Poporul a ales – a votat, după ultimele estimări, în mod covârşitor DA: aproape 92%; însă Referendumul nu va fi validat, deoarece nu s-a realizat cvorumul. S-a depăşit, totuşi, pragul celor trei milioane de semnatari ai iniţiativei cetăţeneşti – cu peste 500 de mii de oameni peste numărul semnatarilor, fără a avea încă rezultatele din Diaspora. Pentru tabăra „DA” neprezentarea e o înfrângere, deşi există motive de circumstanţă care trebuie punctate (voi trece în revistă câteva dintre ele mai jos). Dar Referendumul nu va fi validat, şi acceptăm acest lucru cu fair play.

Pentru creştinii din toate cultele care au susţinut Căsătoria între un bărbat şi o femeie: nu este prima dată în istorie când mulţimile l-au ales pe Barabas. Iar istoria Creştinismului a început cu o mare înfrângere. Pe care Hristos a transformat-o, mai apoi, într-o victorie. Să avem încredere în înţelepciunea şi mila Celui de Sus – iar prima lecţie este, pentru mine, cea a pocăinţei noastre în plan personal.

Pentru agnosticii care au susţinut Căsătoria între un bărbat şi o femeie: am stat de vorbă cu mulţi dintre dvs. în aceşti ani. Aţi dat dovadă de mult bun-simţ fie pentru că aţi susţinut definiţia milenară a Căsătoriei, fie pentru că sunteţi conştient de pericolul reprezentat de ideologia neomarxistă şi vedeţi deja efectele acestei ideologii în ţări mai „avansate” pe acest drum. Un drum care duce, în istorie, spre totalitarism. Lupta cu aceste ideologii nu se rezumă, în fapt, la un Referendum – ea e o luptă pentru apărarea libertăţilor noastre fundamentale, o luptă de zi cu zi.

Pentru creştinii care au stat acasă: Referendumul nu a fost nici „despre Dragnea”, nici „despre politic”. Peste cinci ani nimeni nu va mai şti cine a fost Dragnea, dar toată lumea îşi va aminti de acest Referendum. Referendumul a fost, în fapt, doar între noi şi conştiinţa noastră. Fiecare a ales după conştiinţa lui şi a fost pus în aceste două zile faţă în faţă cu conştiinţa lui.

Pentru românii din Diaspora care au făcut cozi la secţiile de votare: Mobilizarea dvs. a transmis un mesaj foarte clar pentru cine are urechi de auzit. Mi-au scris, în aceste zile, prieteni din Diaspora care mi-au zis că erau sătui să mănânce propaganda comunismului pe pâine în cei 45 de ani de comunişti; nu se aşteptau să ajungă să mănânce propagandei corectitudinii politice pe pâine şi în ţările civilizate unde au ajuns. Mulţi dintre amicii mei din Diaspora mi-au spus că am avut o şansă reală – care nu se mai întoarce.

Pentru cei din comunitatea LGBT: Referendumul acesta a fost despre Căsătorie şi despre clarificarea şi protejarea definiţiei acesteia în Constituţie. Am văzut deja în alte părţi că instituţia Căsătoriei poate fi „extinsă”, diluată şi, în fapt, deformată în multe feluri – nu doar prin „extinderea” (în fapt, redefinirea) către persoanele de acelaşi sex. Dacă am purtat o luptă, am purtat-o pentru a apăra ceva fundamental. Şi pentru a trasa o linie în nisip în faţa ideologicului – nu pentru a ofensa ori speria pe cineva.

Pentru propagandişti şi activişti: Alarmele care au sunat că acest referendum „restrânge drepturi” sau limitează „ce face omul în dormitor” au fost abuzive şi mincinoase. Ca să nu spun: iresponsabile şi periculoase. Au speriat nişte oameni că iniţiativa cetăţenească ar fi împotriva lor când, în fapt, ea nu a fost nici o secundă împotriva lor. Dacă această nevalidare a Referendumului e în vreun fel o victorie – ce valoare are o astfel de victorie obţinută prin manipulări şi minciuni? Orientate chiar ÎMPOTRIVA celor pe care pretindeţi că îi apăraţi?

Pentru „progresişti”: aţi decis să boicotaţi şi, în fapt, să delegitimaţi cele mai importante două instrumente ale democraţiei – Referendumul şi votul. În plus, aţi spus, mereu, că tema Căsătoriei nu este relevantă, deoarece „nu are efecte imediate”. Prin asta, aţi arătat că societatea românească trebuie să meargă doar „la bara din faţă”. Oare cum speraţi să puneţi pe agenda publică şi să treceţi, în viitor, teme care nu sunt despre mărirea pensiilor sau a salariilor? Şi când veţi propune astfel de teme, cum le veţi apăra şi promova – tot prin sloganistică, sofisme şi minciuni?

Tot pentru progresişti: iar dacă veţi spune că tema Căsătoriei „nu a fost de interes public”, oare de ce tema parteneriatelor civile, care e mult mai minoră, dacă pot spune aşa, decât tema Căsătoriei, ar fi de interes public? În special cu un vot covârşitor DA care arată o poziţionare majoritară împotriva ei? Şi oare de ce orice temă „progresistă”, în general, ar prezenta vreun interes pentru agenda publică a românilor?

Pentru partidele politice şi politicieni: cu câteva excepţii notabile – Titus Corlăţean, Daniel Gheorghe şi alţi câţiva – nu v-aţi asumat, în fapt, tema şi aţi jucat alba-neagra. Pe sistemul: „să dăm bine şi în faţa alegătorilor conservatori din afară, dar şi în faţa elitelor progresiste de la Bruxelles”. De câte ori poate să ţină un astfel de joc? De câte ori poate să meargă un astfel de urcior la apă?

Pentru BOR: creştin fiind, nu mă consider separat de BOR. Văd Biserica nu ca pe o instituţie, ci drept „corpul mistic al lui Hristos”, din care toţi creştinii fac parte. Sunt, însă, câteva lecţii de învăţat de aici. O catehizare mult mai serioasă pe tema familiei se impune pe viitor – ca să nu spun: un an sau doi de catehizare continuă şi de promovare a temei familiei ar fi condus, poate, spre un cu totul alt fel de rezultat, la votul din 6 şi 7 octombrie.

Pentru intelectualii publici care au lansat cele mai jenante minciuni şi dezinformări cu privire la Referendum: ştiu, eu unul sunt doar un mic şi umil publicist. Însă, în ochii acestui mic şi umil publicist, v-aţi pierdut ORICE credibilitate. Poate veţi scrie lucruri inteligente, poate veţi scrie lucruri valoroase estetic. Totuşi, în ochii mei, nimic din ceea ce veţi mai scrie sau publica în viitor nu mai are vreo valoare, cel puţin, nu din punct de vedere moral. Pentru că prin ceea ce aţi făcut în aceste săptămâni v-aţi pierdut ORICE legitimitate morală.

Pentru agenţiile de publicitate şi business-urile care au scos filmuleţe groteşti cu minori şi care au promovat pe site-urile proprii sofismele şi manipulările cele mai ieftine: oare publicul dvs. e format din activişti şi propagandişti? Sau e format din familii foarte „tradiţionale”? Puteaţi să tăceţi, nu v-a întrebat nimeni; sau puteaţi să veniţi cu nişte argumente valabile, serioase. Dar aţi ales să aruncaţi cele mai ieftine sloganuri, ca să treceţi drept „cool”. Nu, NU aţi fost cool; şi prin ceea ce aţi făcut aţi jignit oameni. And that’s no good news for business, dacă mai ţin eu bine minte ce scrie în manualele de marketing.

Pentru organizaţiile pro-familie: apreciez, susţin şi voi susţine pe mai departe lupta dvs. Este absolut inacceptabil şi incalificabil felul cum au încercat unii dinte propagandişti să vă eticheteze drept „ultraconservatori”, „iliberali” şi „nazişti”. Aşa cum este inacceptabil să numeşti familia şi valorile familiei şi ale demnităţii umane drept „naziste”. Unul dintre motivele pentru care am intrat în luptă a fost exact acesta – e un derapaj grav al democraţiei când un astfel de discurs cu privire la familie şi la valorile ei îşi face loc în mainstream, în piaţa şi viaţa publică.

Pentru cea mai mare parte a mass-media – ca la punctul de mai sus adresat intelectualilor publici, doar că legitimitatea morală nu o aveaţi, de la bun început.

Şi un ultim cuvânt. Un prieten observa că, la cifrele estimate pentru final (încă nu le am) suntem undeva pe la 20% din cei peste 18 milioane pe listele oficiale, adică undeva la undeva la 4 milioane. Însă sociologul Barbu Mateescu spunea de curând că probabil suntem în ţară, în mod real, în jur de 14 milioane. Iar 4 milioane din 14 ar însemna undeva la 28%. Văzut astfel, referendum aproape de prag, dar, totuşi, nu acolo, nici aşa. În orice caz, aproape 4 milioane de români care au rezonat la aceasta temă (incluzând votul din Diaspora) nu e puţin din punct de vedere politic. Nu este ca şi cum nu existam, totuşi. E mult peste ce pot USR, dnii Cioloş, Cernea et comp să adune în mod POZITIV. Aşa că mi se pare grotescă sărbătoarea acestor politicieni şi a acestor partide de parcă ar fi repurtat vreo victorie. Victoriile se repurtează la alegeri, nu se câştigă prin boicot.