Valiza găsită de bunul gospodar din Teleorman nu a dovedit, până acum, legătura directă dintre Tel Drum şi Liviu Dragnea. Singura miză a unei astfel de scurgeri de informaţii este veriga lipsă, ceea ce se discută de ani de zile, dar nu a fost încă probat.

Sigur, dovezi circumstanţiale sunt cu nemiluita. Cum s-a înfiinţat Tel Drum sub bagheta lui Liviu Dragnea, pe când preşedintele PSD conducea Consiliul Judeţean Teleorman. Cum a crescut firma, mai ceva decât voinicii din poveste, pe măsură ce puterea şi influenţa lui Liviu Dragnea depăşeau cadrul judeţean şi ajungeau la nivel naţional. Cum celebra firmă teleormăneană a rămas ani de zile cu acţionari anonimi, iar cei care au ieşit în faţă au fost colegi din tinereţe şi prieteni apropiaţi ai liderului PSD. Cum şi-au petrecut aceşti oameni vacanţele prin Brazilia. Cum fiul domnului Dragnea are legături privilegiate şi finanţare asigurată de la Tel Drum, dacă documentele publicate până acum sunt reale.

Dacă se dovedeşte că Liviu Dragnea a fost sau este cel din spatele Tel Drum, preşedintele PSD capătă o problemă în plus care poate să-l coste cariera. Dar dacă nu se dovedeşte sau lucrurile rămân într-o stare de confuzie ca şi până în prezent, cetăţeanul Dragnea va spune că a fost victima unei noi conspiraţii. Dar România va fi mai bună?

Esenţa în acest caz este că fenomenele de tip Tel Drum au acaparat România. S-au numit altfel de-a lungul anilor. Au fost atent conduse din umbră de alte personaje. Dar au modelat România şi au adus-o în starea în care este astăzi.

Familii legate politic au pus mâna pe resurse inimaginabile. În timp ce statul român a plătit datorii, a renunţat la creanţe, a semnat contracte scandaloase, a suportat pierderi şi a plătit la suprapreţ lucrări şi servicii, entităţile aflate de cealaltă parte au înregistrat profituri uluitoare.

România a născut clase super-bogate care trăiesc într-o lume paralelă. Ceilalţi trebuie doar să plătească opulenţa unor oameni care au clădit imperii pe banii statului.

Tel Drum are de toate. De la asfaltări la mistreţi buni de împuşcat când nevoile conducerii o cer.

Păduri, lacuri, mai nou o insulă la Dunăre, fonduri de vânătoare, ferme, imobile, terenuri şi conexiuni acolo unde trebuie.

Reţeta a funcţionat bine în ultimii aproape 30 de ani şi este foarte probabil ca multe PIB-uri ale României să se afle în paradisurile fiscale şi turistice de pe tot cuprinsul lumii. Iar ţara rămâne un fel de pământ pârjolit, unde o mână de incompetenţi puşi de partid se prefac că guvernează, dar nici măcar nu ştiu să citească hârtiile pe care le au în faţă. Un mediu total viciat, întors pe dos, unde valoarea nu are nicio şansă în faţa imposturii. Şi atunci, cine să mai rămână pe aici?