Actuala criză guvernamentală este, de facto, o pseudo-criză, generată de orgoliul, impulsivitatea, grandomania - şi posibil alte tulburari de personalitate- ale premierului Florin Cîţu. Cel care îşi proiecteaza singur imaginea de Superman nu este însa autonom, el serveşte, profund obedient şi submisiv, niste interese dictate de alţii. Nu întâmplător, efortul disperat de a proiecta o imagine de dur, de lider din oţel, compensează prin proiecţie realitatea crâncenă: un servitor. România, din păcate, nu va face niciodată paşi pe calea modernizării cu slugi, însă e plină politica de valeţi, balerine, portari, secretare ambţioase şi alţi servitori care se visează lideri. Este absolut dezamăgitor să asistăm la acest spectacol după 30 de ani, al rotirii de cadre obediente în funcţii pe care nu le merită si nu le pot duce. 

Ce a provocat criza?

În ultimele două luni, preşedintele Klaus Iohannis şi-a exprimat, mai întîi voalat, apoi direct, nemulţumirea cu privire la reformele din justiţie şi incapacitatea ministrului Stelian Ion, USR, de a duce la capăt anumite promisiuni: desfiinţarea SIIJ, legile justitiei, concursurile din parchete, pentru Parchetul General, DIICOT şi DNA, lipsa de resurse din judecătorii, pensionarea anticipată a multor judecători, lipsa de personal, o multitudine de probleme vechi din justiţie. În contextul noilor alegeri din PNL şi USR, toţi candidaţii vor să “livreze”, exista chiar o obsesie cu livratul în politică, mai ales în cazul în care ai un electorat extrem de pretenţions, cum este cel al USR, care a semnalat deja că zero promisiuni ale USR au fost împlinite în 8 luni de guvernare, deşi aveam miniştri USR în ministere cheie. Pe această aşteptare, Dan Barna şi echipa lui, care au un stil 100% tranzacţional şi în partid, au condiţionat avizarea PNDL 3 - programul Anghel Saligny- de desfiinţarea SIIJ. Florin Cîţu a acuzat şantaj, i-a dat un ultimatum lui Stelian Ion - care urma linia partidului şi mandatul decis în BN - şi ulterior l-a revocat. Acum: e firesc ca USR, după 8 luni de guvernare, să dorească, la rândul său, să livreze ceva concret propriului electorat? Evident! Barna a spus-o fără menajamente: nu ne putem uita cum toţi partenerii de coaliţie îşi bifează propriile obiective, în timp ce USR e luat de fraier. 

Aşadar, în traducere: atât Dan Barna, cât şi Florin Cîţu trebuiau să livreze ceva în propriul partid. Cîţu era presat de primarii PNL, care îl vor vota în congres, să livreze banii din PNDL3, Barna era presat atât de electorat, cât şi intern, de propriile alegeri, să vină cu o victorie în faţa colegilor, mai ales din postura de vicepremier. Nu poţi să defilezi cu Drulă non stop, la fiecare km de autostradă. Trebuie să ai poze şi cu justiţia. Atât Iohannis, cât şi USR, au avut în permanenţă un discurs pro-reformă în justiţie şi anticorupţie, dar nu s-a livrat nimic pe angajamentele luate.

La rândul lui, preşedintele Klaus Iohannis trebuie să livreze - această eternă sabie a lui Damocles a oricărui politician - în faţa partenerilor externi că a facut ceva pe justiţie, te intreabă UE cu MCV-ul, GRECO, Comisia de la Veneţia, colegii din Consiliu, nu poţi mormăi la infinit scuze. Problema de fond este însă alta: Iohannis nu a vrut niciodată o adevarată reformă în justiţie, iar acum se vede limpede. Totul a fost retorică electorală. Singurul partid care a vorbit serios pe tema justitiei a fost USR. Şi atunci, evident, ai nevoie de un ţap ispăşitor, pentru a explica de ce nu se face nimic de ani de zile, iată, în curând încă un an de stagnare. Şi atunci, impetuosul sofer tulburat, Florin Cîţu, se repede şi revocă ministrul justiţiei şi, imediat, începe retorica menită să impuă naraţiunea că USR este vinovat pentru criză, pentru eşecurile din justiţie, pentru stagnarea ţării - în timp ce PNL “modernizează” prin PNDL3-, pentru eşecul campaniei de vaccinare -pe care ar sabota-o prin aşa-zisa alianţă cu antivacciniştii de la AUR (efectiv, te doare mintea când citeşti astfel de enormităţi), pentru moţiunea de cenzură, pentru aruncarea ţării în criză, în general pentru orice PNL nu vrea să facă. Partea bună a crizei actuale este faptul că se vede clar, făeă nicio urmă de incertitudine, că PNL, cel puţin aripa Cîţu-Iohannis nu vrea, nu a vrut şi nu va face nicio reformă reală în România. Nu se vrea, e bine aşa cum este. De ce? Pentru că liderii slabi se tem de schimbare, ei vor întotdeauna doar să controleze totul. 

Adevarata miză

Fără îndoială, în acest moment, Klaus Iohannis se degajă ca un lider extrem de slab, manipulator, impunând un executant ca Florin Cîţu să facă mutările neplăcute. Miza este 2024. Lipsa de viziune şi de preocupare minimală pentru interesul real al României - evoluţia, modernizarea, o clasă politică reformistă, un electorat informat şi educat - îi obliga pe politicienii actuali, din vechiul sistem, să blocheze orice încercare de schimbare reală sau reformă şi să menţina status quo-ul, ceea ce înseamnă stagnare şi pierderi de oportunităţi, menţinerea unor oameni nepregatiţi în funcţii de decizie, în instituţii cheie. Pentru a reuşi să sa mimeze dorinţa de reforme, PNL are nevoie de un ţap ispăşitor şi, desigur, USR îndeplineşte acum acest rol cu brio, cât timp este sau va fi parte din coaliţia de guvernare. Impunerea naraţiunii ca USR este vinovat pentru criza guvernamentală, forţarea unei asocieri cu un partid extremist ca AUR, blamarea exclusivă a USR pentru eşecul reformelor din justiţie, implica un efort de comunicare care să menţină această retorică pentru următorii 3 ani, daca USR nu revin la guvernare. Cam devreme. Dacă USR revine la guvernare vor trebui să facă un efort similar de comunicare pentru menţine electoratul lor informat, fără ezitări în a identifica pe cei care blochează.

Va fi greu să reuşească aripa Cîţu-Iohannis să creeze impresia că USR este vinovatul pentru pseudo-criză în care ne găsim, mai ales în condiţiile în care PNL nu va livra nimic esenţial din punctul de vedere al reformelor promise. Probabil vor marşa pe PNRR şi îşi vor asuma tot efortul USR în proiect, capitalizând pe ideea de “modernizare” a României. Nu vor reusi. Cu USR în opoziţie, PNL va fi un partid blocat şi va avea un guvern complet ineficient.

Cine va fi atunci responsabil pentru menţinerea României într-un blocaj inutil până în 2024, strict pentru interese personale, care nu ne privesc pe noi, cetăţenii, cum ar fi salvarea carierei politice? Nimeni altul decât actualul preşedinte, Klaus Iohannis care, prost sfătuit, a decis să se arunce cu capul înainte într-o criză, luând partizan poziţii unidrecţionate, în loc să îşi asume rolul de mediator şi să faciliteze revenirea USR în coaliţie.

Dimpotrivă, Klaus Iohannis a escaladat criza şi l-a obligat pe Florin Cîţu să fie un Superman de Dâmboviţa. Costul acestei aventuri va fi enorm pentru PNL, dar şi pentru români. Pe termen lung, îi va costa şi pe protagoniştii principali, care vor dispărea din politică pe uşa din dos. Nu poţi să calci în picioare aşteptările românilor, Constituţia şi vieţile oamenilor în plină pandemie şi val 4, doar ca să îţi asiguri ţie un scaun cald sub posterior, considerând că meriti, eternul misecuvinism românesc. Încercarea de a obliga USR să fie un partid-balama, care execută cererile fratelui mai mare “de dreapta” a acţionat precum un bumerang şi reflectă faptul că principalii protagonişti nu cunosc deloc pedigree-ul acestui partid. USR nu este doar Dan Barna şi actuala echipă care conduce partidul. USR chiar are mecanisme interne şi externe de presiune care îl obligă pe Dan Barna să acţioneze - sau nu -într-o anumită direcţie sau alta. Pe Dan Barna sau pe Dacian Cioloş, oricare va fi lderul partidului după Congres. Aşadar, era exclus, din motive ce ţin atât de activul de partid, cât şi de electoratul şi susţinătorii USR, ca useriştii să accepte să rămână un partid-balama. Dacă Florin Cîţu şi Klaus Iohannis înţelegeau acest fapt simplu nu ar fi împins lucrurile atât de departe. Acum, dacă se doreşte refacerea coaliţiei, Iohannis va fi obligat să renunţe la Florin Cîţu, chestiune care se va tranşa după congresul PNL când, dacă actualul premier devine preşedintele PNL se poate tranzacţiona o funcţie pentru alta şi să facă un pas în spate. Dacă pierde preşedinţia partidulului, oricum Ludovic Orban îl va zbura imediat sş din orice alte funcţii, unde a ajuns strict conjuctural, doar prin bunăvoinţa lui Orban. 

Greşelile USR

Una dintre greşelile fundamentale ale USR a fost numirea unui ministru al justiţiei care, din varii motive, nu putea livra. Scandalul în care a fost implicat Stelian Ion înainte de a fi numit ministru trebuia să fie un indiciu serios pentru liderii USR că el nu va avea credibilitatea şi prestanţa necesară să se impună în raport de partenerii instituţionali. De asemenea, anumite excese şi fanatisme, ce ţin de modus-ul operandi al USR, cu lozinci şi sloganuri care, o dată puse pe masă să fie implementate se constată imposibilitatea, nu aveau cum să îl recomande ca ministru. Mai mult decât atât, o anumită aroganţă, ca ştie el mai bine şi este un auto-intitulat al doilea Macovei, l-a determinat pe Stelian Ion să lucreze in bula lui şi să vina cu proiecte făcute în minister nediscutate şi negociate în avans cu partenerii instituţionali.

Primul pas greşit al acestuia a fost ostilizarea judecătorilor din CSM. Aşadar, USR ar fi trebuit să propună o persoană care are abilităţi de comunicare, negociere şi diplomaţie, ideal cineva conectat si cu partenerii din PNL şi cu cei instituţionali sau, cel puţin, cineva cu suficientă credibilitate care să se poată impune.

Dincolo de persoana ministrului, indiferent cine ar fi fost sau va fi acesta, din partea USR, cât timp useriştii nu au un calendar clar, semnat şi aprobat cu PNL şi UDMR, cu termene limită şi clarificări finale pe subiectele cheie din justiţie, niciun ministru nu va putea livra nimic. Se va discuta, se va promite, se va trancăni pe holuri şi, în final, nu se poate, mai vedem, mai vorbim, mai trec 3 ani.

A doua greşeală a USR, crucială, a fost nervozitatea împotriva lui Ludovic Orban, care i-a determinat să ceară un nou prim ministru, că lor nu le mai place Orban şi bat din picior. La fel cum fac acum, după ce ei l-au instalat practic pe Cîţu în fruntea guvernului. Marea strategie a liderilor USR e să bată din picior nervoşi: nu ne place Cîţu, nu ne place Orban, acum ne place Bolojan. Nu ne place nici Iohannis, mai nou. În momentul în care s-au lămurit că preşedintele blochează reformele din justiţie trebuiau să iasă public şi să acuze, fără echivoc. Nu puteau pentru că riscau plecarea din guvern mai devreme. Însă o puteau face pe surse, prin jurnaliştii prieteni, aşa cum o fac acum, dar prea tarziu. Degeaba iese acum kamikaze Stelian Ion, care nu mai are nicio şansă sa fie ministru dupa ce şi-a ostilizat toţi partenerii, să ne spună ceea ce vedem şi singuri, dacă nu a făcut-o atunci când conta. 

A treia greseală a USR a fost abordarea tranzacţională - care este extrem de primitivă, deşi se practică pe scara largă - la modul “îmi dai, iţi dau”-, care ostilizează orice om inteligent sau partener de dialog, când aveau la dispoziţie alte pârghii - calendar clar, ieşiri publice cu comunicate explicite, care să arăte responsabilii pentru blocaje, mai multă diplomaţie. În mod surprinzător, singurul ministru diplomat din USR a fost Cristian Ghinea care, dincolo de permanenta laudă de sine. de care nu poate scapa, a fost cel care a colaborat bine şi cu PNL, şi cu UDMR, a livrat ce avea de facut, iar la plecare nu l-a injurat pe Florin Cîţu. Cătălin Drulă, cu tot profesionalismul lui în minister, s-a remarcat negativ prin jigniri premature, care - conştient sau nu - au facilitat şi grăbit deznodământul de astăzi. Nu prea poţi colabora cu parteneri care te înjură, ştiu asta din proprie experienţă, eşti obligat să înveţi să fii diplomat şi să gândeşti câţiva paşi în avans. De ce nu a putut şi Stelian Ion? Din cauza aroganţei şi egocentrismului.

A patra greşeală a USR a fost moţiunea de cenzură, care oricum va fi blocată şi nu va trece, pentru că nu va ajunge la vot. Declanşarea moţiunii a închis şi dialogul posibil şi a escaladat înjurăturile, ceea ce va face dificilă o revenire în aceeaşi formulă. Soluţia elegantă era fie cea propusa de Cristi Ghinea - negocieri cîâteva zile, atât pe PNDL3, cât şi pe desfiinţarea SIIJ - sau ieşirea de la guvernare, prin demisii - însă aici aveau nevoie de timp pentru a finaliza PNRR. Blocajul actual li se poate imputa şi lor, în plus s-au expus şi asocierii nedorite cu AUR, exploatată la maxim împotriva lor în aceste zile şi în campaniile care vor urma, ceea ce constituie o vulnerabilitate. 

Posibile soluţii

Soluţia prima, optimă, este numirea unui nou premier. Florin Cîţu, în acest moment, după momentul Superman şi alte teribilisme, nu mai are credibilitate. Întelegem că serveşte unor interese şi livrează unor oameni, dar găsiţi-i alt job. 

USR trebuie să revină la guvernare, dar nu oricum. Până la finalul anului trebuia să poată veni în faţa electoratului şi sustinătorilor cu unele dintre promisiunile făcute în campanie îndeplinite. Altfel nu are niciun rost să te prefaci că eşti acolo unde se iau deciziile, daca de fapt tu nu poţi face nimic. Retragerea motiunii trebuie conditionata de un calendar, cu date limită până la care se livrează, fără scuze şi acuze. UDMR trebuie adus la numitorul comun şi este posibil, pentru ca unele dintre poziţiile lor, în pofida acuzaţiilor de pesedism, sunt extrem de nuanţate şi tehnic valide, combinate cu faimosul pragmatism al acestei formaţiuni politice. Acel numitor comun pe soluţii există şi trebuie găsit. 

Comunicarea USR trebuie regândită radical. Golănismele şi mahalaua îi vor asocia din ce în ce mai des cu AUR şi nu cred că vor să fie stigmatizaţi ca extremişti, lipsiţi de credibilitate, agresivi sau violenţi, cum se încearcă în aceste zile. Ionuţ Moşteanu ca principal comunicator este inadecvat şi depăşit, întrucât are limite interioare de nedepăşit, aroganţa, auto-suficienţa şi golăneala permanentă care irită instantaneu. Abordarea necesară ar trebui să fie pe linia Cioloş-Ghinea: echilibrată şi diplomată, fără excese, fără mahala şi înjurături, mai ales împotriva partenerilor. Se poate comunica sec şi la obiect şi fără isterie, dacă nu se înţelege, cu context: siţuatia, ce a făcut USR, unde a existat blocajul, cine este vinovat. Înţelegem, pas cu pas, şi singuri cine sunt cei care vor reforma şi cine sunt cei responsabili de blocaj.

În ceea ce priveşte PNL, sper ca Ludovic Orban să rămâna la şefia partidului şi să îl readucă pe şinele potrivite, că este complet deraiat acum de aşa-zisa #echipacastigatoare. Dacă nu va reuşi, nu prea mai are rost să discutăm despre PNL ca despre un partid modern, cu viziune şi preocupare pentru România şi binele comun al românilor. S-a vazut în recenta falsă criză care sunt mizele PNL aripa Cîţu-Iohannis: banii, scaunele şi propria persoană, adică o anti-modernizare absolută a României. Aripa Cîţu-Iohannis este cea a sistemului care menţine România inţepenită în trecut, #echipastagnarii.