A făcut dl Vasile Bănescu afirmaţii rasiste, sexiste şi clasiste?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Dl Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, este acuzat că ar fi făcut „declaraţii discriminatorii la adresa fetelor rome şi fetelor aparţinând diferitelor grupuri vulnerabile” – şi este reclamat la CNCD pentru aceste presupuse declaraţii de o serie de ONG-uri care împărtăşesc o anumită viziune ideologizată asupra societăţii.

Să vedem, întâi, declaraţiile dlui Bănescu în întregime – şi nu scoase din context:

„E un sofism foarte ieftin să spui că o fată de etnie romă sau o fată care a abandonat şcoala sau o fată care trăieşte cu părinţii plecaţi în străinătate, care bineînţeles că intră într-o derivă morală, au ajuns în situaţia de a fi gravide din cauza lipsei de educaţie sexuală. Aceste cazuri care se invocă au în spate, de fapt, motive sociologice: abandon şcolar, plecarea părinţilor în străinătate, lipsa de acces la informare virtuală, la Internet, în mediul rural, şi, nu în ultimul rând, apartenenţa la o anumită etnie unde, după cum ştim, viaţa sexuală se începe mult mai devreme.

Într-adevăr, s-a prezentat astăzi o situaţie nefericită de a face educaţie sexuală în şcoli. Biserica Ortodoxă Română este de acord cu educaţia sexuală la nivelul unor ore de informare pe care le poate face profesorul de biologie sau dirigintele în legătură cu riscurile reale la care se pot expune tinerii care încep o viaţă sexuală prea timpuriu şi dezordonată. De aici nu rezultă că în şcolile româneşti este necesară o materie numită «educaţie sexuală» începând din clasele primare, unde avem copii inocenţi total, până la clasele terminale. Este doar o ipoteză aceasta şi o iluzie. Deoarece copilul are nevoie de Educaţie cu majusculă, şi nu de educaţie sexuală intensivă.”

Să vedem acum acuzaţiile care i se aduc:

„Aceste declaraţii întăresc prejudecăţile la adresa minorităţii rome şi a grupurilor vulnerabile şi alimentează ura împotriva fetelor rome şi a fetelor aparţinând grupurilor vulnerabile prin asocierea exclusivă a acestora cu numărul ridicat de naşteri în rândul adolescentelor din România. Declaraţiile sale, transmise prin mass media, au un impact puternic, ca urmare a capitalului simbolic pe care îl deţine instituţia religioasă pe care o reprezintă domnul Bănescu şi legitimează rasismul, sexismul şi clasismul existente în societatea românească.”

Să vedem, acum, dacă aceste acuzaţii sunt susţinute sau nu:

– Dl Bănescu este acuzat că asociază exclusiv numărul de ridicat de naşteri în rândul adolescenţilor cu grupul fetelor de etnie romă. În fapt, ceea ce spune dl Bănescu este că e un sofism ieftin să ASOCIEZI numărul ridicat de naşteri în rândul fetelor de etnie romă cu lipsa de educaţie sexuală.

– Prin ceea ce spune, dl Vasile Bănescu contrazice argumentul invocat de o parte a ONG-urilor activiste, care pun numărul mare de sarcini în rândul adolescentelor din anumite etnii şi din anumite categorii sociale vulnerabile pe seama lipsei educaţiei sexuale şi a nefolosirii metodelor contraceptive. Iată, de pildă, un raport al organizaţiei Salvaţi Copiii, unde se arată că „Proporţia copiilor născuţi de mame tinere continuă să fie mare mai ales în rândurile populaţiei roma, fiind în medie de 2 copii până la vârsta de 19 an. Această situaţie se datorează, pe de o parte, tradiţiilor din familie, iar pe de altă parte insuficientei folosiri a contracepţiei de către femeile rome.” (pag 7). Link aici către raport. Aşadar, această asociere nu îi aparţine domnului Vasile Bănescu – o găsim chiar într-un raport al organizaţiei Salvaţi Copii.

– Dl Bănescu arată, mai departe, că aceste cazuri invocate au în spate o motivaţie sociologică: abandon şcolar, plecarea părinţilor în societate, lipsa accesului la informare şi, nu în ultimul rând, apartenenţa la o anumită etnie. Aşadar, vorbim despre un cumul de factori şi de cauze, şi nu despre o singură cauză predilectă, dovedită ştiinţific – lipsa educaţiei sexuale bazate pe metode contraceptive ar fi rădăcina răului. E ca şi cum ai spune că lipsa accesului la săpun ar fi cauza refuzului umanismului secular şi a persistenţei unei viziuni creştine asupra lumii la o anumită pătură de oameni săraci – un alt sofism pe care îl repetă, adesea, anumite voci progresiste, în formulări profund jignitoare de care e plin Internetul. Formulări de tipul „ţăranii ăia care nu se spală şi fac tot ce le spune popa” pentru care nimeni nu sesizează CNCD-ul.

– În fapt, sunt studii care arată că în anumite zone din Marea Britanie unde au fost reduse fondurile pentru programe de educaţie sexuală axate pe metode contraceptive, rata sarcinilor la adolescente a scăzut cu 42.6%. Într-un astfel de studiu, semnat de David Paton şi Liam Wright, se afirmă următoarele: „În ciuda previziunilor făcute atunci când au fost tăiate aceste fonduri, datele adunate nu oferă nici un fel de dovadă că în zonele în care s-au redus, cel mai drastic, cheltuielile [pentru educaţie sexuală bazată pe metode contraceptive] s-au observat creşteri relative ale sarcinilor în rândul adolescentelor. Mai degrabă, tăierile bugetelor sunt asociate cu scăderi uşoare ale ratelor de sarcini în rândul adolescentelor, un rezultat care susţine, cu tărie, un număr de specificaţii şi teste alternative ale cauzalităţii. Factori socio-economici de fond precum obiectivele procesului de educaţie şi consumul de alcool sunt factori predictivi semnificativi ai sarcinilor în rândurile adolescentelor.” (link aici către studiu)

– Alte studii arată că, după trei decenii de educaţie sexuală bazată pe metode contraceptive, Marea Britanie a atins una dintre cele mai mari rate de sarcini în rândul adolescentelor din Europa. „Educaţia bazată pe metode contraceptive poate reduce riscul de sarcină pentru acte sexuale care ar fi avut loc oricum, dar poate să crească riscul de sarcini în rândul adolescenţilor care sunt convinşi pe baza accesului uşor la metodele contraceptive fie să înceapă să facă sex, fie să facă sex mai frecvent”, arată acelaşi studiu.

Concluziile studiului citat mai sus seamănă izbitor de tare cu cele spuse de dl Vasile Bănescu. Dl Bănescu mai spune că aceste tinere şi aceşti tineri intră într-o derivă morală. De cele mai multe ori, educaţia sexuală bazată pe metode contraceptive nici nu prezintă ideea că abstinenţa sexuală până la căsătorie ar fi şi ea o opţiune pentru a reduce apariţia unor sarcini nedorite. Nimic din ceea ce ne amintea, cândva, G.K. Chesterton: „Primele două lucruri la care un băiat sănătos şi o fată sănătoasă le simt în ceea ce priveşte sexul sunt acestea: întâi, e ceva frumos; iar apoi, e ceva primejdios.” Sau, cum a spus cândva un băieţel dintr-o comunitate romă după o oră de educaţie sexuală bazată pe metode contraceptive: „Doamnă, dacă fiecare ar sta pe curul său, nu ar mai fi nevoie de nimic din toate astea.” (văzută aici)

– Dacă tot am pomenit despre acest băieţel rom, să vorbim un pic şi despre asocierea făcută de dl Bănescu între numărul mare de naşteri şi fetele din comunităţile rome. Aşa cum am arătat, asocierea nu a făcut-o, în fapt, dl Bănescu – ci a preluat-o din rapoartele şi studiile unor ONG-uri. În plus, acuzaţia care i se aduce este aceea că ar fi spus că „sarcinile în rândul adolescentelor sunt explicate suficient prin apartenenţa la etnia romă” – în fapt, dl Bănescu nu a spus deloc aşa ceva: a spus EXACT CONTRARIUL, că sarcinile în rândul adolescentelor sunt explicate printr-o corelaţie de factori, nu doar printr-un singur factor predominant (lipsa educaţiei sexuale). Să vedem, totuşi, dacă există şi o corelaţie între sarcinile în rândul adolescentelor şi apartenenţa la etnia romă, o corelaţie fundamentată pe studii sociologice.

– Dintr-un studiu realizat în 2004 de UNICEF, aflăm că în aproape 25% dintre familiile rome care au fete, acestea erau fost măritate între 12 şi 18 ani. Dintre acestea, 20% dintre familii au chiar două fete căsătorite în acel interval de vârste. Dintre acestea, 39% sunt căsătorite fără acte – o ameliorare faţă de generaţia bunicilor lor, unde procentul de „căsătorii fără acte” acte era de 50,01%. Link aici către studiu.

– Mai aflăm că 13% dintre fetele măritate între 12 şi 18 ani au născut, şi că 10% au făcut chiar doi copii până la 19 ani. Aflăm şi că doar 7% au ales să facă un avort (vedeţi pagina 7). Iar studiul ne arată şi că 80% dintre aceste fete sunt informate cu privire la metodele contraceptive – iar avortul este, din punct de vedere procentual, cea mai cunoscută metodă prezentată în cadrul educaţiei sexuale bazate pe metode contraceptive. Cu toate acestea, aproape 60% dintre fete au folosit o altă metodă contraceptivă – deşi fetele ştiau despre existenţa avortului, foarte puţine dintre ele l-au preferat.

– Din acest raport aflăm şi alte fapte interesante, apropo de zelul unor ONG-uri de a le reeduca pe aceste femei pentru a le scoate din „obscurantismul tradiţionalist” şi din „Evul Mediu”. Fără ca cineva să se obosească să le întrebe pe aceste femei ce părere au, sau să se uite pe studii şi să vadă care sunt valorile lor. Cum observa undeva şi scriitorul Silviu Dancu, aceste date vin pe fondul unei educaţii care nu trece în mare majoritate de primele 12 clase, în care femeile sunt, în mare măsură, casnice, iar veniturile sunt în general mici – fapt explicabil şi prin absenţa unei educaţii care să treacă de primele 8-12 clase. Însă nu putem să ignorăm că, în viziunea de familie a acestei culturi, atât creşterea copiilor (primul grafic, pagina 22), cât şi decizia cu privire la treburile gospodăreşti sunt percepute ca fiind egal distribuite între bărbat şi femeie (a se vedea al doilea grafic, de la pagina 22). Şi că în rândul comunităţii există mentalitatea naşterii de prunci – cei mai mulţi romi consideră că e bine ca o familie să aibă patru copii şi peste (36,2%).

În sfârşit, dl Vasile Bănescu face trimitere la „o situaţie nefericită de a face educaţie sexuală în şcoli”. Despre ce este vorba? Este vorba despre această afirmaţie făcută în acest an de un speaker transsexual în cadrul unei ore de educaţie sexuală bazată pe metode contraceptive, la Focşani. „Cred că este extraordinar de recompensator să facem exerciţiul să gândim dincolo de binaritatea masculin – feminin, pentru că fiecare avem ȋn noi, fie că e 0.1%, fie că e 70-80%, din genul pe care ȋl, se consideră celălalt; şi la fel de bine, şi la fel de valabil, sunt acele identităţi care se numesc non-binare, care nu aparţin nici genului masculin, nici genului feminin, s-ar putea să aparţină amândurora ȋn proporţii diferite şi variabile sau niciunele.” şi „Identitatea de gen şi orientarea sexuală sunt două lucruri diferite, care se pot combina ȋn orice fel posibil! (…) Genul e aici (arătându-se spre cap). Dar există persoane trans care sunt heterosexuale, care pot fi homosexuale şi care sunt homosexuale, sau orice altă identitate sexuală, orientare sexuală. Se pot îmbina în foarte multe feluri.”

Le amintesc doamnelor de la ONG-urile feministe care au depus sesizarea la CNCD că acest mod de a privi genul contravine inclusiv feminismului clasic, care presupune existenţa a două sexe biologice, bărbat şi femeie. În fapt, există militante feministe proeminente, precum Germaine Greer, una din figurile emblematice ale feminismului radical din anii 50. Germaine Greer a spus, într-o prelegere, că „bărbaţii sunt un sex, iar femeile sunt un alt sex, iar faptul că un bărbat crede că este o femeie nu înseamnă că acel bărbat este de sex feminin”. În felul acesta, a arătat ceea ce se ascunde în spatele cuvântului „gen” – şi anume, dorinţa de a face din orice o chestiune de alegere, „un construct social”. Germaine Greer a fost acuzată de „transfobie” şi a fost marginalizată în mediul universitar occidental. Un articol amplu pe tema acestei diferenţe de viziuni între feminism şi ideologia genului în The New Yorker, la link-ul de aici.

– Aşadar, dl Vasile Bănescu contrazice argumentul invocat de o parte a ONG-urilor activiste, care pun numărul mare de sarcini în rândul adolescentelor din anumite etnii şi din anumite categorii sociale vulnerabile pe seama lipsei educaţiei sexuale şi a folosirii metodelor contraceptive; departe de a corela, aşadar, în mod direct şi unilateral cu etnia romă numărul ridicat de sarcini în rândul adolescentelor, dl Bănescu vorbeşte despre un număr de factori corelaţi; spune, prin urmare, că sarcinile nedorite în rândul adolescentelor sunt provocate de un cumul de factori şi de cauze, şi nu de o singură cază predilectă, care ar fi lipsa educaţiei sexuale bazate pe metode contraceptive; şi vorbeşte despre pericolul ideologizării orei de educaţie sexuală – a transformării acesteia într-un vehicul ideologic. Dl Bănescu recomandă o formă echilibrată de educaţie sexuală, făcută de profesorul de biologie sau de diriginte, şi dublată de educaţia morală a copiilor.

De fapt, foarte probabil obiectul atacului asupra dlui Bănescu îl fac semnul de întrebare cu privire la eficienţa educaţiei sexuale bazată pe metode contraceptive în lipsa unei educaţii morale şi chiar religioase temeinice şi la semnalarea pericolului ideologizării orei de educaţie sexuală în direcţia transformării acestuia într-un vehicul pentru ideologia genului (şi) în România. Şi nu e nevoie de dovezi sau de o analiză atentă a spuselor sale – dl Bănescu este purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române şi e chiar unul dintre cei mai echilibraţi şi mai bine pregătiţi purtători de cuvânt ai Patriarhiei Române din ultimele trei decenii, aşadar este clar: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori?”

P.S.: Legat de „rasismul, sexismul şi clasismul” invocate în comunicatul respectivelor ONG-uri – le amintesc acestor ONG-uri că aceste „-isme”, şi în special „clasismul”, este un concept care derivă direct din ideologia lui Karl Marx, care predică, în mod explicit, violenţa politică şi socială şi care prin formula „dictatura proletariatului” se referă, în mod explicit, la violenţa organizată de clasă. Folosite în mod abuziv şi, mai ales, folosite în spiritul gândirii lui Marx, ele vor avea efecte foarte distructive asupra societăţii, transformându-se în instrumente ale unei „toleranţe” mai oarbe decât orice intoleranţă istorică de tip religios. Şi mă întreb, iarăşi, dacă fondurile şi energiile unor astfel de ONG-uri nu ar fi mai bine cheltuite pentru sprijinirea unor femei din oricare dintre comunităţile sau grupurile vulnerabile din România – femei care chiar au nevoie de ajutor.

Apendix – pentru cei care vor să aprofundeze tema tratată aici.

O situaţie similară comunităţilor de romi se înregistrează în Africa, unde, cultural vorbind, promovarea avortului este nu doar indezirabilă, dar incompatibilă cu etosul femeilor localnice care îl cunosc şi îl refuză. Într-un mesaj video intitulat „Dictatura donatorilor înstăriţi”, nigerianca Obianuju Ekeocha, Preşedinta organizaţiei Culture of Life Africa, a întrebat delegaţiile europene la conferinţa „She Decides” (Ea decide) din 2017, dedicată strângerii de fonduri pentru finanţarea avortului în Africa, dacă este cineva care s-a obosit să întrebe, totuşi, femeile africane cu privire la opinia lor.

„Multe ţări din Vest, inclusiv Canada şi Olanda au decis să se reunească pentru a strânge fonduri. Nu fonduri pentru hrană în Africa. Nu fonduri pentru apă în Africa. Nu fonduri pe care africanii să le poată folosi după cum doresc. În loc de asta, ei se reunesc pentru a colecta milioane de dolari pe care îi dedică aşa-numitului avort sigur. Ceea ce este de fapt cel mai demoralizant este că aceste ţări occidentale nici măcar nu s-au gândit să îi întrebe pe africani ce doresc!” (link aici către mesaj)

Iar într-o dezbatere cu o moderatoare BBC, Obianuju Ekeocha a spus următoarele: Nu cred că vreo ţară occidentală are dreptul să vorbească despre avort într-o ţară africană, în special când majoritatea oamenilor nu îşi doresc avortul. În acest caz, să vorbeşti despre avort devine o formă de colonizare ideologică, aşa cum începem să vedem că se întâmplă, din ce în ce mai mult. Cine sunteţi dvs. să decideţi, dacă nu vă supăraţi – nu există o cerere populară. Dacă mergeţi în Africa, ceea ce oamenii cer în fiecare zi, dacă vorbiţi cu orice femeie obişnuită, contracepţia ar fi al zecelea lucru pe lista ei, în cel mai bun caz. Unde nu există mâncare şi apă – asta e soluţia occidentală, dar dacă africanii sunt întrebaţi, dacă vorbiţi cu o femeie obişnuită, ea va cere mâncare, apă, servicii medicale de bază, iar contracepţia va fi ultimul lucru la care se va gândi.”  (link aici către dezbatere)

Având în vedere că, la fel ca şi în Africa, şi în România au existat şi există programe de împărţire de contraceptive ţintite către comunităţile de romi (un exemplu aici), şi având în vedere şi concluziile studiilor citate mai sus – de exemplu, doar 7% au ales să facă un avort, deşi 80% dintre aceste fete sunt informate cu privire la metodele contraceptive, iar avortul este, procentual, cea mai cunoscută metodă prezentată în cadrul educaţiei sexuale bazate pe metode contraceptive, deşi nu e propriu-zis o metodă contraceptivă – poate nu ar fi rău să ne întrebăm dacă cei care promovează o atitudine „clasistă şi rasistă” nu sunt tocmai cei care, în Africa sau aiurea, urmăresc să îşi impună propriile valori şi standarde în comunităţile care trăiesc după cutume străvechi.

Şi, cum spunea aceeaşi Obianuju Ekeocha, „Chiar şi cu îngrijirea medicală, care este substandard în majoritatea locurilor, femeile sunt curajoase în sarcină. Iar odată ce bebeluşul soseşte, ele îşi împlinesc cu graţie şi eroism instinctul matern.

Pe fondul tuturor nenorocirilor şi greutăţilor cu care se confruntă africanii, pe fondul tuturor instabilităţilor socioeconomice şi politice, copiii noştri sunt întotdeauna un simbol ferm al speranţei, o promisiune a vieţii, un motiv de a lupta pentru moştenirea unui viitor luminos.” (link aici către scrisoarea completă către Melinda Gates)

Articole de pe acest blog legate de subiectul tratat aici:

Doinea Cornea şi moştenirea lui Marx – link aici
Despre moartea lui Alfie Evans –link aici
Aurelian Temişan, Cristiano Ronaldo, Andreea Bocelli – so close to never happening – link aici
Ce înseamnă „o lume pentru viaţă”? – link aici

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite