Recunosc, m-am bucurat ca un copil de souvenir, în timp ce cărţulia-broşură a rămas printre...hârtii. Eeei, nu mă certaţi acum. Citiţi până la capăt!

Nu aş fi apucat să scriu aceste rânduri dacă nu aş fi primit un mesaj pe Twitter în care amicul cu pricina mă întreaba cum mi s-a părut cartea. Alături: un link către un articol, cu menţiunea: <<pentru aprofundare>>.  „Pai bine, mai nene, taman de broşura mă întrebi? Bicicleta-souvenir e grozaaaavă.” Dupa ce am vazut articolul din partea cu aprofundarea, am scos broşura din poşetă, am deschis-o şi m-am pus pe citit. Nu mi-am dat seama când a trecut un ceas. De parca aş fi citit şi reclamele.

Am aflat că aceea este cartea tehnică a evenimentului. Nu o să vă fac acum rezumatul, nu vă speriaţi! Vă spun doar că am primit o adevarată lecţie. Hai să o numim lecţie administrativă.

De ce? Pentru că ceea ce s-a întâmplat la Sibiu timp de 5 zile, în perioada 10-14 iulie, reprezintă o dovadă clară a faptului că se poate şi în România. Şi nu pot decât să mă bucur că Primăria şi autorităţile locale susţin şi aleg să promoveze oraşul şi prin astfel de activităţi. Cred că este cel mai înalt nivel la care poţi să aduci un eveniment sportiv. Asta în cazul în care nu o să auzim cumva peste câţiva ani că Turul Sibiului va depăşi Turul Franţei. Să mă corectaţi dacă greşesc!

Filmările cu atmosfera de acolo mi-au făcut seara mai frumoasă. Iar asta cu drăcuşorul oficial... :)

Ei bine, revenind la carte: în momentul de faţă ocupă un loc de cinste în biblioteca mea. Sper să fie prima dintr-o colecţie cât mai mare. Deja mă gândesc cum să fac rost de ediţiile trecute. Că de cele viitoare...

 

Preluat şi pe http://www.alinagorghiu.ro