În fapt, textul este o satiră la adresa regimului comunist, acţiunea desfăşurându-se într-o întreprindere în care primirea unui memorandum scris într-o limbă necunoscută şi indescifrabilă provoacă nelămurire şi discuţii. Numită Ptydepe, această limba artificială care elimină, printre altele, ambiguitatea limbilor naturale este propusă ca instrument menit să facă lucrul mai eficient. Impunerea folosirii ei în întreprindere stârneşte entuziasmul unor angajaţi şi nemulţumirea directorului care avertizează: „Dacă îl deposedăm [pe fiecare membru al personalului] de limba umană creată de tradiţia seculară a culturii naţionale [...], îl vom arunca direct între fălcile auto-alienării.”[1]

Un avatar al fenomenului Ptydepe pare să se nască la aproape şase decenii de la publicarea piesei lui Havel. Luna trecută mai multe publicaţii franceze informau că varianta online a dicţionarului Robert a preluat pronumele „incluziv”[2] iel – hibrid compus din pronumele personale il, respectiv elle – folosit pentru a evita indicarea genului entităţii desemnate.

Noutatea a provocat polemici intense. Un deputat al partidului La République En Marche! a adresat Academiei Franceze o scrisoare în care acuza „o intruziune ideologică” care „aduce atingere limbii noastre comune şi prestigiului său”. Luând, de asemenea, poziţie, ministrul Educaţiei a afirmat:  „scrierea incluzivă nu este viitorul limbii franceze”. Într-un articol intitulat «Pronumele „iel” aduce atingere constituţiei simbolice a fiinţei umane» şi publicat în cotidianul Le Figaro, filosoful francez Robert Redeker a denunţat un „puci lexical”, subliniind că „atacarea şi violentarea logicii pronumelor înseamnă impunerea unor schimbări antropologice”.

Directorul general al editurii Le Robert a oferit, într-un comunicat, o explicaţie bulversant de candidă: «Cercetătorii care se ocupă de dicţionarele Robert au constatat o folosire tot mai răspândită a cuvântului „iel”». El a adăugat că la începutul lui octombrie, în comitetul de redacţie a avut loc o discuţie despre acest cuvânt şi că s-a convenit asupra includerii sale în varianta online a dicţionarului.

Replica e simptomatică pentru toleranţa manifestată faţă de mecanismele perfide ale woke-ismului. Dacă acum aproximativ două decenii construcţii precum vertically challenged (scund), horizontally challenged (gras), follicly challenged (chel/ cu început de chelie) provocau doar zâmbete concesive, azi expansiunea şi virulenţa noilor „pronume” nu pot să nu-i îngrijoreze pe cei nedispuşi să se înregimenteze nesăbuit în coregrafia ideologică contemporană. Nu e nevoie să fii lingvist sau să preţuieşti limba maternă pentru a înţelege magnitudinea demersului din jurul acestei patologii lexicale de dată recentă. Ea nu reprezintă expresia unei rătăciri tranzitorii şi cu atât mai puţin a unei inofensive porniri ludic-copilăreşti. Limba percepută prin lentilă ideologică şi deformată în consecinţă este fundalul germinativ perfect pentru idei şi decizii periculoase care vor depăşi rapid stadiul de fantezie inofensivă. Impunerea acestei limbi, decizia editurii Le Robert jucând un incontestabil rol important, nu se va opri la propria sărăcire (fenomen în sine suficient de grav) şi la confuzii semantice, ci va parcurge lin toate etapele constrângerii gândirii. Că, poate, următoarea ediţie a versiunii clasice a dicţionarului nu va include pseudopronumele consemnat de varianta online sau îl va însoţi cu o notă explicativă devine irelevant.

Ghidul de gramatică neutră şi incluzivă publicat de site-ul Divergenres propune anomalii precum: „Maon partenaire n’est pas jalouxe et j’en suis heureuxe”; „Va au bureau di directeurice!”; „Iel était mignonx avec sa cravate et sa jupe.” Iată şi exemple pentru care ar fi nevoie de utilizarea unui dicţionar dedicat acestei bolboroseli definite drept limbă franceză „incluzivă”: „Lia joueureuse fait saon farceuxe”; „Lia maîtrexe d’école nous a présenté lia prêtrexe du village voisin”.

Într-unul dintre jurnalele sale, scriitoarea rusă Nadejda Mandelştam făcea referire la aceeaşi emasculare a gândirii, episodul care a avut-o drept protagonistă consumându-se la începutul anilor ’50. Conducerea catedrei de limbi străine a institutului în care preda un curs de limba engleză o acuzase de activitate subversivă deoarece la cursul de gramatică teoretică afirmase că „tînărul gerunziu englezesc ia locul bătrînului infinitiv. În această frază au sesizat o aluzie la conflictul dintre părinţi şi copii, de neconceput în ţara socialismului”. Scena, pe care am descris-o într-un articol anterior, poate părea suprarealistă doar unui cititor care nu a cunoscut „paradisul” terestru din spatele Cortinei de Fier.

Abandonându-şi rolul organic, siluind comunicarea, ca oglindire a siluirii biologiei şi dresând gândirea cu metode insidioase care îi ucid naturaleţea şi spontaneitatea, noua limbă asigură perspectivele profundei alienări asupra căreia avertizează personajul lui Havel.

Note bibliografice:

Václav Havel, The Garden Party and Other Plays, Grove Press, New York, 1992, translated by Vera Blackwell.

https://frontpopulaire.fr/o/Content/co698955/iel-dans-le-dictionnaire-vent-de-panique-au-robert

https://divergenres.org/wp-content/uploads/2021/04/guide-grammaireinclusive-final.pdf

[1] Václav Havel, The Garden Party and Other Plays, Grove Press, New York, 1992, p. 64.

[2] Anglicismul incluziv, inexistent în DEX, este consemnat în Dicţionarul de cuvinte recente (ed. 2013).