Întrebarea avea noimă şi merita un răspuns explicit cu atât mai mult cu cât, tot miercuri, a venit de la Luxemburg, acolo unde are sediul Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, cea mai elocventă recunoaştere a „operei” pe care, începând cu ianuarie 2017 şi până azi, au instrumentat-o în Justiţia română alde Florin Iordache şi toată clica de politruci neisprăviţi, jurişti pârâţi, magistraţi mânjiţi şi nişte hahalere de presă.

Avocatul General de pe lângă Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi-a finalizat concluziile în câteva dosare privitoare la Justiţia din România. Dosarele au fost întocmite ca urmare a unor întrebări preliminare formulate de instanţe din România şi vizau chestiuni esenţiale din ceea ce s-a vrut a fi procesul de „reformare” a sistemului judiciar, început cu Ordonanţa 13, continuat cu modificarea Codurilor penale şi a Legilor Justiţiei şi aflat încă în proceduri parlamentare.

Cele mai importante şi mai aşteptate concluzii ale  Avocatului General pot fi sintetizate astfel:

* Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV) este obligatoriu pentru România. Recomandările din rapoartele anuale ale Comisiei nu sunt, strict juridic, obligatorii - dar dacă iau alte decizii decât cele din recomandări, autorităţile române trebuie să demonstreze că acestea contribuie la îndeplinirea obiectivelor MCV .

* Numirea prin ordonanţă de urgenţă a lui Lucian Netejoru la conducerea Inspecţiei Judiciare încalcă dreptul Uniunii Europene.

* Înfiinţarea Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie (Secţia Specială) încalcă dreptul Uniunii Europene, pentru că Statul Român nu a putut demonstra, în mod rezonabil, necesitatea înfiinţării ei, iar modul de organizare a acesteia nu conferă garanţii de independenţă faţă de factorul politic şi nici nu asigură eficienţă în rezolvarea cu celeritate a cauzelor.

E important de precizat că concluziile formulate de către Avocatul General nu sunt obligatorii pentru Curtea de Justiţie, ci au doar rolul de a propune instanţei o soluţie juridică, care poate fi acceptată sau nu. Însă jurisprudenţa de până acum arată că în peste 90 la sută din cauze, Curtea îşi însuşeşte concluziile Avocatului General.

În plus, în timpul dezbaterilor, covârşitoarea majoritate a statelor UE care, conform procedurii, şi-au exprimat punctele de vedere asupra dosarelor româneşti au formulat puncte de vedere asemănătoare celor la care a ajuns şi Avocatul General. De fapt, o singură ţară a avut un punct de vedere diferit şi a apărat tâmpeniile comise de puterea de la Bucureşti: Polonia. Dar ştim foarte bine că şi Polonia are o relaţie destul de contencioasă cu Justiţia europeană, aşa că punctul său de vedere era, cumva, previzibil.

Aşa stând lucrurile, este rezonabil să credem că sentinţa pe care o va pronunţa CJUE nu se va îndepărta prea mult – dacă nu cumva deloc – de concluziile puse de Avocatul General. Odată pronunţat verdictul, acesta este obligatoriu pentru România şi toţi caraghioşii din Justiţie şi din afara ei care au încercat, în ultimii ani, să ne prostească pe faţă îşi vor primi, de la Luxemburg, cuvenitele şi meritatele plăcuţe. Plăcuţe suedeze.

PS: În cazul în care PSD va pune pe listele pentru Parlament indivizi precum Florin Iordache sau ceilalţi care au încercat să sugrume Justiţia în interes personal, am un sfat pentru cei care vor concura în aceeaşi circumscripţie: puneţi afişe cu mesajul „Atenţie, aici candidează Florin Iordache!”... Vor şti ei, alegătorii, ce e de înţeles...