BORu' şi cu embrionu'

Patriarhia Română a emis un comunicat prin care "solicită Uniunii Europene să înceteze finanţarea activităţilor care includ distrugerea embrionilor umani, în mod deosebit în domeniile cercetării, ajutorului pentru dezvoltare şi sănătate publică". Deci să blocheze unul din cele mai productive şi promiţătoare domenii ale cercetării.

Poate că reprezentanţii BOR îşi imaginează o gaşcă de cercetători alergând cu cleşti în mâini după femei gravide pe stradă pentru a le fura embrionii, sau chiar stând în fundul (aproape la propriu) cuplurilor în timpul actului sexual.

Din păcate pentru BOR (şi susţinătorii lor), acest comunicat/petiţie denotă, ca de obicei, o lipsă totală de înţelegere a metodei ştiinţifice în general, şi a cercetării celulelor stem embrionare, în special. Cum stau lucrurile în realitate?

În realitate, liniile de celule stem embrionare umane provin din embrioni de câteva zile (4-5 zile), rămaşi în urma feritilizărilor in vitro. Mai pe înţeles, cercetătorii amestecă spermatozoizii şi ovulele în "eprubete". Unele ovule se fertilizează şi încep să se dezvolte; după câteva zile (în jur de 5), ovulele fertizilate s-au divizat suficient încât să devină o sferă de aproximativ 100 de celule, numită blastocită; o parte din blastocite sunt implantate în viitoarele mame care recurg la feritilizarea in vitro. Cum fiecare ciclu de fertilizare in vitro produce foarte multe blastocite, după completarea sarcinii, familia trebuie să decidă ce va face cu restul de embrioni, care au fost păstraţi criogenic: pot continua să plătească pentru a îi ţine criogenaţi, pot alege să îi distrugă, sau pot alege să îi doneze cercetării. Aceştia din urmă reprezintă sursa celulelor stem embrionare umane. Uneori se întâmplă ca unii embrioni să prezinte mutaţii genetice, şi aceştia vor fi ori distruşi, ori donaţi cercetării. Asta e realitatea... "momentul concepţiei" se petrece într-un laborator, în eprubete. Nimic mistic, nimic "miraculos", doar genetică, ştiinţă şi tehnologie.

Să vedem acum şi care sunt afecţiunile care pot fi prevenite/vindecate pe baza cercetărilor în domeniul celulelor stem embrionare, cărora BOR ar vrea... să le pună cruce:

1. Cancer: aici şi aici

2. Diabet: aici şi aici

3. Boli de inimă: aici şi aici

4. Afecţiuni ale plămânilor: aici

5. Scleroză multiplă: aici

6. Transplant de organe: aici

7. Boala Parkinson: aici

8. Alzheimer: aici

9. Afecţiuni ale vederii: aici  şi aici  şi aici

10. Afecţiuni ale sângelui şi transfuzii de sânge: aici  şi aici

11. Afecţiuni ale măduvei coloanei şi paralizie: aici

12. Grefe de piele: aici şi aici

Şi multe, multe altele... 

UPDATE 10 iulie 2013 

Poate că am fost prea dur în exprimare la început, aşa că am considerat util să reformulez finalul, la distanţă mai lungă de timp după scrierea acestui text, pentru a fi mai clar şi mai bine înţeles. Încă este opinia mea că aderarea BOR la această iniţiativă este o decizie pripită: fiecare dintre noi are dreptul la filozofii şi credinţe personale, însă problema apare când aceste credinţe şi filozofii, în dorinţa de a le transpune în domeniul public, ar putea duce pe termen mediu şi lung la consecinţe nedorite. Personal, nu aş vrea să fiu într-un viitor în care, de dragul a câteva zeci de celule cu o combinaţie de acizi nucleici diferită, o ramură incredibil de importantă a cercetării medicale a fost pusă pe butuci, şi să îmi pun întrebarea "ce-ar fi fost dacă?". Sunt primul care recunoaşte că nimeni, dar absolut nimeni, nu poate GARANTA că din cercetarea pe celule stem embrionare vor rezulta "leacuri minune", dar tocmai asta este ideea de bază a cercetării: dacă am fi ŞTIUT deja de unde vor rezulta soluţiile unora dintre cele mai vicioase boli ale umanităţii, am fi avut în acest moment rezolvarea şi nu s-ar mai fi numit cercetare, ci industrie. Acest lucru e valabil în toate domeniile.

În final nu trebuie să uităm două lucruri importante: faptul că trebuie să ne ferim din a ne impune credinţele personale asupra celor din jur (pentru că de fapt credinţele sunt lucruri intime, nu publice), şi al doilea lucru, cercetarea ştiinţifică este ca mintea umană: productivă şi eficientă doar în momentul în care este lăsată liberă.