„Spun de la început că nu am venit să dau socoteală”. Aşa şi-a început discursul Viorică Dăncilă în Parlamentul European. Mai bine se oprea aici. Când începi aşa un discurs, este foarte greu să obţii bunăvoinţa auditoriului. În rest, merită apreciată concizia cu care Viorica Dăncilă – sau cel care i-a scris discursul – a reuşit să sintetizeze, în doar cinci minute, ani de retorică de la Antena 3.

Obrăznicia doamnei Dăncilă a continuat: „Mecanismul de Cooperare şi Verificare şi-a ratat menirea pentru care a fost creat”. De ce? Pentru că nu a abordat niciodată şi problema protocoalelor secrete dintre SRI şi Parchet. Aici avem o uriaşă fraudă intelectuală. Existenţa protocoalelor n-a fost niciodată un secret, ci doar, până recent, conţinutul lor. Protocoalele au fost ridicate la rangul de problemă naţională abia acum un an şi-un pic, pentru au oferit modificărilor la legile penale ceea ce ordonanţa 13 nu a avut: un pretext gălăgios de intervenţie legislativă.

Problema protocoalelor nu poate fi rezolvată decât prin două căi: fie cei care se consideră lezaţi merg în faţa unei instanţe, care să constate eventualul prejudiciu şi să-l remedieze, fie – aşa cum a sugerat Frans Timmermans – autorităţile să deruleze o investigaţie completă care să arate în ce măsură existenţa protocoalelor a afectat calitatea actului de Justiţie. Mă tem însă că cei care tot invocă aceste protocoale nu au niciun interes să limpezească problema, că riscă să nu o mai poată folosi ca pretext în mutilarea legislaţiei penale.

Mai merită consemnat un lucru din discursul doamnei Dăncilă: promisiunea că autorităţile de la Bucureşti vor încorpora în legislaţie recomandările Comisiei de la Veneţia. Promisiunea trebuie luată însă cu toată prudenţa: nu poţi să repudiezi MCV-ul Comisiei Europene şi în acelaşi timp să accepţi recomandările Comisiei de la Veneţia, pentru că ambele instituţii pledează pentru respectarea aceloraşi standarde. Doamna Dăncilă ar trebui să se hotărască.

Uluitoare a fost şi intervenţia eurodeputatului Dan Nica: „V-a spus cineva că, în ultimii 5 ani, 98% dintre cei trimişi chipurile pentru dosare de corupţie în instanţe au fost achitaţi?” Minciuna este evidentă: toate rapoartele indică, în cazul DNA, un procent de achitări în jur de 10 la sută. Dar poate nu mai ştiţi cine este Dan Nica, nu? A fost ministru al Comunicaţiilor în Guvernul Adrian Năstase şi a scăpat de inculpare în dosarul Microsoft prin simplul fapt că i s-au prescris faptele. Nu putea avea PSD un avocat mai adecvat în Parlamentul European.

Şi dacă tot vorbim de avocaţi, să inventariem şi tonul general al dezbaterilor - şi o să-i omit aici pe vorbitorii români, ale căror discursuri au fost previzibile. Reprezentanţii marilor familii politice ale Europei – conservatori, socialişti, liberali, verzi – au criticat acţiunile autorităţilor române atât în ceea ce priveşte legile Justiţiei şi codurile penale, cât şi intervenţia jandarmilor din 10 august. Câţiva eurodeputaţi au vorbit despre chestiuni străine de subiectul discuţiilor (referendumul pentru familie, poliţe politice transnaţionale sau incidente individuale).

Singurii care au apărat regimul de la Bucureşti pe tema aflată în discuţie au fost Nicolas Bay (Frontul Naţional din Franţa, extrema dreaptă, partidul lui Marine Le Pen), Steven Woolfe (UKIP din Marea Britanie, extrema dreaptă, promotorul Brexitului) şi Eleftherios Synadinos (fost membru al partidului Zori Aurii din Grecia, acum fondator al Uniunii Patriotice Radicale, extrema dreaptă).

Stimaţi PSD-işti, indiferent dacă aţi avut vreodată sau nu dileme ideologice, e bine totuşi să aflaţi unde aţi nimerit: în rândurile extremei drepte.