Asta ar presupune o înţelegere - testată public - a felului cum funcţionează Bruxellesul, a instituţiilor UE, a intereselor naţionale din capitala UE, a alianţelor mai mult sau mai puţin permanente, a reţelei româneşti în oraş (atât cât există şi cum poate fi această reţea îmbunătăţită). 

Vă propun să ne uităm la principalii candidaţi, la platformele lor proaspăt lansate şi să vedem dacă şi cât sunt de preocupaţi de Bruxelles:
 
Victor Ponta (program prezidenţial disponibil aici) - la pagina 5 se găseşte o menţiune cu privire la „O Românie respectatムîn Uniunea Europeanăƒ,  O Românie  solidarムcare nu se discrediteazムsingurムla Bruxelles, prin abordăƒri politicianiste, dar şi o Românie care ştie sムse lupte pentru interesul său naţional“. Practic, o declaraţie de principiu, fără detalierea viziunii. Mai apare de câteva ori sintagma „Uniunea Europeană", dar nu în sensul de sau în legătură cu afacerile europene.

Klaus Iohannis (program prezidential disponibil aici) - în contextul discuţiei cu privire la fondurile europene, la pagina 26, apare Bruxellesul: „crearea, la Bruxelles, a unui ofiţer de legătură din partea fiecărei Autorităţi de Management, aflat în relaţionare permanentă cu omologii de la Comisia Europeană şi beneficiind de sprijinul direct al Reprezentanţei Permanente a României pe lângă Uniunea Europeană." 
 
Cine caută în document menţiuni cu privire la „Uniunea Europeană" găseşte câteva mai concrete, vizând politici europene, la pagina 25, unde are loc o înşiruire: „În raport cu Uniunea Europeană, există câteva obiective naţionale pe care îmi propun să le sprijin, ca preşedinte, prin armonizarea politicilor tuturor instituţiilor implicate: (...) - susţinerea elaborării unui Plan de Dezvoltare Durabilă pentru următorii 10 ani, (...) accederea rapidă la spaţiul Schengen, (...) asumarea unei date clare pentru adoptarea monedei euro agreată de toate partidele şi BNR, (...) încheierea convingătoare a angajamentelor asumate de România acoperite de Mecanismul de Cooperare şi Verificare, (...) diminuarea decalajului de dezvoltare între România şi primele 6 state europene, (...) repoziţionarea României ca un partener activ şi cooperant în cadrul Parteneriatului Estic (...), definirea şi implementarea unor proiecte concrete, în cadrul Strategiei Dunării (...) realizarea unei Platforme Naţionale Comune de maximizare a absorbţiei fondurilor europene, (...) restructurarea sistemului de gestionare a fondurilor europene". După, urmează un mesaj politic: 
„România trebuie să devină mai coerentă în negocierea/impunerea propriilor interese şi proiecte la nivel comunitar şi, în paralel, să asimileze fondurile alocate". 
Dacă e să comparăm candidaţii cu principalele două şanse de a ajunge Preşedintele României, constatăm un paradox: Premierul, care are mai multă experienţă la Bruxelles decât contracandidatul său, îi acordă mai puţină atenţie decât Primarul Sibiului, la nivel de platformă cel puţin. 
 
Monica Macovei (program prezidenţial disponibil aici) - europarlamentarul român nu are în programul său nicio menţiune la „Bruxelles"; la capitolul 2, „Să nu trădezi interesul naţional" apar referinţe cu privire la ţinte europene:  „Ca şef al politicii externe, voi definitiva integrarea României în UE, prin aderarea la spaţiul Schengen şi adoptarea monedei euro în decursul mandatului meu." ; nu se detaliază însă. 
 
Călin Popescu Tăriceanu (program prezidenţial disponibil aici) - Nu are referinţe cu privire la Bruxelles; cele cu privire la „Uniunea Europeană" se regăsesc la paginile 35 şi 36 şi vizează crearea unui profil european coerent, intărirea poziţiei în UE şi a relaţiei cu partenerii europeni tradiţionali. Din nou, ca şi în cazul altor candidaţi, se rămâne mai mult în zona principiilor. 
 
Elena Udrea (program prezidenţial disponibil aici) - Nicio referire la Bruxelles, iar cine caută în document „Uniunea Europeană" nu găseşte idei concrete cu privire la afacerile europene.
 
Din păcate, pe moment lipseşte o dezbatere puternică cu privire la interesele româneşti la Bruxelles. E o dezbatere necesară, pentru care ar trebui să milităm cu toţii: acolo se decid - cu regret pentru Bucureşti - lucruri mult mai importante decât „acasă". La Bruxelles, se decid 70-80% din legile aplicabile în România; şi în domenii importante, viitorul Preşedinte trebuie în consecinţă să înţeleagă bine ce se întâmplă şi să negocieze bine pentru noi în Consiliul European. Trebuie să lucreze împreună cu Guvernul şi europarlamentarii pentru interesele noastre, şi să fructifice din experienţă şi influenţa comisarului european. Coordonarea va fi cheie, ca şi prestaţia în Consiliul European.
 
Personal, până când nu văd un candidat vorbind serios şi mai concret, în următoarele săptămâni, despre ce are de gând să facă la capitolul afaceri europene (asta în cazul în care nu există o dezbatere cu toţi candidaţii pe teme europene), nu sunt hotărât dacă să votez în primul tur. În al doilea tur voi vota cu siguranţă, mai mult sau mai puţin resemnat însă, că iar vorbim despre subiecte care nu contează cu adevărat.