Opinia publică şi orientarea pro-occidentală a României

În plină epocă eurosceptică în care adversarii ideologici ai Uniunii Europene defilează de-a lungul şi de-a latul continentului, românii rămân pro-occidentali convinşi. În plin avânt al iliberalismului optuz care maschează aceleaşi istorice metehne autocratice ale unor vecini încă tulburaţi de visele iluzorii de dominaţie de acum o mie de ani, românii îşi păstrează o remarcabilă luciditate cu privire la direcţia corectă şi sursa binelui.

Într-o analiză găzduită de Revista Cultura, subliniam că România este o ţară pro-occidentală a cărei orientare nu poate fi pusă sub semnul întrebării. Deşi uneori se mai pot observa nuanţe în discursul public, vocile politice care adoptă în mod făţiş o poziţionare anti-occidentală sunt în izolate, excentrice şi percepute fie  anti-naţionale, fie purtătoare ale unui steag străin. Observaţia de mai sus trebuie însă explicată cu argumente. Altfel, ea va fi înţeleasă, pe bună dreptate, ca o altă formă de dogmatism care fetişizează pro-occidentalismul României.

Orientarea politicii externe a unui stat este rezultatul a numeroase variabile care ţin de factori istorici sau culturali, dar şi de condiţionări foarte pragmatice precum adeziunea faţă de valorile politice funamentale, interesele economice sau problemele de securitate. Fiecare dintre aceste variabile influenţează elitele politice, economice, culturale ale unei ţări, dar şi reprezentările sociale ale populaţiei. Lipsa de convergenţă între opţiunile elitei şi cele ale populaţiei generează, mai devreme sau mai târziu, crize sistemice, la fel cum congrueţa dintre opţiunile elitelor şi cele ale populaţiei determină orientarea geopolitică solidă şi stabilă a unei naţiuni.

Din acest ultim punct de vedere, cazul României este unul emblematic. În ultimul sfert de veac, şi după o pauză forţată de jumătate de secol, elitele şi populaţia în ansamblu au reînceput să rezoneze simultan în direcţia pro-occidentală. Orientarea pro-vestică a românilor este evident mai veche, putând fi contabilizată încă din perioada regimului comunist când, în anumite perioade de deschidere (finalul anilor `60 şi anii `70) chiar şi elitele comuniste începeau să vadă crâmpee de  lumină, e adevărat, din motive foarte pragmatice,la Washington, la Londra sau la Paris, în locul celei de la Moscova.

După schimbarea de regim din 1989, populaţia în primul rând, iar apoi, în mod trepat şi noile elite politice instalate la putere şi-au manifestat tot mai clar opţiunile. Sondajele de opinie de la începutul anilor `90 surprindeau cu claritate dorinţa românilor de a se reintegra cu întreg ansablul valoric şi instituţional al Occidentului. Iar situaţia rămânea neschimbată după un sfert de veac. Dincolo de faptul că prinţii fondatori ai naţiunii române – Paşoptismul, Şcoala Adreleană – au ancorat ţara şi poporul în reperele civilizaţiei occidentale, dincolo de elementul identitar şi cultural central reprezentat de limba de latină, orientarea românilor a fost dată şi de elementele pargmatice legate  de prosperitatea economică, de sistemul de drepturi şi libertăţi specifice Occidentului. Aşa se face că, într-un sondaj de opinie realizat de INSCOP Research la comanda cotidianului Adevărul în demcebrie 2014,  celebrul Barometru ”Adevărul despre România”, la întrebarea ”La 25 de ani de la căderea comunismului, dvs. care credeţi că ar trebui să fie direcţia înspre care să se îndrepte România din punct de vedere al alianţelor politice şi militare?” – marea majoritate a românilor (86,1%) indică direcţia Vest (UE, NATO). Doar 5,2% indică direcţia EST (Rusia), în timp ce 8,7% nu ştiu sau nu răspund la această întrebare.  

De asemenea, în acelaşi sondaj de opinie, la întrebarea deschisă cu răspunsuri spontante ”Care este, în opinia dvs. ţara care a influenţat cel mai mult, în bine, evoluţia României în ultimii 25 de ani?” Statele Unite ale Americii conduceau detaşat, 36,9% dintre participanţii la sondaj considerând că această ţară a influenţat pozitiv evoluţia României în ultimii 25 de ani. Clasamentul era completat de Germania (18,4%). Pe locul 3 se afla Franţa cu 4,4% din opţiuni. Urmau, în ordine, Marea Britanie (4%), Rusia (3,8%), Italia (2,8%),  Spania (2,1%), China (0,9%). 0,8% indică altă ţară, în timp ce 25,8% declarau nu ştiu sa nu răspundeau la această întrebare. Peste două treimi dintre români considerau în urmă cu cinci ani că ţările occidentale au influenţat cel mai mult în bine, evoluţia României, în timp ce ţări asociate altor spaţii culturale şi de civilizaţie cumulau numai sub 5% dintre opţiuni.

Spuneam atunci, comentând aceste date, că alături de adeziunea faţă de democraţie, opţiunea consolidată a imensei majorităţi a românilor pentru Occident (UE, NATO) în dauna Eurasiei reprezintă marele câştig al ultimilor 25 de ani. Din punctul de vedere al valorilor şi al reperelor de civilizaţie modernă, românii nu mai au dubii. Atât populaţia, cât şi conducerea politică rezoneză în aceeaşi direcţie, ceea ce face din România unul dintre cei mai puternici piloni occidentali din această parte a lumii.

La cinci ani după acel sondaj-reper realizat la 25 de ani de la căderea comunismului, o nouă cercetare sociologică realizată pe alţi indicatori, la aproape 30 de ani de la schimbarea de regim din 1989, vine să completeze, cu date ştiinţifice, tabolul orientării geopolitice a românilor. Conform Barometrului Securităţii Energetice realizat de Inscop Research în perioada 4-12 septembrie 2019, la comanda Laboratorului de Analiză a Războiului Informaţional şi Comunicare Strategică (LARICS) din cadrul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii internaţionale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române (ISPRI), ţările cu care România ar trebui să păstreze cele mai bune şi apropiate relaţii de prietenie sunt Statele Unite ale Americii cu 28,7% dintre opţiuni, urmate de Germania, cu 14,9% şi de Rusia cu 14,1%, Franţa (4,5%), Canada (3,2%), China (3%), Marea Britanie (3%), Italia (2,6%),  Ungaria (2,4%), Toate (2,1%), Moldova (1,7%), Uniunea Europeană (1,7%) şi Spania (1,5%). 5,4% au indicat alte ţări. 11,2% reprezintă non-răspunsuri. Statele membre ale Uniunii Europene şi menţiunea ”Uniunea Europeană” totalizează 30,6% dintre opţiuni. Deşi Rusia recuperează teren, datele confirmă faptul că populaţia României are o orientare pro-occidentală netă şi indubitabilă.

Chiar dacă în ultimii ani, în discursul public s-au înmulţit vectorii care promovează o retorică, valori sau politici non-occidentale, marea majoritate a românilor nu rezonează semnificativ la asemenea derapaje. Pe de altă parte, asistăm la un proces de maturizare şi autonomizare care include, firesc, şi abordările critice constructive la adresa Occidentului sau elemente de naţionalism economic care se manifestă în orice societate occidentală consolidată, chiar accentuat în ultimul deceniu.

La 30 de ani după încehierea Războiului Rece, este evident că Occidentul nu mai arată aceeaşi coeziune, însă cei doi piloni transatlantici ai civilizaţiei occidentale, Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană, rămân la fel de populari în România. În contextul în care România şi SUA au încheiat cu parteneriat strategic în urmă cu peste 20 de ani, 51,6% dintre respondenţi sunt de părere că relaţiile dintre cele două ţări ar trebui să devină şi mai apropiate, 37,4% cred că ar trebui să rămână aşa cum sunt, 4% să fie mai puţin apropiate şi 7% nu ştiu sau nu răspund.

De asemenea, 65,5% dintre români sunt de părere că alianţa cu SUA este cea mai bună garanţie de securitate pentru România, percepţie verificată de numeroase sondaje de opinie realizate de-a lungul timpului de mai multe institute de cercetare a opiniei publice. Pro-americanismul românilor, testat în numeroase sondaje de opinie, este confirmat şi prin această cercetare.

În ceea ce priveşte Uniunea Europeană, observăm că două treimi dintre români sunt de părere aderarea la Uniunea Europeană a adus pentru România mai degrabă avantaje, în timp ce 27,7% sunt de părere că a adus mai degrabă dezavantaje, 8,5% reprezentând non-răspunsurile. De asemenea, 61,8% dintre români consideră că, în calitate de stat membru al UE, România are drepturi egale cu restul statelor membre. 30,5% împărtăşesc opinia contrarie, iar 7,7% nu ştiu sau nu răspund. 77,3% dintre respondenţi sunt de părere că România, ca stat membru al Uniunii Europene, are obligaţii egale cu celelalte state membre, 15,9% sunt de părere contrarie, iar 6,8% nu ştiu sau nu răspund.

Orientarea pro-americană a românilor (28,7%) este, aşadar dublată de o orientare pro-europeană (peste 30%) chiar şi mai solidă. Uniunea Europeană este o sursă de prosperitate recunoscută ca atare de două treimi dintre români care recunosc faptul că România are drepturi şi obligaţii egale cu celelalte state membre. Discursul populist ostil construcţiei europene şi încărcat adesea de pusee de victimizare a influenţat o parte a populaţiei, dar rămâne o majoritate clară care respinge asemenea abordări.

Un subiect oarecum artificial impus pe agenda de politică externă a României şi a multor alte state din Europa Centrală şi de Est este necesitatea de a face o alegere între Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii în ceea ce priveşte politica externă şi de securitate. Pe acest subiect rotogolit insistent de anumite surse, unele cu interese ostile concertului trans-atlantic, instinctele de până acum ale elitelor politice româneşti au fost corecte, iar ele se coordonează foarte bine cu percepţia opiniei publice măsurată în sondajele de opinie. Astfel, la fel cum decidenţii politici refuză să facă o alegere, considerând că ambii piloni, SUA şi UE, sunt la fel de importanţi, grupul cel mai numeros al românilor (42,7%) este al celor care apreciază că relaţiile României cu UE, respectiv cu SUA sunt la fel de importante. 33% dintre respondenţi sunt de părere că cea mai importantă relaţie de colaborare pe plan extern pentru România este cea cu Uniunea Europeană, în timp ce 19% preferă relaţia SUA. 5,3% nu ştiu sau nu răspund la această întrebare.

Valoarea atitudinilor şi percepţiilor populaţiei măsurate prin instrumente cantitative aşa cum este sondajul de opinie rămâne, desigur, o chestiune de dezbatere în mediile academice. Unanim împărtăşită este însă opinia potrivit căreia dacă sunt măsurate subiecte asupra cărăra populaţia este informată şi le înţelege, dacă opiniile măsurate sunt coerente şi au o oarecare stabilitate în timp, dacă ele reflectă evoluţia evenimentelor din societate şi din lume şi dacă ele influenţează procesul de luare a deciziilor, atunci valoarea datelor sociologice este incontestablă. În cazul analizei orientării geopolitice a populaţiei României şi a statului român ne aflăm în faţa unui caz-şcoală în care opiniile populaţiei sunt măsurate riguros, de-a lungul a trei decenii, măsurătorile reflectă o stabilitate ridicată a opţiunilor, iar acestea sunt congruente cu marile decizii de politică externă şi securitate ale ţării.

Din acest punt de vedere, este semnificativ faptul că în plină epocă eurosceptică în care adversarii ideologici ai Uniunii Europene defilează de-a lungul şi de-a latul continentului (e adevărat, într-o cadenţă tot mai slabă în ultimul an), în care discursul populist a ieşit din subterane şi concurează reţetele partidelor politice tradiţionale europene, românii rămân pro-occidentali convinşi. În plin avânt al iliberalismului optuz care maschează aceleaşi istorice metehne autocratice ale unor vecini încă tulburaţi de visele iluzorii de dominaţie de acum o mie de ani, alimentate eronat de hegemoni pragmatici, oricând amatori de disensiuni gratuite în curtea occidentalilor, românii îşi păstrează o remarcabilă luciditate cu privire la direcţia corectă şi sursa binelui care au stat la baza închegării naţiunii noastre şi a păcii pe continentul european. Orientarea pro-occidentală a populaţiei României este clară şi stabilă în timp. Chiar şi în contextul celor mai dificile şi recente provocări, când unele pârghii ale puterii executive şi legislative păreau acaparate pe tăcute de vectori sau valori anti-occidentale, orientarea pro-vestică a românilor a rămas o constantă. Acest lucru a blocat orice tentativă de a deturna România de pe orbita geopolitică firească pentru cultura noastră şi reprezintă una dintre cele mai importante surse de optimism pentru viitorul naţiunii. În contextul aniversării recente a Centenarului Marii Uniri, aceste datele sociologice furnizează un tablou pozitiv, de ce nu al unui viitor secol occidental pentru România.    

Datele sondajului de opinie realizat de INSCOP Research - www.inscop.ro - din 2019 au fost culese în perioada 4 – 12 septembrie pe un eşantion de 1050 subiecţi reprezentativ pentru populaţia României, neinstituţionalizată, cu vârsta de 18 ani şi peste 18 ani. Eroarea maximă admisă a datelor este de ± 3%, la un grad de încredere de 95% pe un tipul de eşantion multi-stratificat, probabilistic. Metoda de culegere a datelor a fost cea a sondajului de opinie pe baza unui chestionar aplicat de operatorii de interviu la domiciliul respondenţilor. Eşantionul a fost validat pe baza datelor oficiale ale Institutului Naţional de Statistică.