Sfârşitul lui Ponta. Trei ani de chin în propria neputinţă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
„Dacă Victor Ponta ar fi avut puţină inteligenţă politică, după 16 noiembrie, s-ar fi retras complet din viaţa publică” FOTO gov.ro
„Dacă Victor Ponta ar fi avut puţină inteligenţă politică, după 16 noiembrie, s-ar fi retras complet din viaţa publică” FOTO gov.ro

Carierele politicienilor români sunt precum o rachetă de semnalizare. Cresc cu mult zgomot şi lumină, ajung la punctul de maxim necredibil de rapid dar, aproape întotdeauna, odată ajunse la maximum, se epuizează instant sfârşind ori prin penibilizare (în cel mai bun caz) ori în arestul DNA. Carierele politice sunt mult mai spectaculoase în ascensiune decât pe perioada exercitării vreunui mandat.

Victor Ponta este şi el unul din exponenţii generaţiei-speranţă, generaţia tinerilor care ar fi trebuit să preia România după o tranziţie urâtă şi murdară şi care ar fi trebuit să desăvârşească civilizarea societăţii. Falimentul acestei generaţii este deja incontestabil şi a început din primii ani ai ascensiunii exponenţilor ei, din 2004 încoace. Atât Traian Băsescu cât şi Adrian Năstase au pariat pe tineri promiţători care, aproape fără excepţie, au eşuat lamentabil.

Încă de la momentul devorării lui Mircea Geoană, Ponta a arătat o faţă sălbatică, pe alocuri de speriat dar care venea mănuşă peste aşteptările unei mari părţi din societate care era frustrată de comportamentul lui Traian Băsescu. A reuşit să atragă de partea sa majoritatea duşmanilor lui Băsescu şi a avut abilitatea de a-i canaliza pe toţi împotriva victimei uşoare pe care a reprezentat-o PDLul ciuruit de o guvernare de criză, stângace şi cu multe probleme de competenţă şi corupţie. Prin formarea alianţei cu Crin Antonescu, un personaj lipsit de orice abilitate politică şi uneori părând chiar lipsit şi de motivaţie, Ponta şi-a securizat, foarte abil, poziţia de lider al luptei ”României lor” cu Traian Băsescu.

Dacă referendumul pentru suspendare a reprezentat o victorie fără premiu, alegerile locale şi parlamentare din 2012 au însemnat primul eşec de facto al retoricii lui Ponta. Televiziunile din spatele USL au anunţat victoria triumfală, peste 70% din numărul de parlamentari, România era toată USL, victoria luptei cu Traian Băsescu era evidentă. Doar că, analiza matematică era puţin diferită de marketingul mogulilor din presă. În realitate scorul electoral final al USL a fost undeva spre 59%. Dacă mergem, însă, în spate şi facem o analiză pe rezultatele alegerilor din 2004 şi 2008 vedem că adunate, rezultatele PSD, PC şi PNL au cumulat (culmea!) atât în 2004 cât şi în 2008 exact 52% din voturi. Adică marea luptă cu sistemul ”ticăloşit” al PDL şi al lui Băsescu a reuşit să convingă în plus exact 7% din cei prezenţi la vot să voteze USL faţă de dăţile anterioare. Diferenţa de voturi până la 100% este simplu de identificat – în 2004 voturile au mers spre PRM, în 2008 PDLul a avut un scor record iar în 2012 voturile au mers spre PPDD.

Revenind la Victor Ponta, situaţia sa după alegeri nu era una foarte confortabilă. Crease în timp un val uriaş de aşteptare, situaţia economică nu era cea mai fericită, Traian Băsescu a rămas, după suspendare, la Cotroceni, PNLul vroia să împartă ”frăţeşte” fructele puterii, baronii locali îl ameninţau continuu cu ”moartea politică” în caz de rebeliune, DNAul părea că se reinventează, Ponta era într-un fel captiv zicalei ”ai grijă ce îţi doreşti că poate ţi se întâmplă”.

Ce a urmat a fost un haos generalizat. Traian Băsescu nu numai că n-a murit ci a revenit la forma lui de altă dată devenind ”vânătorul” lui Ponta, baronii din teritoriu (care fiecare însuşi este mai puternic decât Ponta) au venit să-şi ceară prada, miniştri promovaţi au început deja din primele 2 luni de mandat să facă naveta la DNA, în teritoriu se dădea o luptă crâncenă între PSD şi PNL pe dominaţie, baronii PNL îl împingeau din spate pe Crin Antonescu să le smulgă partea lor de pradă din ghearele PSDiştilor, noii ”băieţi deştepţi” – Liviu Dragnea şi Sebastian Ghiţă şi-au privatizat casieria de la care împărţeau banii din buget şi din fonduri europene iar ”teritoriul” nu îl accepta pe Antonescu drept prezidenţiabil. Pe lângă toate astea, Ponta mai avea de gestionat şi un mandat de prim ministru deci mai trebuia să se ocupe şi de guvernare – mai cădea câte un avion prin Apuseni, mai apăreau nişte inundaţii, mai ieşeau nişte pensionari prin stradă, pe scurt, numai probleme.

Total nepregătit, Ponta s-a înconjurat de o gaşcă de consilieri, unul mai ”profesionist” ca altul de la Mirel Palada la Ioana Petrescu precum şi de o cohortă de politicieni eşuaţi şi reşapaţi în conslieri onorifici – Gyorgy Frunda, Titus Corlăţean, Mihnea Costoiu, Vasile Cepoi sau Daniel Dăianu. Fiecare dintre aceştia, în felul lui, s-a ratat ca şi demnitar deci era previzibil că sfaturile pe care le poate oferi vor fi oricum numai constructive nu.

În contrast cu aroganţa şi miştocăreala pe care şi-a asumat-o public, Ponta nu a reuşit niciodată să îşi subordoneze partidul. De la tradiţionalii baroni din Iaşi, Vrancea şi Constanţa până la Sebastian Ghiţă şi Liviu Dragnea, în toţi aceşti ani fiecare a făcut cam ce a vrut prin guvern. Fiecare şi-a tras partea, şi-a numit oamenii, şi-a făcut businessurile în voie.

În vară, şi pentru că nu exista un alt prezidenţiabil dar mai ales pentru că demonstrase în doi ani că nu deranjează pe nimeni, partidul şi l-a asumat drept candidat. Greşeala celor din partid a fost că nu l-au urmărit îndeajuns de atent ca să conştientizeze toate vulnerabilităţile lui. Din perspectiva activului de partid, alegerile au mers şnur. Pentru a câştiga, mergând pe rezultatele din 2004 şi 2009, aveau nevoie de puţin peste 5 milioane de voturi. Timp de 2 ani au ţinut captiv prin media un electorat antibăsist de 6 milioane. În turul II au obţinut 5.2 milioane de voturi. Matematic era suficient. Ceea ce n-au prevăzut a fost efectul vulnerabilităţilor adunate de Victor Ponta în 2 ani de premier dar şi gafele în lanţ ale consilierilor din echipa de campanie. Toate acestea au generat un val uriaş de ură viscerală împotriva sa în societate care a dus la victoria neprevăzută a lui Klaus Iohannis.

Menţinerea sa ca preşedinte al PSD şi prim ministru a fost strict o opţiune de oportunitate. Unii baroni mai au încă de închis nişte businessuri dar toţi îşi strâng deja lucrurile fiind conştienţi că e o chestiune de săptămâni până la sfârşit. Sfârşitul guvernării atrage instant sfârşitul mandatului de preşedinte al PSD dar şi sfârşitul carierei politice a lui Victor Ponta. La 42 de ani. Tânăr. Mult prea tânăr.

O parte a colegilor de partid se reorientează zilele astea spre Mircea Geoană interesaţi fiind de păstrarea puterii măcar prin câte o deconcentrată. O parte se canibalizează pentru scaunul pe care Ponta îl va elibera în partid. O altă parte se pregăteşte să îşi scrie ”memoriile” prin sălile de interogatoriu ale DNAului. Poza care surprinde ultimele zile de viaţă politică a lui Victor Ponta arată mult mai rău decât cea a sfârşitului lui Adrian Năstase: vreo 4 dosare penale în timpul mandatului (proaspătul dosar ”cumnatul”, dosarul ”referendumul”, dosarul ”diaspora”, dosarul ”Duicu”), o delaţiune generalizată între colegii de partid, aproape tot ”leadershipul” în puşcărie sau în drum spre puşcărie, partidul fugindu-i de sub picioare spre Geoană şi Vanghelie, stigmatul de plagiator de care cu cât se chinuie mai mult să scape cu atât se lipeşte mai tare de el, eşecul unei guvernări de aproape 3 ani şi, cel mai trist, o anatemă generala aruncată peste o întreagă generaţie reprezentată de el, de Dan Şova sau de Sebastian Ghiţă.

Dacă Victor Ponta ar fi avut puţină inteligenţă politică, după 16 noiembrie, s-ar fi retras complet din viaţa publică. Ar fi trecut în umbră (a se citi în Parlament ca simplu deputat) timp de 5 ani, s-ar fi reinventat în timpul ăsta, s-ar fi relansat în 2019 şi s-ar fi apucat să-şi construiască imaginea de prezidenţiabil al stângii pentru alegerile din 2024. Când va avea 52 de ani, o vârstă decentă şi legitimă pentru un şef de stat. Astăzi deja pare prea târziu. De mâine, probabil, va trebui să se gândească la explicaţiile pe care le va da procurorilor.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite