Singurul partid care ştiu că poartă numele fondatorului şi implicit al conducătorului e PP-DD. Chiar dacă a depăşit la alegerile parlamentare din 2012 numărul acela rotund pe care îl purta Hagi pe tricou şi pe care astăzi îl vedem alături de iniţialele Monicăi Macovei ca nume de partid, se observă cu ochiul liber că formaţiunea narcisisto-populistă a lui Dan Diaconescu nu se simte deloc bine. Fondatorul ei tocmai a primit vestea că trebuie să stea ani buni în închisoare, în timp ce grupul aleşilor PP-DD-işti este decimat de vârcolacii de traseişti din politica dâmboviţeană.

O fi vreo diferenţă între OTV-ul lui Dan Diaconescu şi Facebook-ul lui Lucian Mîndruţă?

Când Monica Macovei pozează cu a sa formaţiune în partidul oamenilor şi se declară antisistem, parcă am un deja-vu şi îmi amintesc de serile "senzaţionale" ale lui Dan Diaconescu de la OTV. Numai că OTV-ul Monicăi Macovei e Facebook-ul, un spaţiu unde îşi fac veacul aceiaşi oameni care erau şi încă sunt în faţa televizoarelor. Oameni care încă au impresia că dacă votează schimbă ceva. Votul nu e suficient, la fel cum nu e de ajuns nici activismul în organizaţii non-guvernamentale care au ca principal scop înfiinţarea unui partid. Avem destule exemple, multe dintre ele nereuşind să intre în Parlament: Noua Republică, Forţa Civică etc.

Monica Macovei pozează în politicianul altfel. Dar cum poţi spune că eşti altfel când tu îţi dai demisia din partidul care te-a băgat în Parlamentul European imediat după alegeri, după ce te-ai văzut cu sacii în căruţă?

Însa partea care îmi ridică cele mai mari semne de întrebare vizavi de Monica Macovei şi noua sa formaţiune cu nume care anunţă mai degrabă o magistrală de metrou (caracterizarea nu-mi aparţine mie, ci lui Mihail Neamţu) e poziţia doamnei în ceea ce priveşte nominalizarea lui Eduard Hellvig la şefia SRI.

Monica Macovei la Adevărul Live:

Membrii din Congresul american erau şocaţi că nu au fost consultaţi. [...] În campania electorală i-am trimis o scrisoare lui Klaus Iohannis în care am subliniat parteneriatul cu SUA. Acum văd că preşedintele vrea să diminueze din valoarea parteneriatului cu SUA şi nu face bine.

Nu cred în mitul salvatorului Iohannis şi nici Hellvig nu îmi este foarte simpatic. Acum 5 ani era şomer, solicitând indemnizaţie de şomaj după încheierea mandatului de parlamentar al Partidului Conservator (da, ăla al lui Voiculescu), iar acum e director al Serviciului Român de Informaţii. Totuşi, pot spune că Iohannis a crescut în ochii mei dacă l-a nominalizat pe Eduard Hellvig fără să ceară voie de la mămica SUA, aşa cum copiii mici cer voie să meargă la toaletă.

Pentru că a fost procuror şi e posibil să îi placă legile, îi redau Monicăi Macovei pasajul din Legea SRI care se referă la directorul instituţiei: Art. 23 - Serviciul Român de Informaţii este condus de un director, cu rang de ministru, numit de Camera Deputaţilor şi Senat în şedinţa comuna, la propunerea Preşedintelui României, în urma audierii celui propus de către comisia însărcinată să exercite controlul parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii, care va prezenta un raport în fata celor doua Camere ale Parlamentului.

Nici urmă în legea asta de Congresul SUA, de CIA, de NATO şi de alţi sultani la care Monica Macovei crede că ar trebui să ne închinăm. Oricât de naţionalist ar suna lucrul acesta din partea mea, cred că e cazul să o terminăm cu plecăciunile în faţa forţelor străine pentru că nu de asta s-au luptat strămoşii noştri pentru independenţă. În plus, ideea de a cere voie de la alte ţări pentru decizii interne e departe de democraţia pe care Macovei o trâmbiţează.

Oricât de multe poze cu pisici va pune pe Facebook şi oricât de simpatica va încerca să pară Monica Macovei, eu nu voi vota niciodată o formaţiune care propune cu multe cuvinte pompoase colonizarea României. Privatizarea şcolilor, a sistemului medical şi sporirea puterii pe care şi aşa o au multinaţionalele sunt lucruri pe care Monica Macovei le-a avut în program la alegerile prezidenţiale şi pe care încearcă să ni le prezinte sub umbrela frumos colorată a unui "stat minimal". Da, administraţia publică trebuie reformată, însă cei care trebuie să aibă putere în dauna Guvernului sunt cetăţenii noştri, nu corporaţiile şi nici alte state.