Firesc e ca cele două servicii publice să fie privite ca instituţii absolut independente, puse la adăpost de orice ingerinţă a politicului. Aşa încât seismele din viaţa politică să nu impieteze asupra bunei lor funcţionări.

Cum nici TVR, nici SRR nu sunt nici ministere, nici agenţii guvernamentale, ele nu trebuie să fie ombilical legate de interesele celor care deţin vremelnic puterea. Cei care sunt numiţi la conducerea lor au obligaţia de a-şi concepe activitatea pornind de la premisa că orice încercare de încatenare, de subordonare faţă de interesele politicului este drastic sancţionată de receptori prin scăderea drastică  a audienţei.

Din păcate, atât Televiziunea Română cât şi Radio România funcţionează după o lege de organizare şi funcţionare veche  care, subordonându-le Parlamentului, le pune instantaneu pe tavă la dispoziţia şi discreţia  unei anume majorităţi politice. Care îndată ce se formează simte nevoia de a demite vechile Consilii de Administraţie şi a pune în loc altele ce obligatoriu trebuie să le fie în primul rând lor favorabile. Să le facă jocul. Preşedintele-director general se dă imediat de ceasul morţii spre a fi pe placul celor ce l-au numit în funcţie, pretinde că nu e îndrituit să influenţeze politica editorială, spune cui are vreme să îl asculte şi celor care au naivitatea de a-i da crezare că nu e nicidecum responsabil de ceea ce se vede ori se aude pe post. În realitate, lucrurile stau cu totul altfel. Chiar dacă CA-ul mimează neintervenţia în politica editorială, fondurile sunt dirijate astfel încât ele se îndreaptă cu preponderenţă către emisiunile şi realizatorii favorabili majorităţii guvernamentale.

Preşedintele-director general îşi alege principalii colaboratori, în primul rând pe cei din Comitetul Director şi din fruntea feluritelor departamente, în funcţie de fidelitatea şi de gradul de supuşenie al acestora. În TVR, de pildă, nu s-au mai organizat concursuri în vederea ocupării prin proceduri legale a posturilor de manageri din anii 2012-2013, locul acestora fiind astăzi ocupat în integralitate de interimari. Mulţi dintre ei, aşa cum sunt domnii Cristian Văileanu, producătorul general, sau Eduard Dârvariu, directorul TVR 1, aduşi după bunul plac al pdg-ului Doina Gradea din rândul foştilor ei colegi de la Pro tv. E vorba despre oameni ajunşi şomeri care, în loc să folosească pretinsele lor cunoştinţe dobândite în mediul privat, strălucesc preponderent prin obedienţă. Dar şi prin crasă incompetenţă şi inadecvare la specificităţile unui serviciu public.

La Radio România, mega-pesedistul Georgică Severin, ajuns pdg pe criterii strict politice, îi ţine în fruntea Ştirilor pe prea-plecaţii Dan Preda şi Nicu Popescu. Faptul se reflectă în scăderea dramatică a audienţei canalului fanion al postului, Radio România Actualităţi. Situaţia TVR e încă şi mai dramatică. Nici măcar principalul Telejurnal al zilei, cel de la ora 20, nu mai înregistrează un amărât de punct de  rating, de vină nefiind deloc prezentatorul, ci aberaţiile managementului Mădălina Rădulescu-Vochin. Aceasta în vreme ce unicul talk-show-ul politic cu difuzare zilnică al postului, program dat încă de pe vremea când şefa TVR era Irina Radu pe mâna lui Ionuţ Cristache flancat de ziarişti favorabili puterii (gen Cristoiu, Buşcu, Dinescu, Mirel Curea, Pieleanu, Nistorescu, Chirieac) se învârte în jurul unui rating mediu de 0, 8. Ceea ce nu împiedică faptul ca dl. Cristache să fie plătit regeşte în urma unui contract marcat de pretinsă confidenţialitate de natură să stârnească bănuieli. Un recent control al Curţii de conturi a relevat mari nereguli în cheltuirea banului public, cheltuieli prilejuite de atât de neperformantul Cerb de Aur în organizarea căruia un rol de seamă continuă să îi revină penalului Cristian Zgabercea. Ca să nu mai vorbim despre neprofesionalismul d-nei Smaranda Vornicu, ajunsă producător în urma unui concurs cu dedicaţie în care piesa principala a fost pe lângă arborele genealogic, serviciile aduse în trecut PSD.

Tocmai de aceea cred că, cel puţin de această dată, se impun schimbări operate în regim de maximă urgenţă. Menite să repună legalitatea în drepturi. E nevoie ca atât TVR cât şi SRR să fie susţinute în principal din bani colectaţi din taxele plătite de populaţie şi nu din fonduri guvernamentale. O revenire la situaţia de dinainte de decembrie 2016 mi se pare obligatorie. Înainte de respectiva dată, Liviu Dragnea, folosind pretextul reducerii numărului de impozite şi taxe a făcut astfel încât cele două servicii publice să devină bugetare şi să devină dependente de bunăvoinţa guvernului. Imediat după alegerile parlamentare, se mai impune şi revizuirea din temelii a Legii de organizare şi funcţionare a celor două servicii publice. Lege în vigoare de 25 de ani.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro