Am lansat o dezbatere în revista Polis pe tema evaluării fascismului şi a comunismului în România postcomunistă. În numărul 11/2016 (serie nouă), ce poate fi lecturat începând de astăzi la adresa www.revistapolis.ro, există un dosar pe această temă. Am arătat în invitaţia la dezbatere faptul că în spaţiul public domină acuzele reciproce şi apare, în mod firesc, întrebarea dacă lumea nu va obosi în tot acest timp ratând, pentru a câta oară?, mult amânata discuţie calmă şi critică asupra celor două episoade totalitare din istoria noastră: fascismul şi comunismul. În 1927, în excelentul şi, din păcate, puţin cunoscutul studiu Fascismul, Petre Andrei scria: „dictatura fascistă nu se deosebeşte în esenţa sa de dictatura bolşevică... Bolşevicii şi fasciştii au creat monopolul puterii în favoarea partidului şi al clasei lor, ei s-au impus cu forţa, trecând peste lege, ceea ce constituie un fapt de o gravitate excepţională, căci au proclamat primatul forţei asupra dreptului legal.”

Din păcate, românii nu au luat în seamă avertismentul savantului. Mă întrebam dacă sunt ei astăzi pregătiţi să-l ia în seamă, în condiţiile în care se manifestă puternic discursuri nostalgice care încearcă relegitimarea celor două regimuri. Este posibilă în România ieşirea din capcana maniheismului specific conştiinţelor totalitare şi judecarea atrocităţilor celor două regimuri deopotrivă de criminale de pe poziţiile democratismului? Ce s-a întreprins în România postcomunistă pentru înţelegerea celor două experienţe ale societăţii noastre? Ce ar fi necesar pentru o corectă evaluare a acestora?

În numărul pe care vi-l recomand al reviste Polis sunt texte care vin să răspundă întrebărilor pe care le-am lansat din noiembrie 2015. Cel puţin două texte merită atenţia: cel a profesorului Alexandru Florian (Director al Institutului Naţional de Studiere a Holocaustului din România „Elie Wiesel”), intitulat Memoria publică a Holocaustului în postcomunism, şi cel al istoricului Marius Oprea (cunoscutul „vânător de securişti”, cercetător la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc), intitulat După Legea Florian, Legea Oprea. Este pentru prima dată când un proiect de lege este publicat într-o revistă ştiinţifică înainte de a fi trimis în Parlament. Este vorba de nota de fundamentare şi proiectul Legii privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter comunist extremist şi a promovării cultului persoanelor vinovate de instaurarea şi funcţionarea regimului comunist şi a aparatului său represiv în România, precum şi reducerea unor drepturi materiale ale acestora.

După lecturarea opiniilor pe tema memoriei holocaustului şi a comunismului, veţi putea veni în realitatea postcomunistă din Republica Moldova, lecturând un interviu cu fostul Premier al Republicii Moldova, Iurie leancă, cel care a semnat Acordul de asociere a Republicii Moldova cu UE. Nu vă ofer nicio mostră din textele menţionate, invitându-vă vă alegeţi din ele şi din celelalte producţii editoriale ceea ce consideraţi că vă interesează. Lectură plăcută!