A început devreme, în septembrie 2012, cu Oltchimul. S-a hârjonit cu Dan Diaconescu într-o panaramă de privatizare ratată, după care a lăsat lucrurile să se rezolve de la sine. Nu s-au rezolvat nici până în ziua de azi. Combinatul încă se zvârcoleşte pe eşafod şi mii de oameni din industria orizontală umblă bezmetici cu căpăţânile atârnânde: nici să moară nu pot, nici să trăiască n-au cum.

În toamna anului trecut, a inventat o aiuritoare metodă de calcul a accizelor – indexarea monedei euro cu inflaţia leului. Am plătit ca proştii o acciză de 4,73 de lei pentru un euro, deşi moneda europeană n-a depăşit niciodată 4,5 lei. Sângerarea continuă la aceeaşi cotă şi anul viitor.

Tot în toamna trecută, ne-a procopsit cu acciza suplimentară de 7 eurocenţi la carburanţi, pe care a promis că o vâră în autostrăzi. Rezultatul: veniturile la buget au scăzut, căci transportatorii s-au alimentat din ţări mai prietenoase.  I-a chinuit de pomană şi pe ei, ne-a lăsat şi pe noi să ne chinuim în continuare la pompă, cu capul pe butuc.

A lansat vijelios planurile de regionalizare şi de descentralizare, dar a lăsat satârul pe mâna unui călău încă şi mai neîndemânatic, Liviu Dragnea, care le-a umplut de sânge şi-atât.

A folosit argumente elaborate ca să justifice despicarea cu barda a câtorva ministere – Transporturile de Marile Proiecte, Educaţia de Cercetare, Economia de Energie – şi aduce acum argumente exact contrare ca să le lipească la loc.

A vrut să racoleze în PSD cohorte de primari, ca să-şi maximizeze şansele de a ajunge la Cotroceni, şi a semnat Ordonanţa Traseiştilor. Curtea Constituţională tocmai i-a declarat-o neconstituţională şi traseiştii stau acum cu securea deasupra capului: legea de respingere a Ordonanţei i-ar putea lăsa pe toţi fără mandat, câtă vreme Victor Ponta nici nu mai are ce le oferi, nici nu mai are ce face cu ei.

Bijuteria coroanei e însă afacerea cu plagiatul. A mobilizat demnitari şi instituţii care să-i acopere furtul intelectual, i-a stigmatizat pe universitarii care i-au dovedit frauda, ca să vină acum, ca o floricică, şi să spună că renunţă la titlul de doctor. El îi lasă astfel într-un uriaş ofsaid etic şi profesional pe toţi cei care au contribuit, vreme de doi ani şi jumătate, la muşamalizare. Dacă veţi vedea pe stradă oameni cu beregăţi deschise şi jugulare spintecate, îi veţi recunoaşte negreşit pe:

* Liviu Pop, ministrul Educaţiei care a desfiinţat şi mutilat comitete şi comiţii, astfel încât verdictul de plagiat să fie evitat.

* Gheorghiţă Mateuţ, avocatul, şeful colectivului de „reputaţi specialişti în Drept” care au analizat teza de doctorat şi au văzut acolo orice, numai cele 115 pagini copiate cuvânt cu cuvânt nu.

* Paul Dobrescu (preşedinte), Vergil Muraru (vicepreşedinte) şi ceilalţi membri ai Consiliului Naţional de Etică, care au înghiţit pe nemestecate raportul neghiob al lui Mateuţ şi au validat astfel furtul.

* Ecaterina Andronescu şi Mihnea Costoiu, miniştrii Educaţiei care au ignorat decizia Comisiei de Etică din Universitatea Bucureşti, cea care a constatat fără drept de apel plagiatul, şi au refuzat să emită ordinul de retragere a titlului de doctor.

Maria Stuart o fi greşit când, din temniţa sa de lux, a complotat pentru asasinarea Reginei Elisabeta I a Angliei, de la care i s-a tras şi execuţia. Dar atâţia şi atâţia oameni cu ce i-or fi greşit lui Victor Ponta?