor ei, Leontin Horaţiu Iuhas în ţară şi Ariadna Combes în afara ţării. Aceasta din urmă nu a precupeţit nici un efort pentru a-şi apăra mama şi pentru a-şi scoate mama şi fratele din puşcăria comunistă.
 
A bătut la porţile cancelariilor europene, la organizaţii pentru apărarea drepturilor omului, a contribuit în mod substanţial la crearea organizaţiei „Operation Villages Roumaines”.
 
Ajunsă, în 26 decembrie, la Bucureşti şi ocupându-şi locul în cadrul consiliului (CFSN) a constatat că deciziile importante se luau în afara şedinţelor oficiale de către Ion Iliescu şi apropiaţii lui, după consultarea prealabilă a lui Gorbaciov. Ea era folosită doar ca faţadă pentru inducerea în eroare a poporului român care o iubea şi, bineînţeles, a Occidentului pentru care Doina Cornea reprezenta vocea principală a opoziţiei la regimul comunist.
 
 
Doina Cornea Arhivă Fundatia Corneliu Coposu 
 
Ion Andrei Gherasim, fostul secretar al lui Corneliu Coposu, îşi aminteşte că Doina Cornea a fost prima persoană din acele zile tumultoase ale lui decembrie 1989 care a atras atenţia şi a spus răspicat că „Nu am încredere în Ion Iliescu!“. Din păcate, spune el, foarte puţini au ascultat-o şi au înţeles-o.
 
În ianuarie 1990 a demisionat din CFSN, dând astfel un semnal că acest organism ce s-a instalat la conducerea ţării nu este sincer şi nu doreşte într-adevăr democratizarea reală a României.
După 1989 a acţionat în cadrul a diverse organizaţii (PNŢ-CD, Grupul pentru Dialog Social, Alianţa Civică, Forumul Democrat Antitotalitar, Fundaţia Memoria, etc.) sau în nume personal pentru instaurarea unui stat de drept în România. După ce a suferit un accident vascular cerebral, în 2008 s-a retras din viaţa publică. A murit în noaptea de 3 spre 4 mai 2018.
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările