intrarea în arena leilor. Dar nu orice fel de lei, ci nişte pisici ceva mai sleite, mai precis cumpănaşii de nădejde ai lui Dan Barna care au rămas după potopul de excluderi girat de neopaşoptistul Cristian Ghinea. Pentru că, normal, cine ar mai rămâne într-un astfel de partid după gesturile repetate de stalinism de centru dreapta modern precum cel pus la cale de tandemul mai sus-amintit, dacă nu comentatorii degrabă vărsători de sânge virtual pe forumurile useriste.

Că Moise Guran a făcut o greşeală mare e destul de evident, de altfel, pentru oricine înţelege că asocierea cu Dan Barna, atât de tânăr dar deja un cadavru al politicii, înseamnă moarte sigură. Cel mai straniu este însă aplombul cu care a făcut-o, precum şi eroarea pe care a comis-o la prima ieşire publică de după luarea deciziei, anume fake news-ul conform căruia Dan Barna ar fi obţinut 15% la prezidenţiale. Aşa cum o ştie toată lumea, însă, lucrurile nu stau aşa. Dan Barna a luat undeva la cel mult 10 procente, restul fiind oameni care l-au votat disperaţi să nu iasă Viorica Dăncilă. Capitalul politic al lui Dan Barna, aşadar, este probabil egal cu cel al lui Mircea Diaconu. Sau mai bine zis era, pentru că după gafele pe care le-a făcut de atunci, dacă s-ar comanda mâine un sondaj de opinie, cel mai probabil cota încrederii pentru el ar fi undeva la 7-8 procente. Cât despre pirueta logică pe care a executat-o Moise Guran spunând senin că l-a considerat pe Dacian Cioloş o variantă mai bună pentru prezidenţiale, dar acum, vezi Doamne, Barna face şi drege şi rezolvă în politica românească, nimic nu putea fi mai penibil. Asta ca să nu mai luăm în considerare aluziile mai mult sau mai puţin subtile pe care le-a făcut cu privire la o eventuală candidatură la prezidenţiale şi care arată cât de toxici sunt aburii care se degajă din discuţiile de la vârful partidului şi, până la urmă, cât de uşor poate sa-i fie sucită mintea unui om, fie el şi cu capul pe umeri.

Ce i-o fi trebuit lui Moise Guran să-şi torpileze capitalul de imagine cu atâta străşnicie? Dumnezeu ştie. Toţi trebuie să ne prăbuşim cândva, de undeva, iar cei mai norocoşi dintre noi probabil că avem ocazia să alegem modul în care o facem. Dar trebuie să fii complet lipsit de orice noţiuni despre alegătorii români ca să nu realizezi că ei detestă sincer oamenii care părăsesc nişte cariere altminteri onorabile pentru a deveni trompetele unor partide. Şi asta, desigur, în ciuda mantrei repetate obsesiv în laboratoarele formaţiunilor politice mai recente conform căreia e bine să ne implicăm şi să nu stăm deoparte când societatea e ameninţată de forţe obscure sau populiste precum PSD şi, până la un punct, chiar PNL. Aiurea. Alegătorul român înţelege foarte bine de ce intră oameni ca Rareş Bogdan, sau, mai nou, fostul jurnalist Europa FM în politică şi îi va taxa ca atare.

Cât despre acesta din urmă, marea problemă este că, după cum greşit a înţeles, el nu a intrat în USR. Nu, Moise Guran a intrat într-un partiduleţ cândva promiţător, actualmente ţinut ostatic de Dan Barna şi Cristian Ghinea. Şi alţii, desigur. Iar faptul că lucrurile stau aşa se va vedea la anticipate sau parlamentare, oricare dintre variante, când nici măcar tracţiunea lui Dacian Cioloş nu va putea salva această struţo-cămilă politică. Asta dacă vor rezista până atunci. Sau dacă nu cumva, domnul Cristian Ghinea, într-o beţie cruntă a puterii pe care o trăieşte de la europarlamentare încoace nu-l va exclude şi pe el, din simplu amuzament, sau pentru simplul fapt că poate. Doar i-am mai văzut şi pe alţii făcând la fel.