Parlamentul a devenit deja un spaţiu de joacă mult prea limitat şi, probabil, plictisitor pentru o asemenea personalitate aflată în plină ascensiune politică. 

Live-urile din Biroul Permanent sau din plenul Camerei Deputaţilor, scandalul făcut în comisii sau pe holurile Parlamentului, tactici deprinse de tânărul Simion din vremurile în care activa în tribunele stadioanelor, încep să devină incompatibile cu profilul liderului celui de-al doilea partid ca influenţă în rândul electoratului. Aflat pe val, Simion a realizat că trebuie să se ocupe de treburi mai serioase. De băieţi mari. Şi a trecut la un alt nivel.

Având în spate forţa celor 20% din sondaje, Simion a devenit un adevărat broker de putere. Reciclează şi îmbălsămează lideri aruncaţi pe centura scenei politice, precum Dan Diaconescu, se implică în viaţa şi jocurile din interiorul altor partide politice, forţând „lovituri de palat”, racolează diverşi consultanţi care au pedigree-ul avizat de către serviciile de informaţii sau pozează în lider regional atunci când organizează la Bucureşti dezbateri privind „supremaţia constituţiilor naţionale asupra birocraţiei de la Bruxelles”.

De asemenea, văzând că simpatia pentru AUR, înregistrată în rândul unei părţi semnificative a electoratului, creşte pe zi ce trece, a decis că nu mai este dispus să împartă puterea în partid cu nimeni. Un lider aflat pe val nu mai poate să exercite conducerea alături de un alt co-preşedinte. Ar fi o dovadă de slăbiciune. Iar Simion îşi doreşte să fie perceput de drept un bărbat puternic. Liderul suprem. „Intrăm într-o nouă etapă de dezvoltare”. Iar în acest sens, Simion convocat pentru sfârşitul lunii martie Congresul partidului care să aleagă un singur preşedinte.

Lordul David Owen, în cartea „Bolnavi la Putere”, descrie pe larg toate simptomele comportamentale ale hybrisului, cunoscut şi ca „boala puterii” sau „încredere exagerată în sine” (în limba greacă), o „boală” pe care foarte mulţi lideri politici o manifestă atunci când încep să obţină victorii şi să acumuleze tot mai multă putere. Între principalele simptome se numără:

  • Predispoziţia narcisistă de a vedea lumea ca pe o arenă în care îşi poate exercita puterea sau poate obţine gloria, nu ca pe un loc în care există probleme ce trebuie abordate, fără a intra în discuţie propria persoană;
  • Predispoziţia de a întreprinde acţiuni care îi prezintă într-o lumină bună – pentru a-şi îmbunătăţii imaginea;
  • Preocuparea disproporţionată pentru imagine şi prezentare;
  • Încrederea exagerată în sine, vecină cu sentimentul de atotputernicie, cu privire la ceea ce poate realiza personal;
  • Credinţa că nu trebuie să dea socoteală în faţa tribunalului lumesc alcătuit din colegi sau reprezentat de opinia publică, adevăratul tribunal în faţa căruia răspunde fiind mult mai măreţ: Istoria sau Dumnezeu;
  • Credinţa de nezdruncinat că acel tribunal îl va achita;
  • Neastâmpăr, nesăbuinţă şi impulsivitate;
  • Pierderea controlului cu realitatea, deseori însoţită de izolarea progresivă.

Deşi George Simion nu a ajuns încă să câştige şi să deţină puterea politică în România, simptomele de hybris pe care le-a dezvoltat, din postura de lider al unui partid aflat în opoziţie, sunt tot mai evidente. Alături de manifestările descrise de către lordul Owen, în ultimul timp Simion a început să dezvolte şi să sufere tot mai acut şi de sindromul trădării.

Iar primul personaj care a intrat în vizorul lui Simion, fiind suspectat că ar fi avut ceva intenţii de trădare a fost chiar Claudiu Târziu, co-preşedintele AUR. „Îi mulţumesc lui Claudiu-Richard Târziu pentru faptul că nu m-a vândut cum i s-a şoptit în urechi de atâtea ori” – a punctat liderul AUR  în contextul disputelor interne apărute între cei doi. Tot de trădare au fost acuzaţi şi unii parlamentari AUR, „Dacă există vreun parlamentar AUR care sa meargă spre PMP sau alt partid tip balama, o să vă rog să îi găsiţi şi să îi scuipaţi. O să fac acelaşi lucru. Nu trebuie acceptate trădări”. Iar delirul „trădării” şi al „trădătorilor” a fost continuat de Simion în live-ul realizat duminică seara pe pagina personală de Facebook.

„Pentru a domina mulţimea, mai întâi trebuie să-ţi dai dai bine seama de sentimentele care o animă, să te prefaci că le împărtăşeşti tu însuţi, şi abia apoi să cauţi să le dai un alt curs, declanşând în imaginaţia ei, prin asociaţii rudimentare, anumite imagini sugestive; la nevoie. Să ştii să te întorci pe calea meandrelor ei sufleteşti şi mai ales să ghiceşti la tot pasul ce a dat naştere acelor sentimente” – punctează Gustave Le Bon în cartea „Psihologia Mulţimilor”.

Iar adevărul este că George Simion, în turneele pe care le-a făcut în ultimele luni, a mers direct la talpa ţării. Şi ştie că românii sunt furioşi. Şi că se simt trădaţi. De toţi cei pe care i-au votat în ultimii 32 de ani. Iar Simion le promite „moarte” trădătorilor.  Astfel că, până la apariţia „Poliţiei AUR” şi trecerea de la „vânarea trădătorilor” din AUR la „vânarea trădătorilor” din fruntea statului nu va mai fi decât un pas. E oferta electorală pe care viitorul lider unic al AUR o pregăteşte electoratului.