Nu există certitudini nici într-un sens, nici în altul. La sfârşitul anului trecut şansele ca parlamentarii să voteze toate cererile justiţiei erau mari spre foarte mari. Azi, când aleşii şi-au mai revenit din sperietura alegerilor prezidenţiale, vechile obiceiuri proaste încep să se întoarcă. Cazurile Vosganian şi Borbely ne-au arătat că normalitatea pe care o aşteptam mai stă o tură.

Dacă pică la examenul penalilor şi de data asta, devine clar că oricâte semne ar primi, pentru parlamentari camaraderia penală este mai importantă decât legea. Ei îşi tot justifică imunitatea după formule goale care gâdilă uşor urechile telespectatorilor: abuzuri ale procurorilor, separaţia puterilor, telejustiţie etc. Uită mereu o altă expresie: egali în faţa legii.

Tocmai această egalitate în faţa legii, scrisă în Constituţie, nu are corespondent în realitatea politică. De asta oamenii stau cu ochii pe Parlament şi se aşteaptă ca dacă un parlamentar e prins furând în condiţii similare cu un borfaş de rând să primească acelaşi tratament cu borfaşul în faţa legii.

Ori, este clar, tratamentul este diferit. Parlamentarul urmărit de procurori poate să tragă de timp, are spaţiu de antenă nelimitat şi poate ascunde probe şi influenţa martori în toată această perioadă de graţie.

Din toate aceste motive cred că urmează o săptămână importantă şi vom privi cu atenţie spre Parlament unde poporul, prin intermediari, va arăta dacă unii sunt  ori ba mai egali decât alţii.

Ferma animalelor politice mai dă un examen.