Ne aflăm la trei ani de la un incendiu în care au pierit (în flăcări sau, ulterior, în spitale) 64 de persoane. Corupţia ce se află la baza întregii poveşti a fost una din cauze. Mândria, prostia, lipsa de responsabilitate şi de implicare au fost alte cauze. Dar, dintre toate cauzele, cea mai de neiertat este aceea prin care factori de decizie (miniştri, ministrul Sănătăţii, prim-ministrul României) au susţinut că spitalele româneşti au capacitatea de a primi şi trata pe bolnavi. Ulterior, din cauza infecţiilor din spitalele româneşti, mulţi tineri lispiţi de şansa de a fi trataţi în spitale europene s-au stins. Comportamentul iresponsabil, criminal al miniştrilor şi guvernului ce au luat măsura netrimiterii bolnavilor în străinătate încă din prima clipă nu a fost sancţionat nici până azi. Iar această lipsă de sancţionare este legată de faptul că la Colectiv (şi de atunci încoace) a fost incendiată şi justiţia, dreptatea şi statul de drept în România.

Faptul că premierul Dăncilă nu a avut ce spune la o simplă întrebare confirmă un trist adevăr: autorităţile nu au făcut nimic de atunci, mai mult, au contribuit decisiv la înrăutăţirea situaţiei. Spitalele sunt la fel de murdare, la fel de pline de viruşi şi bacterii. Sistemul juridic e la fel de ineficient, la fel de nedrept, ba chiar mai rău, decât acum trei ani.

Toată opinia publică cunoaşte obedienţa responsabililor din justiţie, inclusiv Comisa de la Veneţia, inclusiv Parlamentul European şi celelalte instituţii europene. Numai guvernul României se preface că nu ştie că justiţia şchioapătă. Numai oficialii şi coaliţia de guvernare se prefac că nu văd că justiţia a devenit nu oarbă (căci aşa ar trebui să fie într-un stat de drept), ci lipsită de braţe şi organe, ba chiar, de corp şi de spirit.

O Românie slabă, nedemocratică, lipsită de stat de drept e un pericol major la adresa Uniunii Europene, a păcii şi stabilităţii pe întregul nostru continent.

În incendiul de la Colectiv au pierit nu numai tineri minunaţi, dar şi, la fel de grav, au murit speranţele într-o ţară democratică, s-au stins mugurii statului de drept. În trei ani nu s-a făcut nimic (nici pentru a se cunoaşte adevărul, nici pentru a se remedia deficienţele, nici pentru a ne feri de incendii, nici pentru a se dezinfecta spitale, nici pentru a se respecta legislaţia) căci statul de drept nu mai există. În lipsa sa, este imposibil să se facă ceva, eventual se face în mod arbitrar, uneori, în anumite situaţii. Dar a avea stat de drept nu este este echivalent cu ,,a avea uneori stat de drept”, ci este nevoie ca totul să fie armonic în această direcţie.

Chiar dacă nu schimbarea lui Tudorel Toader este soluţia, faptul că el a rămas în funcţie după ce a pus justiţia în genunchi, arată care sunt intenţiile coaliţiei de guvernare. Totodată, situaţia de azi a României cere urgent şi decisiv sprijin de la instituţiile europene. O Românie slabă, nedemocratică, lipsită de stat de drept e un pericol major la adresa Uniunii Europene, a păcii şi stabilităţii pe întregul nostru continent.