Această debarcare se cuvine privită ca parte şi ca o consecinţă a unui joc politic şi ca efect al dramei/traumei suferite de respectiva instituţie, odată cu asaltul dat asupra ei încă din primele zile ale guvernării USL (PSD plus PNL), în vara anului 2012. Atunci când a fost silită să demisioneze performanta echipă formată din Horia-Roman Patapievici - Mircea Mihăieş - Tania Radu, spre a fi înlocuită de conducerea catastrofală exercitată de profesorul Andrei Marga. Reamintesc că demisia echipei ce l-a avut în frunte pe dl. Horia-Roman Patapievici nu a fost determinată în exclusivitate de atacurile nedrepte, cu evident substrat politic, la care a fost supusă, ci şi ca urmare a văditei intenţii de politizare a instituţiei, odată cu trecerea ei intempestivă în subordinea Senatului României.

În anul 2015, după demisia de la conducerea ICR a d-lui Lilian Zamfiroiu, succesorul d-lui Marga, a fost numit în postul de preşedinte dl. Radu Boroianu. Desigur, în respectiva numire a contat iarăşi împărţeala politică, dl. Radu Boroianu fiind membru ALDE şi cunoscut ca un apropiat al co-preşedintelui respectivului partid politic, dl. Călin-Popescu Tăriceanu.

Nu s-ar putea spune că, la momentul preluării noii sale funcţii, dl. Radu Boroianu a avut parte exclusiv de aplauze. Eu însumi am publicat un comentariu critic. Cu toate acestea, sunt numeroase indicii că mandatul, sau mai exact spus, fracţiunea de mandat exercitată de dl. Radu Boroianu a fost o reuşită. Firesc ar fi fost ca dl. Radu Boroianu să beneficieze de continuitate la conducerea ICR tocmai spre a putea fi conferită o anume coerenţă şi continuitate politicilor culturale promovate de acesta.

Nici vorbă. Se pare că după alegerile din 11 decembrie 2016 PSD nu mai e dispus să lase şefia ICR în ograda ALDE. Nu toţi marii pesedişti, nu toate cadrele de nădejde şi cu merite ale partidului au putut primi mandate parlamentare. Nu toţi au putut fi răsplătiţi cu funcţii guvernamentale ori pe la deconcentrate, aşa că partidul aflat sub conducerea d-lui Liviu Dragnea a pus ochii şi pe ICR.

Primul ins avut în vedere spre a i se face cadou şefia ICR a fost dl. Georgică Severin. Un ins cu valoare culturală zero, fost (mai este?) proprietar al revistei simptomatic numită Zarva care, însă, în trecuta legislatură a fost senator şi - culmea! - preşedinte al Comisiei de Cultură din Senatul României. Având ca merit isprava impunerii omului partidului - d-na Irina Radu - la şefia SRTV. Totul prin cele mai parşive manevre, amintind de zicerea lui I.V. Stalin potrivit căreia nu contează cine votează, contează cine numără voturile

În faţa reacţiilor vehemente de respingere acestei propuneri complet sfidătoare, scandaloasă de-a dreptul, PSD a bătut în retragere. Guvernul Grindeanu i-a conferit o sinecură, de membru în CA al SRTV, d-lui Georgică, propunerea a trecut - cum altfel? - de Comisiile de specialitate, numai că ceva se întâmplă, plenul Parlamentului nu trece pe ordinea de zi validarea, la fel cum nu trece nici votul final asupra Raportului de activitate al CA al Radiodifuziunii. Detalii interpretate în diverse cercuri drept un indiciu că s-ar putea ca după Sărbătorile pascale PSD şi dl. Severin să ne ofere o surpriză.

Până atunci, PSD şi dl. Dragnea ne-au lăsat pe toţi cu gura căscată avansând o nouă propunere ştiinţifico-fantastică în ceea ce priveşte şefia ICR. Preşedinte ar urma să fie o doamnă - avem nevoie de o tovarăşă femeie! - pe nume Liliana Ţuroiu, creatoare de modă şi lector universitar. În orice caz, nu un om cu anvergură culturală recunoscută. Recomandată eminamente de faptul că este din Teleorman.

Propuneri mai mult de formă, unele amuzante de-a dreptul, au făcut şi celelalte partide parlamentare. Ele puţin contează. Este mai mult ca sigur că zdrobitoarea majoritate parlamentară va face ca dorinţa d-lui Dragnea să fie îndeplinită. Nu contează preţul care va fi plătit pentru asta şi ce efecte va avea o asemenea numire asupra promovării culturii române în Lume.