Miza existenţială a UDMR: recâştigarea electoratului

Observatorii politici de la Bucureşti văd maghiarimea din România prin filtrele trecutului. Orice discuţie despre maghiari începe cu disciplina electoratului care se prezintă cuminte la vot pentru a asigura intrarea UDMR în Parlament, ca şi cum ar avea o misiune sacră.

Un clişeu care nu mai reflectă realitatea şi scapă analizei şi pentru că în spaţiul public se aud doar vocile oficiale şi române şi maghiare care întreţin această percepţie şi proiectează putere.

Adevărul este că o prezenţă ridicată la vot a alegătorilor români ar scoate din Parlament Uniunea care se sprijină astăzi doar pe nucleul dur şi acesta din ce în ce mai slăbit Organizaţia trece printr-o criză existenţială şi suferă de aceeaşi boală ca partidele româneşti. Este incapabilă să se adapteze la schimbările din societate, mai ales la cele determinate tehnologic, şi şi-a pierdut sufletul.

Maghiarimea nu este o societate paralelă, nu trăieşte sub o cupolă de sticlă, ci în societatea românescă care se confruntă cu sărăcia şi este revoltată de corupţie. Ca şi alegătorii români, cei maghiari s-au săturat de certurile între politicienii din UDMR, PCM sau Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania şi aşteapătă soluţii. Iar tinerii maghiari, ca şi cei români, nu se mai simt reprezentaţi de UDMR care are o dublă agendă şi minimalistă: accesul la putere pentru sine şi autonomia pentru electoratul din Secuime. Un lider local remarca cu amărăciune că UDMR este mai lăudată de politicenii români în timp ce îşi pierde alegătorii maghiari.

În loc să se confrunte cu realitatea şi să acţioneze în mod real pentru restartarea Uniunii, aşa cum  şi-a propus Congresul desfăşurat în acest week-end la Cluj, liderii negociază cu partidele româneşti un prag alternativ la cel de oficial de 5%. Pragul alternativ, logic doar în cazul unui sistem de vot în circumscripţie uninominală,  va ascunde criza existenţială sub preş şi va amâna doar deznodământul. Dacă-ţi pui mâinile la ochi nu înseamnă că problema dispare ci doar că nu vrei să o vezi.

UDMR rămâne tributară calculelor politice pe termen scurt şi nu mai găseşte ideile potrivite care să  creeze intensitatea participării  pe termen lung. După alegerile din noiembrie UDMR şi-a făcut analizele, dar nu a găsit încă medicamentul. Sufletul nu poate fi înlocuit cu asfaltul, spune acelaşi lider local.

O soluţie ar fi închegarea unei viziuni pentru maghiarii transilvăneni care să depăşească şi să se despartă de tema autonomiei Secuimii. Să adreseze problemele unei comunităţi care trăieşte cotidian alături de majoritate şi pentru care identitatea etnică este secundară. La sfârşitul anilor 90 exista un curent de gândire transilvanist printre academicii maghiari, care a fost preluat la începutul anilor 2000 de grupul de la Cluj din PSD. Curentul a fost resuscitat anul trecut prin candidatura lui Klaus Iohannis la preşedinţia României. Iar votul pentru acesta din urmă a fost mai mult decât patriotism local, a fost motivat de spiritul interculturalităţii în care trăiesc şi pe care şi-l asumă locuitorii din regiune, indiferent de etnie. Oportunitatea a fost ratată de UDMR care şi-a făcut, din nou, calcule meschine.

O politică transilvanistă cosmopolită ar putea vindeca şi răni istorice redeschise între români şi maghiari de naţionalişti de modă nouă din politică şi media care acţionează parcă la ordinele axei Orban-Putin. Şi mă refer nu doar la cei maghiari, ci şi la cei români precum steaua naţionalismului contemporan, Bogdan Diaconu, ale cărui discursuri par dictate de Budapesta&Moscova şi nu scrise în cafeneaua bucureaşteană La Copac, acolo unde se află cartierul general al grupării Fraţilor Anti-maghiari.

2016 este un an de cumpănă pentru UDMR: a fi sau a nu fi în Parlament. Iar cei care nu văd utilitatea pentru societatea românească a intrării UDMR în Parlament sunt fie dezinformaţi, fie plătiţi să dezinformeze. Nimeni nu are nevoie în context regional de o radicalizare a maghiarimii. Aşa că pentru binele tuturor, UDMR trebuie să fie acolo unde se iau deciziile. Captivă în mecanica politicii, ca toate partidele româneşti, incapabilă să-şi însufleţească alegătorii din judeţele mixte cu o agendă adecvată aşteptărilor acestora şi să abandoneze rivalităţile cu celelelate partide maghiare active în Secuime, UDMR poate rata examenul de maturitate. Şi apoi liderii UDMR pot cânta vechea melodie românească tragi-comică: Nu mai plânge Jane/Plânsul e de formă/Jeana nu e moartă/Jeana se transformă.