Cu ce vă ocupaţi în 2013?

Şi în 2013, muncesc, la fel precum în ultimii 20 de ani, ca redactor de carte universitară. Am astfel ocazia să constat direct, zi de zi, cu enormă amărăciune şi revoltă, cît de puţin se respectă la noi cartea, cît de puţin preţ se pune pe rigoare, pe instrucţie, pe cunoaşterea limbii române. Astfel stînd lucrurile, nu e de mirare că, de 23 de ani, învăţămîntul românesc produce pe bandă rulantă mai curînd monştri: profesori şi doctori în diverse ştiinţe care nu pot scrie o frază corectă în limba maternă. De mirare e numai că nimeni-nimeni-nimeni, nici un for, nici o lege, nici un guvern, nu se decide să stopeze batjocura asta, dizolvantă pentru ţara noastră.

În rest, fac ce fac mai mereu: citesc, scriu, mă văd cu prietenii...

Cine/ ce anume  v-a tăiat răsuflarea (de indignare, de încîntare...) în ultima vreme?

Anul trecut, pe vremea cînd evenimentele politice – suspendarea preşedintelui, alegerile – creaseră iar în naţie o falie care părea ireconciliabilă, mi-a tăiat răsuflarea replica unei prietene: „M-am săturat şi de imperialismul Europei!”. Nu am putut şi nu pot înţelege nici în ruptul capului cum de un om ai cărui copii învaţă la universităţi din Europa (lucru de care e foarte mîndru, şi pe bună dreptate), un om care merge deseori peste hotare şi care „accesează” fonduri europene pentru diverse proiecte necesare carierei sale poate spune că s-a săturat de „imperialismul Europei”!

De încîntare, mi-a tăiat respiraţia Proust. L-am mai citit şi mai demult, dar abia acum l-am descoperit cu adevărat.

Ce întrebare nu vi s-a pus niciodată şi răspunsul era esenţial?

Interesantă întrebare, nu m-am gîndit niciodată la aşa ceva… Încă nu m-a întrebat nimeni de ce am avut şi am atît de puţine uşi deschise în faţa mea. Şi răspunsul e: poate pentru că îmi provoacă repulsie jucatul la ambele capete, prefăcătoria, lingu­şeala, lipsa simţului dreptăţii, pragmatismul feroce. Pe scurt, poate pentru că sînt incapabilă să… mă maturizez. Autocitîndu-mă (vai mie, iertare!): „În România, a fi matur înseamnă a gîndi una, a vorbi alta şi a face cu totul alta” (fragment din vol. de publicistică Românul imparţial, Dacia XXI, 2011).                 

FOTO Viorel Ilisoi


Mariana Codruţ (n. 1956, Prisacani, Iaşi). Poetă, prozatoare, publicistă. Absolventă a Facultăţii de Filologie, Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi. În prezent, este redactor la editura aceleiaşi universităţi.  Membră USR din 1990 şi a Asociaţiei Scriitorilor din Sibiu din 2009. Susţine în "Ziarul de Iaşi" o rubrică de opinii, iar în revista "Contrafort", rubrica "Jurnalul unei ţestoase". A debutat editorial în 1982, semnînd pînă acum 6 cărţi de poezie, pe care le-a adunat în 2011 între coperţile volumului Areal, editat de Paralela 45. A mai publicat 2 romane şi o carte de proză scurtă la Polirom, un volum de publicistică, intitulat Românul imparţial (ed. Dacia XXI, în 2011), şi o traducere. E prezentă în mai multe antologii, apărute în ţară şi în străinătate, şi în cîteva volume colective.

Nota Bene: „Ce mai faceţi?” este un proiect jurnalistic de salut (etimologic, salut însemnă reverenţă dar şi salvare, mîntuire). Trei întrebări tipizate cu răspunsuri atipice, o invitaţie de a ne saluta unii cu alţii – scriitori, politicieni, artişti, jurnalişti, oameni obişnuiţi şi neobişnuiţi –cînd ne întîlnim la răscruce, prin ecran interpus.

Au răspuns Ana Blandiana, Bodo George Bodocan, Virgil Tănase, Teodor Baconschi, Daniela Nane, Codrina Pricopoaia, Gabriela Lupu, Axia Marinescu, Savatie Baştovoi, Irina Păcurariu, Mariana Codruţ.